Glas plagal 2 (al 6-lea)

Toată râvna sufletului tău din tinerețe ți-ai alipit-o de dragostea nestricăcioasă a lui Hristos Mirele tău, și ai fugit de soarta stricăcioasă și la pământ târâtoare a celor din lume, pentru aceea ți-ai pus în rânduială întreaga viață, vestită, prin postiri și rugăciuni, milostenii și făgăduințe, cu care aprinzându-ți candela luminoasă și împodobită, ai intrat în cămara de nuntă, împreună cu cetele fecioarelor.

Același glas

Cercarea faptelor cu strălucire adeverește numele pe care îl porți. Căci întreaga viață te-ai pregătit, slăvită, prin fapte vestite, pentru viitoarea odihnă pe care ai și dobândit-o, o, Parascheva, ceea ce te odihnești pururea în sabatul cel veșnic, și acum te desfătezi în corturile cele cerești de glasul ce prăznuiește, văzând deslușit frumusețea cea negrăită a lui Hristos pe care ai dorit-o.

Întărindu-ți cu vitejie slăbănogirea femeiască prin nădejdile în ceea ce este mai bun, ai călătorit cu râvnă pe calea cea aspră, înlăuntru luptată de gânduri, în afară, de ispite, preafericită, și purtând martiriul conștiinței și, suferind vestit sfârșit pentru virtute, cugetătoare de Dumnezeu, te-ai numărat cu corurile fecioarelor și mucenicilor, mijlocind pentru cei ce te laudă pe tine. 

Alta, glasul al 5-lea
Podobie: Bucură-te, cămara cea cu bun miros a nevoințelor pustnicești, cu adevărat

Bucură-te, cea din pruncie sfințită lui Dumnezeu, cea cu frumusețile fecioriei înfrumusețată și cu strălucirea tuturor virtuților, ținând în mâini împreună cu fecioarele cele înțelepte candela strălucită cu lumina milosteniei, așteptând venirea Mirelui, ceea ce ai luminat cu minunile toate marginile lumii. Și acum păzește de toată primejdia pe cei ce te cinstesc pe tine în sfânta ta biserică, rugând pe Hristos să ne dăruiască nouă pace veșnică.  

Același glas

Bucură-te, ceea ce te-ai grăbit pe calea cea potrivnică Evei spre îndumnezeire, prin păzirea cu strășnicie a dumnezeieștilor îndreptări, prin ascultare și desăvârșire, împărtășindu-te de pomul cunoștinței la vremea cuvenită, și arătându-ți golătatea, dimpotrivă, temei dumnezeieștii slave, locaș neumblat, afierosire neprădată, păstrată numai lui Hristos, Parascheva preaminunată, pe El roagă-L să dăruiască pace sufletelor noastre. 

Același glas

Păzește de cutremur, de foamete, de ciumă, de toată vătămarea și de năvălirea barbarilor cetatea cea împărătească și locurile și țările de primprejur care cu strălucire prăznuiesc cinstita ta serbare și întru care ca un pom bun ai rodit roadele virtuții. Căci poți toate întru Dumnezeu Cel ce slăvește pe toți cei ce-L slăvesc pe El prin dumnezeiești fapte, Parascheva, cu totul fericită, slava fecioriei, rugând pe Hristos să ne dăruiască nouă pace și mare milă.

(Traducere de Laura Enache după Ε. Μineva, Το υμνογραφικό έργο του Μάρκου Ευγενικού, Αtena, 2004, pp. 283-286)

Sursa: parohiacopou.ro