Slujba Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec

Slujbe

Slujba Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec

LA VECERNIA MICĂ:

La Doamne strigat-am....., se pun stihirile pe patru, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Din părinţi binecredincioşi răsărind ca un crin cu parfum binemirositor, Părinte Iosif, ai fost împodobit cu roua Duhului prin taina Sfântului Botez. Şi aprinzându-te de dorul urcuşului către Dumnezeu, nu ai pregetat a porni pe acesta, întru puterea credinţei celei lucrătoare prin iubire.

Casa părintească ţi-a fost, cinstite părinte, şcoală şi biserică, unde ai deprins frica de Dumnezeu, ca început al virtuţilor, şi unde ai învăţat rugăciuni şi cântări duhovniceşti, care ţi-au decshis calea către dobândirea rugăciunii inimii.

Primit-ai părinte, prin Duhul Sfânt, chemare să părăseşti cele lumeşti şi să purcezi către viaţa îngerească, plăcută lui Dumnezeu. Drept aceea ai luat Crucea pe umeri şi ai urmat lui Hristos întru răbdare şi nădejdea mântuirii.

Ştiind părinte că viaţa pustnicilor fericită este, te-ai întrarmat cu armele Duhului şi ai început cu bucurie nevoinţele sihăstreşti, avându-L pe Hristos cale, adevăr şi viaţă.

Slavă... şi acum... a praznicului, glasul al 2-lea:

Mireasa cea cu totul fără prihană şi Maica bunăvoinţei Tatălui, ceea ce mai înainte a fost rânduită lui Dumnezeu spre locaş, prin împreunarea Lui cea neamestecată, astăzi preacurat sufletul său înaintea Făcătorului şi Dumnezeu şi-a pus. Puterile celor fără de trup, cu dumnezeiască cuviinţă cuprind pe Maica Vieţii care se mută cu adevărat la viaţă, făclia luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioşilor şi nădejdea sufletelor noastre.

Prochimenul zilei.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului...

Ispitele diavoleşti biruindu-le cu puterea Crucii, ai făcut cunoscută slava lui Hristos în munţii Sihlei, unde te-ai nevoit cuvioase părinte Iosif.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui

La starea bărbatului desăvârşit ajungând, ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Varatic ai fost numit, părinte Iosif, alesul lui Hristos.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul şi doreşte să păzească poruncile Lui.

Ridicatu-te-ai prin nevoinţe pe treapta nepătimirii şi ai rămas până în sfârşit cu mintea  la Dumnezeu, fericite părinte.

Slavă... şi acum...

Bucură-te  ceea ce, la adormirea ta, Hristos Dătătorul de viaţă te-a aşezat în cămările cereşti, Preasfântă Fecioară Maica Luminii.

TROPARUL, glasul al 8-lea:

Purtătorule de Dumnezeu, Cuvioase părinte Iosife, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamţ, ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Varatic, povăţuitor al monahilor şi credincioşilor evlavioşi, te-ai învrednicit de mari daruri de la milostivul Dumnezeu. Pentru aceasta cu adâncă evlavie facem pomenirea ta şi strigăm ţie, cuvioase părinte: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă.. şi acum... al Praznicului:

Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii; şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică şi otpustul.

________________________________________________________________________________________________________________________________________

LA VECERNIA MARE:

După obişnuitul psalm, se cântă : Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne strigat-am... se pun stihirile pe 8:

Ale Praznicului Adormirii Maicii Domnului, stihirile, glasul întâi:

Podobie: O, preaslăvită….

O, preaslăvită minune! Izvorul Vieţii în mormânt se pune, şi scară către cer mormântul se face; veseleşte-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioşii, pe Gavriil având începător  cetelor; Cea plină de dar bucură-te, căci cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă.

Minunate sunt tainele tale, curată: Celui de sus scaun te-ai arătat, stăpână, şi de pe pământ la cer te-ai mutat astăzi, Slava ta cu bună cuviinţă, cu daruri de lumini dumnezeieşti strălucind, fecioare, cu Maica Împăratului, la înălţime suiţi-vă. Cea plină de dar bucură-te, cu tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin tine mare milă. 

Ale icoanei celei nefăcute de mână, , stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce ochi noi, pământenii, vom privi la Icoana ta, la care oştile îngereşti nu pot privi fără temere, fiind cu dumnezeiască lumină strălucită.  Că iese astăzi din pământ celor necredincioşi, şi vine la cetatea cea împărătească şi la poporul cel credincios cu dumnezeiască voinţă. Iar la intrarea ei se arată împăraţii, căzând înaintea ei cu frică, Hristoase, şi cu credinţă.

Cu ce mâini noi, pământenii, cei întinaţi cu păcate ne vom atinge, Cuvinte, de Icoana Ta, a Dumnezeului nostru Celui fără de păcat şi departe de întinare. Heruvimii îşi acoperă ochii tremurând; Serafimii nu pot suferi să vadă slava Ta; cu frică slujeşte Ţie, făptura. Deci să nu  ne osândeşti, Hristoase, pe noi, care cu nevrednicie sărutăm  cu credinţă chipul Tău cel înfricoşător.

Ale Cuviosului Iosif, stihirile glasul al 5-lea:

Cuvioase părinte Iosif, ctitor şi întâiul duhovnic al Mănăstirii Varatic, prin nevoinţe şi viaţă aleasă  ai ajuns să fii icoana sihaştrilor şi podoaba Bisericii dreptmăritoare. Pentru aceasta te-ai umplut de frumuseţea cea nespusă a împărăţiei cerurilor, rugându-te pentru sufletele noastre.

Cuvioase părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare până ce ai ajuns la limanul mântuirii; căci dobândind rugăciunea curată şi smerita cugetare ai devenit sălaş Duhului Sfânt. Roagă-te, cuvioase,  să câştigăm  şi noi bucuria întâlnirii cu Hristos, în împărăţia Sa cea veşnică.

