Întrucât râvnitorii lipsiţi de dreaptă socoteală aduc credinţa ca pricină a râvnei lor, să afle unii ca aceştia că adevărata credinţă (aici se înţelege credinţa lucrătoare, nu cea dogmatică. Despre deosebirea lor, vezi în Filocalie la Calist şi Ignatie), prin urmare şi adevărata râvnă, se arată prin smerenia înaintea aproapelui şi milostivirea către el.

Să lăsăm judecata asupra oamenilor şi acuzarea lor în seama acelora pe ai căror umeri a fost aşezată îndatorirea de a-i judeca pe fraţii lor şi de a-i îndrepta. „Cel ce are râvnă mincinoasă ‒ a spus Sfântul Isaac Sirul ‒ boleşte de boală grea. O, omule care crezi că-ţi pui râvna împotriva bolilor străine, tu te-ai lepădat de sănătatea sufletului tău! Osteneşte-te cu osârdie pentru sănătatea sufletului tău! Iar dacă vrei să doftoriceşti pe cei neputincioşi, apoi află că bolnavii au mai multă nevoie de îngrijire decât de mustrări aspre. Ci tu, fără a ajuta pe alţii, te bagi pe tine însuţi în boală grea şi chinuitoare.

(Sfântul Ignatie Briancininov, Despre înșelare, Editura Egumenița, 2010, p. 15)