Părintele Ghelasie povăţuia pe călugări după învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Odată, spunea Părintele Damian, am vrut să plec de la arhondaric, că era greu şi mă sminteam. Iar duhovnicul mi-a poruncit: Du-te la arhondaric, dar vin să nu bei deloc! Aceasta te va scăpa de multe ispite. Iar dacă vei călca porunca mea şi vei bea vin, vei aluneca în mari primejdii. Şi l-am ascultat. Am ţinut cu sfinţenie porunca lui şi m-a scăpat Dumnezeu de căderi, de boli şi de moarte.

Având multe ispite, l-a întrebat pe duhovnic ce să facă.

– Du-te înapoi, fă ascultare la arhondaric şi te va păzi Domnul de orice păcat. Dar un lucru să faci mai întâi: roagă-te şi să nu bei vin, şi vei birui toate ispitele! L-am ascultat. Într-adevăr, mare lucru este să asculţi până la moarte de duhovnic.

Iar despre gânduri i-a spus:

– Nu mai vorbi cu ele, că de aceea cazi! Nu te îndulci de gânduri, oricare ar fi ele, ci alungă-le cu rugăciunea lui Iisus şi cu paza minţii.

Odată, i-a spus că vrea să schimbe ascultarea, iar duhovnicul i-a spus:

– Rabdă, nu fugi de ispite, că ispitele mai mult te întăresc în viaţă. Luptă-te cu ele, nu te lăsa biruit.

Părinte Damian a fost întrebat dacă este păcat pentru un călugăr să refuze darul preoţiei.

– Să fie păcat? a zis bătrânul. Dimpotrivă, este o faptă bună. Lasă păcatul acesta să fie asupra mea! Câţi sfinţi nu au fugit de preoţie? Oare s-au osândit? Cu atât mai mult noi, păcătoşii? Apoi, decât să cazi în vreun păcat după hirotonie, mai bine nu primi preoţia. Mai bine să fii un călugăr bun, decât un preot rău!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 727)