Cuvioase Părinte, omul rugăciunii şi sihastru mult nevoitor al ţinuturilor nemţene, ucenic al Sfântului Paisie, nu ai precupeţit niciun efort a statornici bună rânduială în Grădina Maicii Domnului din poienile Varaticului, unde se menţine şi acum candela aprinsă a rugăciunilor şi a predaniilor pe care le-ai lăsat urmaşilor tăi. Nu înceta, Sfinte, a ocroti mănăstirea ta şi pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Pildă de nevoinţă pustnicească şi dreptar al faptelor bune te-ai arătat, iubitorule de Hristos, Părinte Iosif, adăugându-te ca un mărgăritar în şiragul părinţilor ce s-au nevoit în ţinuturile Neamţului, a căror viaţă duhovnicească ai urmat. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dea iertare de păcate, pace şi mare milă.

Slavă... a Cuviosului Iosif, glasul al 6-lea:

Pe purtătorul de Dumnezeu, Cuviosul Iosif, ctitor fondator şi întâiul duhovnic al mănăstirii Varatic, la pomenirea sa cea de peste an, să-l lăudăm cu bucurie zicând: Bucură-te, sfinte părinte, cel ce ai luat pe umeri Crucea şi ai urmat lui Hristos în toată viaţa; Bucură-te, înger pământesc şi omule ceresc, ieşit din viţa neamului românesc; Bucură-te crinul bunelor vestiri, răsădit în Grădina Maicii Domnului şi care împodobeşte toată Ortodoxia; Bucură-te podoaba sihaştrilor şi icoana nevoitorilor; Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru sufletele noastre.

Şi acum... a Praznicului, glasul al 6-lea:

Veniţi să prăznuim Adormirea cea în toată lumea vestită a Născătoarei de Dumnezeu, cea cu totul fără prihană. Că astăzi îngerii prăznuiesc cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu, şi la veselie ne cheamă pe noi pământenii, ca să cântăm  cu glas neâncetat: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat de pe pământ, şi la cereştile locaşuri te-ai dus. Bucură-te, ceea ce prin nor uşor ai adunat ceata ucenicilor; bucură-te, nădejdea şi mântuirea noastră, că prin tine neamul creştinesc neâncetat te fericim. 

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, apoi:

PAREMIILE

Din înţelepciunea lui Solomon, citire:

(III, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi nu se va atinge de ele muncă. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuţi  a muri, şi s-a socotit pedepsire ieşirea lor. Şi mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feţei oamenilor de vor lua şi munci, nădejdea lor este  plină de nemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu mari  faceri de bine  se vor dărui, că Dumnezeu  i-a ispitit pe dânşii şi i-a aflat Luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, şi  ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării lor vor străluci şi ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpâni popoare şi va împărăţi într-înşii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că dar şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(V, 16-24 şi VI, 1-3)

Drepţii în veci vor fi vii şi întru Domnul plata lor şi purtarea de grijă pentru dânşii de la Cel preaînalt. Pentru aceasta, vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi pe ei şi cu braţul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostei Lui şi  va întrarma făptura spre izbânda vrăjmaşilor. Îmbrăca-se-va în zaua dreptăţii şi-şi va pune luişi coif, judecata cea nefăţarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia şi va ascuţi cumplită mânie ca o sabie şi va da război împreună cu ei lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgeţile fulgerilor şi ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la ţintă va lovi. Şi din mânia cea zvârlitoare de pietre pline se vor arunca grindinile. Întări-se-va asupra lor apa mării şi râurile îi vor îneca de năprasnă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi  ca un vifor îi va vântura pe ei şi va pustii tot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţi şi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii marginilor pământului. Luaţi în urechi cei ce stăpâniţi mulţimi şi cei ce vă trufiţi între popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea; şi puterea de la Cel preaînalt.

Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(IV, 7-15)

Dreptul de va ajunge să se sfârşească, mai înainte întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele cu mulţi ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâneţilor viaţă neîntinată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit şi vieţuind între păcătoşi, s-a  mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii  întunecă cele bune şi neînfrânarea  poftei, schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârşindu-se curând, a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Şi popoarele văzând, n-au cunoscut şi nici  n-au pus în gând una ca aceasta; că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii Lui. 

LA LITIE

Stihira hramului, glasul întâi, însuşi glasul:

Cu cuviinţă era numai văzătorilor Cuvântului şi slugilor Lui, să vadă şi adormirea Maicii Lui celei după trup. Şi să mărturisească taina ei cea mai de pe urmă: că au văzut nu numai înălţarea Mântuitorului de pe pământ, ci şi mutarea celei ce L-a născut pe El. Pentru aceasta de pretutindeni adunându-se cu dumnezeiască putere, la Sion au ajuns şi au petrecut pe cea mai înaltă decât Heruvimii care mergea la cer. Aceleia  şi noi împreună cu dânşii ne închinăm, ca celei ce se roagă pentru sufletele noastre.

apoi idiomela Cuviosului, glasul al 2-lea:

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm cum se cuvine pe minunatul între sihaştri nemţeni, Cuviosul Iosif, duhovnicul soborului mănăstirii Varatic, cel ce a strălucit ca un luceafăr de dimineaţă în ceata cuvioşilor neamului nostru şi cel ce a statornicit rânduieli pentru monahismul românesc după predaniile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii soborniceşti. Bucură-te, Părinte, să-i zicem astăzi, la prăznuirea sa, pentru că Hristos te-a încununat în ceruri cu diadema biruinţei şi mijloceşte înaintea Preasfintei Treimi să mântuiască sufletele noastre.

Slavă... glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte Iosif, glasul Evangheliei Domnului ascultând, lumea ai părăsit; bogăţia şi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta ai strigat tuturor: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic. Nimic  să nu iubiţi mai mult decât dragostea Lui ca să aflaţi  odihnă împreună cu toţi sfinţii când  va veni întru slava sa. Pentru ale cărui rugăciuni, Hristoase, păzeşte  şi mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum... a Praznicului, glasul al 5-lea

Veniţi adunarea iubitorilor de praznic, veniţi să împreunăm ceată, veniţi să încununăm Biserica  cu cântări la Adormirea cortului lui Dumnezeu. Că astăzi cerul îşi desface sânurile, primind pe ceea ce a născut pe Cel neîncăput de toate. Şi pământul, cel ce dă izvor de viaţă şi binecuvântare, se împodobeşte  cu bună frumuseţe. Îngerii se împreună ceată cu Apostolii, cu frică privind că ceea ce a născut pe Începătorul Vieţii se mută din viaţă la Viaţă. Toţi să ne închinăm ei, rugându-ne: Nu uita stăpână părtăşia cea de un neam cu cei ce prăznuiesc cu credinţă, preasfântă Adormirea ta.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului Adormirii, glasul al 2-lea:

Podobie: Casa Efratului

Ceata ucenicilor s-a adunat de la margini în satul Ghetsimani, să  îngroape trupul tău cel de Dumnezeu primitor, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Scoală-Te, Doamne întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii tale.

