Iarăşi l-au întrebat: Cum se pot mântui călugării şi mirenii în zilele noastre?

– La temelia mântuirii noastre, a călugărilor, stă ascultarea; iar la mireni stă milostenia şi naşterea de copii. Dar la ascultare trebuie să adăugăm, atât rugăciunea neîncetată, cât şi smerenia, că fără aceste trei fapte bune, nimeni nu se poate mântui.

L-au întrebat părinţii dacă este mulţumit în viaţa monahală.

– Nu sunt mulţumit de mine, pentru că mi-am cheltuit viaţa mai mult cum am vrut, decât cum ar fi trebuit şi am făgăduit. De acum nu mai doresc altceva decât să trăiesc cu Dumnezeu în inima mea, până îmi voi da sufletul în mâinile Lui, că mai mare bogăţie ca aceasta nu este alta pe pământ. Grija Martei să rămână celor mai tineri, iar eu vreau să urmez lui Hristos ca Maria.

Iarăşi l-au întrebat: Cum pot ajuta călugării pe mireni la mântuire?

– Cel mai mult îi pot ajuta prin rugăciune, prin sfaturi duhovniceşti, prin milostenie şi prin viaţa lor curată. Că degeaba sfătuim cu limba, dacă smintim cu faptele noastre pe mireni!

A fost iarăşi întrebat dacă se teme de ceasul morţii şi al Judecăţii.

– Mă tem, pentru că nu am făcut binele pe care trebuia să-l fac înaintea lui Dumnezeu. Însă, un lucru ştiu, că m-am luptat din răsputeri să împlinesc datoriile călugăreşti, cu ajutorul lui Hristos. Dar nu orice luptă este încununată şi răsplătită.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 720-721)