pildă

Îmblânzirea viperei cu metanierul ‒ o întâmplare din viața de poveste a Părintelui Orest Baldovin

Spun părinţii români din Muntele Athos care l-au cunoscut că ieroschimonahul Orest era vestit în tot muntele pentru sfinţenia vieţii sale, pentru blândeţea şi iubirea lui de străini. Că era dulce şi înţelept la cuvânt, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugăciunii şi odihnea pe toţi, ca un alt Avraam.

Fericiți cei milostivi, căci vor avea bucurie de la Dumnezeu

Mila ta să o ai peste toți, căci mila a aflat îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu!

Cum să înțeleg lucrarea Harului?

Cu totul rari erau aceia care, impresionaţi de rază şi supunându-se indicaţiei ei, lăsau totul, îşi îndreptau paşii spre poiana cu flori şi mergeau apoi tot mai departe şi mai departe spre munte şi apoi pe munte, spre lumina care le strălucea de după munte.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur – mijloc de educare al creștinilor

Găsim în opera hrisostomică preţioase informaţii de pedagogie creştină, vizând principiile, mijloacele şi modalităţile de educaţie, care rămân şi pentru dascălii creştini ai zilelor noastre la fel de actuale şi eficiente, iar omiliile sale păstrează caracterul de lucrări profund spirituale și pline de o grijă părintească față de persoanele mult iubite.

Știm prețul amânării pocăinței?

„Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.” (Fericitul Augustin)

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – cuvinte de folos pentru ucenicii săi

Fiii mei, să nu poftiţi a schimba harul cuvioşiei voastre pe unele lucruri pământeşti şi stricăcioase, după cuvântul psalmistului ce zice: Bogăţia de ar curge, să nu vă lipiţi inima de ea (Psalmi 61, 10).

Scrisoarea Sfântului Vasile de la Poiana Mărului către fiul său duhovnicesc, ieroschimonahul Kir Alexie

„Cel ce rabdă necazul şi supărarea, săvârşeşte în sufletul său mare nevoinţă şi trudă, ca şi cel care vâsleşte luntrea împotriva cursului apei. Pe când omul care se mânie şi ţine minte răul şi mai ales dacă şi caută să se dezvinovăţească, acela îşi slăbeşte şi îşi seacă puterile sufleteşti, încât ispitele pătrund în sufletul lui fără nici o greutate şi-i duc mintea spre tot felul de plăceri şi patimi, precum şi apa duce luntrea spre Oceacov şi Crimeea.”

Faceţi oamenilor ceea ce vreţi să vă facă ei vouă!

Tot aşa repet şi eu adesea această lege de aur a creştinismului, nu cu teama că îmi veţi reproşa, ci cu speranţa că o veţi pune în practică: Faceţi oamenilor ceea ce vreţi să vă facă ei vouă.

Să păzim poruncile lui Dumnezeu şi, cu dânsele, sufletele noastre! (Sfântul Paisie de la Neamţ)

Spunea unul dintre ucenicii săi: „Treizeci de ani am trăit pe lângă dânsul şi nu l-am văzut niciodată întristându-se pentru nevoile materiale. El numai atunci se întrista tare, când vedea călcându-se vreo poruncă dumnezeiască, şi mai ales de bunăvoie. Că sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului”.

Tatăl iartă și Biserica îmbrățișează

Privirea tatălui din Tabloul lui Rembrandt ne trimite la textul scripturistic spre a-l citi cu mai multă atenție: „Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat” (Luca 15, 20). Ochii tatălui, obosiți de așteptare, atât de expresiv redați de pictor, tocmai asta sugerează: părintele își aștepta neîntrerupt fiul scrutând îndepărtările și zicând: „poate vine astăzi”, „trebuie să vină, îl mai aștept!”, „nădăjduiesc că trebuie să sosească”.

Pagini