O, tainele tale cele mai presus de fire, Preacurată. Căci ca o Maică a lui Dumnezeu fiind luminată ai purces acum către Dânsul, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Juratu-s-a Domnul lui David adevărul, şi nu-l va lepăda.

Scară este mormântul Fecioarei, şi de Dumnezeu Născătoarei, care duce la cer, pe cei ce pururea cu credinţă o măresc pe dânsa.

Apoi stihira sfintei Icoane, glasul al 6-lea:

Stih: Adu-ţi aminte de sfânt locaşul Tău, pe care l-ai câştigat dintru început.

Doamne, Cel ce Te-ai întrupat precum ai ştiut şi ai primit de voie sărăcia noastră, şi ne-ai arătat bogăţia milostivirii prin care pe mine, ţărâna, m-ai îndumnezeit. Slăvimu-Te  pe Tine, Iubitorule de oameni, văzând chipul purtării de grijă al Icoanei tale. Prin aceasta neoprită intrare în Eden dăruieşte, Mântuitorule, robilor Tăi, trecându-le toate greşelile.

Apoi stihira Cuviosului, glasul al 2-lea:

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Să lăudăm după cuviinţă pe iersochimonahul Iosif şi duhovnicul soborului de maici al Mănăstirii Varatic, cel ce a risipit toate ispitele  diavoleşti prin înfrânare şi multă răbdare, Hristos Dumnezeu dăruindu-i cununa împărăţiei şi aşezându-l în raiul desfătării de unde se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă .... a cuviosului, glasul al 8-lea.

Mulţimile călugărilor, pe tine îndreptătorul, te cinstim, Iosif, părintele nostru. Că prin tine, pe cărarea cea dreaptă, cu adevărat  a umbla am cunoscut. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi a vrăjmaşului ai biruit puterea. Cela ce eşti cu îngerii împreună vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii împreună locuitor. Cu care împreună roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre.

Şi acum… a Praznicului, glasul al 4-lea:

Când te-ai dus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine în chip de negrăit, fost-au de faţă Iacov, fratele lui Dumnezeu şi întâiul ierarh, şi Petru, cel mai de cinste între apostoli şi vârful cuvântătorilor de Dumnezeu, şi toată dumnezeiasca adunare a apostolilor, cu adevărate învăţături lăudând dumnezeiasca şi minunata taină a rânduielii lui Hristos Dumnezeu. Şi îngropând trupul tău cel de Viaţă începător şi de Dumnezeu primitor, s-au bucurat, Prealăudată. Iar de sus preasfintele şi mai marile puteri îngereşti spăimântându-se, privind unii la alţii, ziceau: Ridicaţi porţile voastre şi primiţi pe ceea ce a născut pe Făcătorul cerului şi al pământului, şi cu doxologii să lăudăm cinstitul şi sfântul trup care a încăput pe Cel nevăzut de noi şi Domnul. Pentru aceasta şi noi prăznuind pomenirea ta, strigăm către tine, Prealăudată: Înalţă fruntea creştinilor şi izbăveşte sufletele noastre.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul Sfintei Icoane, glasul al 2-lea :

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că ai binevoit a te sui cu trupul pe Cruce, ca să mântuieşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

Al Cuviosului Iosif, glasul al 8-lea:

Purtătorule de Dumnezeu, Cuvioase părinte Iosife, ucenic al Sfântului Paisie de la Neamţ, ctitor şi duhovnic al Mănăstirii Varatic, povăţuitor al monahilor şi credincioşilor evlavioşi, te-ai învrednicit de mari daruri de la milostivul Dumnezeu. Pentru aceasta cu adâncă evlavie facem pomenirea ta şi strigăm ţie, cuvioase părinte: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Apoi al Praznicului Adormirii Maicii Domnului, glasul întâi:

Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul.... se pune troparul Sfintei Icoane (de 2 ori), Slavă ... a Cuviosului Iosif, Şi acum... a Praznicului Adormirii Maicii Domnului.

După prima catismă, Sedealna Icoanei, glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău...

Darul Tău, Mântuitorule, spre noi s-a vărsat, văzut fiind Tu, Cel ce eşti de neajuns, şi întunericul înşelăciunii l-a stins. Drept aceea, întru lumina feţei tale, paşii noştri îndreptează-i, ca în poruncile Tale umblând, să ne învrednicim a Te vedea pe Tine, Lumina cea neapropiată

Slavă... a Cuviosului Iosif, acelaşi glas şi podobie:

Viaţă plină în virtuţi petrecând pe pământ, te-ai făcut locaş al Preasfântului Duh, Cuvioase Iosife, luminând plaiurile nemţene şi Biserica dreptmăritoare a neamului românesc. Pentru aceasta te lăudăm cu dragoste ca pe un prieten şi casnic al lui Dumnezeu.

Şi acum... a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Oştile îngereşti văzând cu adevărat mutarea ta, Preacurată Maica lui Dumnezeu, binecuvântată cu totul lăudată şi preasfântă, având voia Celui ce S-a născut din tine, au adunat ceata ucenicilor, şi cu veselie au adus în rai cinstit trupul tău, lăudând pe Hristos dătătorul de viaţă, cel ce este în veci.

După catisma a doua, Sedealna, glasul al 5-lea:

Fiul Tatălui Cel împreună fără de început şi prea veşnic, Cel nevăzut cu fiinţa şi nepipăit, sub ani aflându-Te pentru mila cea negrăită, ne-ai lăsat nouă închipuirea trupului Tău celui scris, Stăpâne, spre mântuirea sufletelor noastre.

Slavă,,, a Cuviosului, acelaşi glas şi Podobie:

Dreapta cea purtătoare de viaţă a Mâtuitorului ţi-a împletit cunună nestricăcioasă, Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, din raze strălucitoare. Fii rugătorul fierbinte pentru noi, cei ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum... a Praznicului, glasul al 4-lea:

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, punându-ţi sufletul, ca în mâinile Făcătorului tău şi Dumnezeu, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta cu cinste te fericim pe tine, singura curată şi neîntinată. Şi Născătoare de Dumenezeu după adevăr toţi mărturisindu-te, grăim: Roagă pe Hristos, la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Urmează Polieleul: Robii Domnului... apoi

Mărimurile, glasul întâi:

Stih: Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi El a căutat spre mine şi m-a auzit din cerul cel sfânt al Lui.

Stihiră:

 Fericimu-te pe tine, mult nevoitorule, Cuvioase Părinte Iosife şi cinstim sfântă pomenirea ta, povăţuitorule al călugărilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.

Stihiră: 

Veniţi iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe iersochimonahul Iosif, întâiul duhovnic al Mănăstirii Varatic, zicând: pe lauda monahilor.

Alte stihuri:

2. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu  s-a istovit de lipsa untului de lemn.

3. După cuvintele gurii Tale, m-am ferit de cărările împilătorilor.

4. Întors-ai plângerea mea întru bucurie, luat-ai sacul de pe mine şi m-ai încins cu veselie.

5. Să ştiţi că Domnul şi-a cunoscut pe sluga Sa cea credincioasă.

6. Lăudaţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui! Slăviţi cu laude sfinţenia Lui!

Apoi Slavă... glasul 1:

Slavă Ţie Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum... acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Şi prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie Dumnezeule. (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Cel ce a proslăvit pe iersochimonahul şi duhovnicul cel iscusit al soborului Mănăstirii Varatic. Căci acesta s-a ridicat prin nevoinţele sihăstreşti şi rugăciune curată, la starea bărbatului desăvârşit. Marele iubitor de viaţă isihastă şi împreună lucrător cu Sfântul Paisie de la Neamţ la tălmăcirea textelor filocalice ale Sfinţilor Părinţi, a fost aşezat de Hristos în raiul desfătării. Pentru aceasta, la pomenirea sa cea de peste an îl lăudăm cu dragoste şi zicem: Sfinte Cuvioase Iosif, roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de păcate să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă... şi acum... a Praznicului, glasul al 4-lea:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor; că pe fiica, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara, a mutat-o la locaşurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa fără sămânţă? Pentru aceasta se bucură maicile, fecioarele şi miresele lui Hristos, grăind: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la împărăţiile cele de sus.

Apoi Antifonul I al glasului al 4-lea

Din tinereţile mele...

PROCHIMEN glasul al 7-lea:

Scumpă este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei (XI, 27-30) Zis-a Domnul ucenicilor Săi: toate-mi sunt  date de către Tatăl Meu (caută joi în săptămâna a 4-a după Rusalii)

Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule...

Slavă... glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile ieroschi-monahului tău Iosif, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum... acelaşi glas

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre

Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre

Stihira idiomelă, glasul al 6-lea

Cuvioase părinte Iosife, în tot pământul Moldovei a ieşit vestea faptelor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberile diavoleşti ai pierdut, cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE:

Canonul al doilea al Praznicului Adormirii cu irmosul pe 4 (vezi în ziua Praznicului din 15 august); al Icoanei nefăcută de mână, cu irmosul pe 4 (vezi în ziua de 16 august); şi al Sfântului Cuvios Iosif, cu irmosul pe 4.

Canonul Sfântului Cuvios Iosif

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Irmos:

„Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni mari în Marea Roşie, căci cu marea a acoperit pe cei potrivnici şi a mântuit pe Israel. Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit”.

Astăzi Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic ne cheamă  la prăznuire bineplăcută lui Dumnezeu. Deci  să ne adunăm cu gând curat şi cu bucurie  să lăudăm faptele lui, rugând pe  Hristos Dumnezeu să ne mântuiască pe  noi.

Pripeală: Sfinte Cuvioase Părinte Iosife, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din tinereţe ai iubit pe Hristos fericite Iosife, şi lepădând toate cele vremelnice, te-ai făcut pe tine însuţi locaş Duhului, chipul cel îngeresc luând şi sub povaţa marelui Paisie de la Neamţ, ai început nevoinţele cele mântuitoare de suflet. 

Aşa cum oarecând Iisus al lui Navi, ţinând mâinile întinse, a biruit pe Amalic, tot astfel şi tu, părinte, ai îndepărtat puterea demonică, ţinând mâinile la rugăciune, neâncetat pomenind numele Blândului Iisus Cel ce te-a preamărit.

Slavă...

Cine va putea spune părinte, nevoinţele tale care cu osârdie le-ai împlinit, strălucind cu ascultarea cea desăvârşită şi cu dumnezeiasca dragoste de care toţi  se minunau. Ci roagă-te părinte şi pentru  noi nevrednicii, să aducem rod  însutit de fapte bune.

Şi acum..

Pe tine Fecioară întru tot lăudată care ai odrăslit strugurele cel preafrumos Care izvorăşte nouă vinul cel de mântuire, te lăudăm, strigând: Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.

Catavasiile praznicului: Cea împodobită cu dumnezeiasca slavă....

Cântarea a 3-a

Irmosul:

„Întăreşte Doamne inimile robilor Tăi şi le luminează spre lauda Ta, ca să te slăvim pe Tine Mântuitorule”.

Înalţă glasul tău sobor de maici al sfintei mănăstiri Varatic şi laudă acum întru cântări pe cel ce a fost ţie părinte şi povăţuitor, pe întâiul şi marele duhovnic  Iosif, lauda sihaştrilor şi a părinţilor filocalici.

Cu bucurie şi nădejde ai pornit să împlineşti  toate ostenelile vieţii  călugăreşti, fericite părinte, şi curăţindu-ţi inima, ai biruit  toate uneltirile vrăjmaşului, cu ajutorul lui Hristos, Cel ce te-a întărit.

Lui Iosif cel prea frumos te-ai asemănat fericite prin vieţuirea ta cea fără prihană. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, de stricăciunea patimilor să ne izbăvim  noi, cei  ce te lăudăm pe tine cu dragoste.

Făcător de minuni te-ai arătat, încă din viaţa aceasta vremelnică, căci şi firea cea  necuvântătoare  a ascultat de porunca ta, tăcând şi păzind liniştea ta, dobândită prin rugăciune, cuvioase.

Slavă...

Vânturi cumplite se abat asupra noastră Doamne, din toate părţile învăluindu-ne. Ci, ajută-ne să rămânem neclătinaţi în dreapta credinţă, cu rugăciunile plăcutului Tău Iosif.

Şi acum...

Lăudămu-te pe tine, Fecioară Curată, Născătoare de Dumnezeu, că tu singură te-ai arătat izvor de nestricăciune, izvorând viaţă tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul.....

Adăpându-ţi sufletul din destul cu ploile lacrimilor tale, fericite părinte, ai secerat spicul cel cu multă roadă al virtuţilor şi, păstor ales fiind oilor celor cuvântătoare, le-ai hrănit pe ele la păşunea cea de viaţă dătătoare. Iar dacă te-ai mutat din viaţa cea vremelnică la cea veşnică, Hristos te-a aşezat  împreună cu cetele prietenilor şi casnicilor Lui. Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.

Slavă... Şi acum... a praznicului, glasul întâi:

Podobie: Piatra fiind pecetluită…

Ceata cea dumnezeiască a apostolilor s-a adunat să te îngroape pe tine, Preacinstită Născătoare de Dumnezeu preacurată. Cu aceia şi cetele îngerilor au cântat mutarea ta, strigând, Prealăudată. Împreună cu care şi noi credincioşii, cu dragoste prăznuim, curată, laudă ţie aducând cu glasuri de cântări şi strigăm: Bucură-te folositoarea celor ce pururea te fericesc pe tine.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

„Vărsat-ai peste noi puternică iubirea Ta Doamne, că pe Unul Născut Fiul  Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ţie cu mulţumire: Slavă puterii Tale Doamne”.

De nevoinţele tale cele multe s-au mirat cetele îngereşti. Căci  în trup fiind te-ai luptat ca şi cum ai fi fost fără de trup, biruind pe vrăjmaşii cei nevăzuţi. Drept aceea, ca pe unul  ce ai înmulţit talantul cel dat ţie, Hristos te-a arătat tămăduitor sufletelor  celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Multe împotriviri a ridicat asupra ta  vrăjmaşul cel pierzător de suflete, părinte Iosife. Dar, întrarmându-ţi cugetul  cu dumnezeiasca smerenie şi cu răbdarea cea tare, l-ai ruşinat pe el. Ci, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

Stea luminoasă pentru călugării nevoitori te-ai arătat cuvioase Iosif, strălucind  cu înfrânarea şi cu rugăciunea. Pentru aceasta ţie ne rugăm, izbăveşte de nevoi şi de toată lucrarea cea rea a diavolului pe toţi cei ce cu dragoste prăznuim astăzi sfântă pomenirea ta.

Slavă...

Cu rugăciunea cea neîncetată ai omorât stricăciunea patimilor şi ai curăţit  vederea cugetului tău. Drept aceea părinte Iosife  te-ai învrednicit a vedea mai înainte  cele ce aveau să fie.  Iar noi, cu umilinţă strigăm ţie: cel ce ştii neputinţele noastre, miluieşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.

Şi acum...

Acoperământul şi nădejdea tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă, milostiveşte-te acum şi de noi, cei ce te chemăm pe tine totdeauna întru nevoi, că altă ocrotitoare, după Dumnezeu, nu avem.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

„Cel ce eşti nevăzut, pe pământ Te-ai arătat; şi cu oamenii de bună voie ai petrecut, Cel ce eşti neajuns. Pentru aceasta la Tine mânecând, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni”.

Iubitor de înţelepciune fiind, părinte cuvioase, pe toţi fiii tăi duhovniceşti  i-ai îndemnat spre citirea cărţilor celor folositoare de suflet şi spre lucrarea rugăciunii  celei curate, fericite Iosife. Pentru aceasta pe tine cu laude te cinstim.

Cu multe osteneli şi lacrimi ai omorât pornirile trupului şi te-ai răstignit pe tine însuţi lumii şi patimilor, vieţuind întru postiri, rugăciuni  şi laude neîncetate lui Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit pentru mântuirea noastră.

Mare a fost osteneala ta în copierea cărţilor celor  ziditoare de suflet dar bogate au fost şi roadele. Căci multe  suflete adăpând cu dumnezeieştile  învăţături, le-ai adus la Hristos întru bucuria sfinţilor.

Slavă....

Rugător aducem Ţie, Stăpâne, pe plăcutul Tău Iosif, cerând printr-însul  lumina harului Tău, şi a cunoştinţei, ca să nu ne clătinăm de valurile vieţii şi întru dreapta credinţă să rămânem, slăvind atotputernicia Ta.

Şi acum...

Învredniceşte-mă de milostivirea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, căci tu ai născut pe Cuvântul Cel preamilostiv, Cel ce cu Preacurat Sângele Său a mântuit pe oameni din stricăciune.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

„Adâncul cel mai de jos al păcatelor  m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci tinzând braţul Tău cel înalt Stăpâne, ca pe Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.”

Râvnit-ai după liniştea cea desăvârşită a pustiei cuvioase, şi cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a împlinit dorirea inimii tale şi te-a aşezat în poienile  din preajma mănăstirii, având împreună vieţuitori pe schimonahii Gherman  şi Gherontie, cu care roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

Ca aurul în topitoare te-ai lămurit părinte, în îndelungata osteneală a  petrecerii în sihăstrie. Nu te-au spăimântat pe tine  nici fiarele sălbatice, nici arătările cele înfricoşătoare ale diavolilor, căci în privegheri şi în frângerea inimii petrecând cuvioase, ai dobândit biruinţă asupra lor, prin puterea lui Hristos.

Statornicia  îngerilor ai avut, fericite părinte,  petrecând trei ani în singurătate, nevăzând chip de om şi împotrivindu-te  neîncetat ispitelor diavoleşti ce năvăleau asupra ta;  ajută-ne  şi pe noi părinte să ducem lupta cea bună, biruitori arătându-ne în ziua judecăţii.

Slavă...

Dacă te-ai şi mutat de la noi, păstorule cel bun, Cuvioase părinte Iosife, pomenirea ta rămâne în veac, căci deşi în ceruri vezi faţa Celui ce te-a preamărit, pururi te rogi să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum...

Degrabă primeşte, Preacurată Fecioară, rugăciunile noastre din buze nevrednice, şi le du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi risipeşte năvălirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, ce dau război robilor tăi, care aleargă cu credinţă sub Acoperământul tău cel preaputernic.

Condac, glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Cuviosul Iosif Duhovnicul de la Varatic, căci bine s-a nevoit  cu postiri şi rugăciuni neîncetate, cu lacrimi şi cu privegheri, desăvârşit făcându-se şi în cetele sfinţilor cuvioşi numărându-se. Pentru aceasta te lăudăm cântând: Bucură-te  mărgăritar de mult preţ al Bisericii dreptmăritoare  şi povăţuitor al călugărilor.

Icos:

Vieţii îngereşti urmând, toate cele ale lumii, deşarte le-ai socotit, Părinte Iosif, purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, acum, săvârşind pomenirea ta, pe tine te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că de tânăr ai plecat spre nevoinţă

Bucură-te, că te mângâi din iubire şi credinţă

Bucură-te, piatră scumpă şi frumosul giuvaer

Bucură-te, că din lacrimi ţi-ai gătit cunună-n cer

Bucură-te, că în noapte umpli cerul de cântare

Bucură-te, vers de taină pe lăuntrică suflare

Bucură-te, că fiinţa ţi-o pătrunzi cu nepătrunsul

Bucură-te, cel ce ruga ţi-ai împletit-o cu plânsul

Bucură-te, rugăciune răsucită pe mătănii

Bucură-te, văzătorul de dumnezeieşti vedenii

Bucură-te, chip de înger în văzduhul necuprins

Bucură-te rază sfântă, lumină şi foc nestins

Bucură-te, mărgăritar de mult preţ al Bisericii dreptmăritoare şi povăţuitor al călugărilor.

SINAXAR

Se citeşte sinaxarul din minei apoi acesta:

Tot în această zi  se face pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Iosif de la Varatic,  ctitorul şi întâiul duhovnic al acestei mănăstiri.

Acest minunat părinte s-a născut în jurul anului 1750 în părţile Ardealului din părinţi credincioşi şi trăitori ai tradiţiilor şi predaniilor ortodoxe.

În acea vreme Transilvania era tulburată de influenţa uniatismului, românii fiind siliţi să părăsească localităţile lor de baştină şi să se refugieze în ţinuturile Moldovei şi Ţării Româneşti. Una din multele familii care au luat drumul exilului a fost şi cea a Cuviosului Iosif, care a prăsit satul Valea Jdanului şi s-a aşezat în părţile de nord ale Moldovei. 

Cuviosul Iosif, încă din sânul familiei avea înclinaţii spre viaţa călugărească. De aceea, după stabilirea sa pe plaiurile Moldovei, a părăsit căminul familial şi s-a îndreptat spre Mănăstirea Dragomirna, unde strălucea cu faptele şi duhovnicia Sfântul Paisie Velicicovski. Iosif s-a aşezat sub ascultarea directă a marelui avvă, încercând sub toate aspectele să dobândească viaţă aleasă, plăcută lui Dumnezeu. Cine poate spune nevoinţele sale dintru început? Este greu de spus! Preabunul Dumnezeu, cunoscătorul inimilor, le-a cunoscut pe toate. Dar din cauza tulburărilor vremii, Stareţul Paisie împreună cu obştea sa de la Dragomirna a fost nevoit să părăsească ţinutul Sucevei, stabilindu-se la Mănăstirea Neamţu. Cuviosul Iosif a urmat şi el pe mentorul  şi părintele său duhovnicesc. Obştea cu care s-a deplasat Stareţul Paisie în părţile Neamţului era cam de 300 de vieţuitori. Au întâmpinat multe lipsuri şi greutăţi. Cuviosul Iosif s-a călit în iureşul acestora. Ba mai mult, iubind viaţa sihăstrească, a cerut binecuvântare Stareţului Paisie să se  retragă în singurătate undeva prin părţile din ţinutul Neamţului. Astfel iubitorul de Hristos Iosif, împreună  cu alţi doi îmbunătăţiţi călugări, Gherman şi Gherontie, s-au retras ca sihaştri, trăind mai bine de trei ani izolaţi de lume. După o vreme Iosif dorea o izolare mai adâncă pentru sihăstrie. Astfel se retrage în părţile Sihlei unde şi-a înjghebat o mică chiliuţă cu un mic paraclis, aşezat într-o poiană, numită mai târziu „Chiliile lui Iosif”. Între timp se adaugă şi cei doi călugări cu care a plecat din obştea Mănăstirii Neamţ. Ce l-a determinat  pe Cuviosul Iosif să se lipească  cu inima de sihăstria Sihlei nu este greu de presupus. Se ştia că în acele părţi s-a ostenit Cuvioasa Teodora, iar Iosif a dorit să o aibă ca model pentru frumuseţea vieţii pustniceşti care a avut-o, în aceste părţi sfânta trăind mulţi ani în peştera din apropierea Schitului Sihla. Cuviosul Iosif din locul unde se stabilise ieşea foarte puţin, dar de fiecare dată când părăsea locul de pustnicie, cobora să se împărtăşească  şi să primească sfaturi de la părinţii îmbunătăţiţi ai mănăstirilor din preajmă: Sihăstria, Secu şi Neamţu. Vestea vieţii îmbunătăţite a Cuviosului Iosif pustnicul s-a făcut cunoscută în toate părţile, încât Cuviosul Paisie l-a recomandat mitropolitului Veniamin Costachi să îl hirotonească  diacon şi preot iar mai apoi, duhovnic.

În calitatea sa de duhovnic, plăcutul lui Dumnezeu Iosif a început să primească ucenici şi credincioşi pe care-i îndruma să păzească poruncile Evangheliei şi ale Bisericii. Cuviosul sporea cu râvna şi trăirea, încât ajunsese la starea de nepătimire şi la rugăciunea curată. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea în poienile Varaticului, nu departe de locul de sihăstrie a Cuviosului Iosif s-a înfiripat o obşte de călugăriţe în jurul maicilor Olimpiada şi Nazaria. Iosif pustnicul a fost rânduit să fie îndrumător duhovnicesc. Mai întâi s-a construit pentru maici o bisericuţă din lemn iar prin anii 1808-1812 s-a construit o măreaţă  biserică în mănăstirea Varatic, fiind absolut necesară, întrucât datorită sfinţeniei vieţii Cuviosului Iosif şi a maicilor Olimpiada şi Nazaria, obştea s-a mărit foarte mult. Cuviosul părăseşte astfel locul de sihăstrie şi vine în sânul obştii de maici a Mănăstirii Varatic pentru a le sprijini şi moral dar şi material. Cronicile spun că însuşi Cuviosul lucra cu râvnă la construcţia bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Varatic, „cu mâinile sale căra piatră, var, nisip şi apă şi le ridica pe schelă” la cei ce lucrau. Cu toate că muncile fizice erau multiple, Cuviosul Iosif  nu a neglijat nicicum lucrarea duhovnicească. A trebuit să alcătuiască regulamente  pentru a statornici  bună rânduială în obşte, reguli care au fost folosite şi-n Mănăstirea Agapia, care se organizase între timp. Regulamentul vieţii călugăreşti a Cuviosului Iosif este inspirat din cel al Stareţului Paisie de la Neamţ. Sfaturile de mare însemnătate alcătuite de cuviosul Iosif după învăţăturile Sfinţilor Părinţi priveau următoarele puncte: 1. sărăciea cea desăvârşită, cea de bună voie, după făgăduinţa chipului călugăresc; 2. ascultarea; 3. mărturisirea; 4. petrecerea până la moarte împreună cu fraţii sau surorile din obşte; 5. citirea dumnezeieştilor Scripturi; 6.pentru sfintele posturi şi pentru pravila călugărească; 7. bolniţa; 8. slujbele mănăstirii; 9. meşteşuguri şi rucodealele. Potrivit acestui regulament  de viaţă, Sfântul Cuvios Iosif a condus obştea Mănăstirii Varatic care  a sporit duhovniceşte dar şi din punct de vedere administrativ. Cuviosul însuşi sporea cu sfinţenia vieţii încât ajunsese la starea de trezvie, rugăciune curată şi darul înainte vederii şi al facerii de minuni încă din viaţă.

După multă osteneală ieroschimonahul Iosif duhovnicul şi pustnicul, şi-a aşteptat sfârşitul vieţii sale pentru a merge în faţa Dreptului Judecător. Trecerea lui în odihna lui Dumnezeu s-a petrecut în ziua de 28 decembrie a anului 1828.Vestea trecerii la cele veşnice a produs multă tânguire în mijlocul călugăriţelor din Mănăstirea Varatic. Tânguirea lor a fost alinată de faptul că erau încredinţate că va deveni rugătorul fierbinte către Milostivul Dumnezeu pentru dânsele, dar şi pentru cele ce vor da viabilitate mănăstirii de marele duhovnic Cuviosul Iosif. A fost înmormântat în biserica pe care o zidise, aşteptând ziua învierii celei de obşte. Dar Dumnezeu a rânduit ca moaştele sale să fie preaslăvite, fiind dătătoare de tămăduiri a bolilor şi uşurare a necazurilor celor care s-au închinat şi se vor închina cu credinţă la mormântul care le adăposteşte.

Sfânta Biserică Ortodoxă Română după ce a tras concluziile canonice a dispus canonizarea Cuviosului, care s-a realizat în anul 2008, iar proclamarea acestui act sfânt s-a făcut în ziua de 16 august acelaşi an, fixându-se această zi ca sărbătoare de pomenire a Cuviosului.

Cu ale lui sfinte rugăciuni Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

„Cei trei tineri Treimea în cuptor închipuind, îngrozirea focului au călcat, cântând şi strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri”.

Precum Ilie oarecând a stat în pustie pentru a se pregăti să se întâlnească cu Dumnezeu în Horeb, şi apoi să înfrunte pe Ahab, tot aşa şi tu, părinte Iosif te-ai pregătit în sihăstrie să devii, întru Hristos, povăţuitorul şi îndrumătorul oştilor călugăreşti ale timpului tău.

Având descoperire dumnezeiască te-ai aşezat în poienile Varaticului unde te-ai arătat ca un stâlp de foc, care a luminat tot ţinutul. Hristos te-a chemat apoi să întemeiezi locaş sfânt soborului de maici, conduse de vrednicele stareţe Olimpiada şi Nazaria, punând rânduieli de aleasă viaţă duhovnicească. 

Cine va putea spune durerea inimii tale părinte, când ai văzut pârjolul  necredincioşilor agareni, abătut asupra mănăstirii tale. Dar nu te-ai deznădăjduit, ci adunând iarăşi obştea ta cea risipită prin păduri, ai adus mănăstirea la frumuseţea ei cea dintâi.

Slavă…

Ştiindu-l pe Dumnezeu că este Făcător a toate câte sunt, Ocârmuitor înţelept şi de viaţă  Dătător, Cuvioase Iosif ctitor şi duhovnic, în toată viaţa ai cântat: Slavă Ţie Treime Sfântă, miluieşte făptura Ta cea căzută pentru numele Tău Cel sfânt.

Şi acum...

Pe cei ce alergăm la tine cu credinţă, pomeneşte-ne întru rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu cea Preacurată, ca să ne izbăvim de necazurile cele de multe feluri, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea  a 8-a

Irmosul:

„Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie cu putere dumnezeiască la tinerii evrei, pe Domnul, cel ce S-a arătat, preoţi lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii”.

Cântări de laudă şi mulţumire îţi aduce ţie părinte soborul de maici al sfintei mănăstiri Varatic, avându-te  pe tine întemeietor al ei, fericite şi bucurându-se strigă, binecuvântat este Domnul Dumnezeul părinţilor noştri.

Credinţa cea dreaptă păzind, calea săvârşind, încărcat de fapte bune, când Bunul Dumnezeu a binevoit, te-a chemat pe tine, părinte Iosif, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa împărăţiei în ceruri. Dumnezeu a lăsat trupul tău pe pământ să săvârşească minuni pentru cei ce cântă cu credinţă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

La săvârşirea ta din lumea aceasta, sufletul a fost luat de mâna lui Hristos pe Care L-ai dorit, iar trupul ţi s-a aşezat în biserica mănăstirii pe care o ai ctitorit, minunate părinte. Soborul de maici din toate timpurile te-au cinstit după cuviinţă mulţumind lui Dumnezeu, Căruia I-au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Harul Preasfântului Duh sălăşluindu-se întru tine, părinte Iosife, te-ai făcut izgonitor al duhurilor celor necurate şi îndrumător al  călugărilor, zicând: Binecuvântat este, Dumnezeul părinţilor noştri.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Treime nedespărţită, Unime neamestecată, izbăveşte-ne de patimile cele de multe feluri şi ne ridică din nevoi şi din necazuri pentru rugăciunile plăcutului tău prieten şi casnic, care în viaţă Ţi-a cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum...

Vindecă patimile inimii mele, prealăudată Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi luminează sufletul meu şi mă îndreptează pe cărările mântuirii, ca pururea să te măresc pe tine, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Cântarea a  9-a

Irmosul:

„În muntele Sinai, în rug, te-a văzut Moise, pe tine ceea ce ai zămislit în pântece focul dumnezeirii, fără de ardere; Daniil te-a văzut munte netăiat, iar Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David”.

La racla sfintelor tale moaşte cu smerenie plecăm genunchii noştri, şi sărutându-le  cu credinţă te rugăm: fii nouă mângâiere  în necazuri, ajutător în lupta  cu vrăjmaşii  cei văzuţi şi nevăzuţi, şi roagă-te, pentru mântuirea  sufletelor noastre.

Biserica pe care ai ctitorit-o străluceşte ca o mireasă în mănăstirea pe care ai întemeiat-o, pentru că sfintele tale moaşte, părinte sfinte, o întăresc ca o piatră nestemată, iar soborul maicilor întreţin candela aprinsă a rugăciunilor şi rânduielilor pe care le-ai lăsat. Pentru aceasta zicem: Bucură-te Cuvioase Iosif, de trei ori fericite şi rugătorule pentru sufletele noastre.

Deşteaptă-ne la pocăinţă prin rugăciunile tale  cuvioase, pe noi ce stăpâniţi de păcat şi de grijile cele trecătoare şi ne ajută să trecem fără de primejdie marea vieţii acesteia, ducându-ne la limanul mântuirii.

Slavă...

Înalţă mintea noastră şi gândul către Tine, Dumnezeule; luminează-ne cu strălucirile cele harice, Părinte şi Cuvântule şi Mângâietorule, aşa cum ai înălţat şi ai luminat pe cel de un neam cu noi şi de o credinţă, Cuviosul Iosif de la Varatic, ca să Te lăudăm în veci. 

Şi acum…

Fii mie stâlp de mântuire şi toate scârbele şi necazurile, şi întâmplările cele rele departe le alungă, Fecioară întru tot lăudată, căci tu  pe Dumnezeul tuturor L-ai zămislit în chip de negrăit, şi mai presus  de minte L-ai născut, pe Mântuitorul sufletelor noastre.

LUMINÂNDA, glasul al 4-lea

Podobie: Femei auziţi 

Defăimând cele pământeşti şi stricăcioase, cu râvna ta cea fierbinte către Dumnezeu, ai dorit  slava cea cerească. Pentru aceasta  Cuvioase Părinte Iosife, Hristos te-a încununat pe tine cu cunună nestricăcioasă.

Slavă ... şi acum... a praznicului.

LA LAUDE, stihirile glasul al 4-lea

Podobie: Ca pe un viteaz...

Înflorind ca un finic, precum zice psalmistul, ai tăiat cu sabia cuvântului limbile  hulitorilor, adâncurile patimilor le-ai uscat prin înfrânare şi mădular al Sfântului Duh te-ai făcut. Roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu, pentru noi  cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Năvălirile gândurilor nu au mişcat cetatea sufletului tău fericite. Căci nevoinţele tale punându-le înainte ca un zid  de apărare, te-ai păzit neclătinat de vicleanul vrăjmaş. Pentru aceasta Dumnezeu te-a încununat pe tine ca pe un biruitor.

Ca un înger pământesc ai vieţuit  Cuvioase părinte Iosife, în privegheri de toată noaptea, în nevoinţe sihăstreşti şi rugăciuni neâncetate. Drept aceea, acum te bucuri împreună cu cetele sfinţilor în lumina cea neînserată a împărăţiei cerurilor.

Laudă monahilor te-ai arătat preaminunate părinte Iosif, pentru aceea  cădem la tine rugându-te, să ne izbăveşti de toate necazurile şi de primejdii. Fii mijlocitor  către Preasfânta Treime şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Slavă... glasul al 5-lea

Cuvioase părinte, nu ai dat somn ochilor tăi nici genelor tale dormitare până ce sufletul şi trupul de patimi ţi-ai slobozit şi pe tine însuţi te-ai gătit locaş Duhului; căci venind Hristos cu Tatăl, sălăşluire întru tine au făcut. Treimii Celei de o fiinţă slujitor făcându-te, de lucruri mari propovăduitorule Iosife, roagă-te pentru sufletele noastre.

Şi acum... a praznicului, glasul al 6-lea.

La adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieţii, norii au răpit pe apostoli prin văzduh, şi pe cei împrăştiaţi prin lume, i-a adunat la un loc, înaintea preacuratului tău trup. Aceştia îngropând cu cinste trupul tău, au auzit glasul lui Gavriil, cântând: Bucură-te, cea plină de dar, Fecioară Maică, ceea ce nu ştii de mire, Domnul este cu tine. Cu aceia împreună ca pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Doxologie mare, troparele: al Sfintei icoane, Slavă… al Sfântului Iosif, Şi acum…al praznicului, ecteniile şi apolisul; apoi, se citeşte Ceasul întâi.

LA LITURGHIE:

Fericirile: din Canonul praznicului, Cântarea a 3-a  şi din Canonul Sfântului....Cântarea a 6-a; Prochimenul, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.  Stih: Ce vom răsplăti Domnului... Apostolul din Epistola către Galateni: Fraţilor, roada Duhului este dragostea...Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit este bărbatul care se teme de Domnul... Stih: Puternică pe pământ va fi seminţia lui... Evanghelia de la Luca (VI, 17-23) : În vremea aceea, stătut-a Iisus la loc şes...

CHINONICUL

Doamne întru lumina feţei Tale vom merge, şi întru numele Tău ne vom bucura în veci.

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

*** Slujba Vecerniei, Litiei, Utreniei şi Acatistul Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec sunt alcătuite de IPS Arhiepiscop Ioachim  al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului și aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Acatistele lunii Aprilie

Calendar ortodox
18 Aprilie