Oda întâi

Închinată celor doi mari cuvioși

Când Sfânta Treime a vrut să arate Bisericii noastre alți sfinți,
Din sfinții Moldovei, Duhul cel veșnic, ales-a din ei  doi părinți.
Pe Avva Paisie, smeritul duhovnic, schivnic, fervent rugător
Și Sfântul Cleopa, un mare sihastru, înzestrat cu talent orator.
De tineri luat-au crucea iubirii punându-o pe umeri smeriți,
Urmând calea strâmtă  prin spini și ispite au dus-o, de har întăriți.
Toți fiii Iubirii, uniți în credință, veniți, cinstire să dăm
Sihaștrilor noștri, scăldați în lumină, imnuri alese cântăm:

Bucurați-vă, sihaștri plini de har și de lumină;
Urcând treptele credinței  întru slava cea divină;
Bucurați-vă, că Domnul v-a dus sufletele-n rai,
Uniți veșnic în iubire  și vorbind  același grai;
Bucurați-vă, cei care purtați nimburi de lumină
Și coroane de flori rare cu mireasmă ca de smirnă;
Bucurați-vă, cei ce sunteți bucuria Sihăstriei,
Unde v-ați sfințit viața în asceză și trezvie.
Bucurați-vă, sihaștri ne-nfricați întru prigoană,
Luptându-vă cu nădejdea că veți dobândi coroană.
Bucurați-vă, părinți de suflet cu smerită cugetare,
Cei ce-n privegheri de noapte umpleți cerul de cântare;
Bucurați-vă, Cuvioșilor sihaștri, prieteni și casnici ai lui Dumnezeu!

Imnul întâi

Cuviosului Paisie duhovnicul

Paisie sfinte, cu nume de avvă, de prunc Dumnezeu te-a ales
Să fii purtătorul balsamului haric, din flori de pe plaiuri cules.
Voința divină, tu ai urmat-o și calea cea strâmt-ai luat,
Lăsat-ai, în urmă pe mamă și tată, frați sau rudenii, în sat.
La Schitul Cozancei, în obștea săracă, părinții cu drag te-au primit
Să-ncepi nevoința în viață curată, să cânți lui Hristos liniștit.
Aliluia.

Oda a II-a

Cuviosului Paisie duhovnicul

Din pomul rodirii, crescut lângă ape, fructe gustoase ne-ai dat;
Faptele bune, virtuți felurite, pe care cu sârg le-ai lucrat.
Dar tu, Cuvioase, în duhul iubirii, primit-ai chemare de Sus,
Așa cum profetul, ai dat ascultare și-n lavra Sihăstră te-ai dus.
Erau timpuri grele, când bieții călugări, din obștile lor alungați,
Că`tând ocrotire, veneau către la tine, de dragostea ta adunați.
Uimiți de lucrarea, frumos împlinită, și noi părinte iubit,
Ne strângem în cete, cinstindu-ți lucrarea, și zicem cu gândul smerit:

Bucură-te, vlăstar tânăr altoit pe trupul viței,
Rămânând întru iubire, plinind faptele credinței,
Bucură-te, cel crescut în evlavie deplină,
Ocrotit în toată viața de Providența divină;
Bucură-te, plugar harnic, care sub brazdă  îngropi 
Grâul, care moare-n toamnă, ca în vară s-ai mulți snopi, 
Bucură-te, cel prin care suferința contenește;
Iar la ruga ta fierbinte, Dumnezeu tămăduiește.

Bucură-te, tânăr care ai cautat isihia;
Iar Fecioara Preacurată  te-a trimis la Sihăstria,
Bucură-te, stea aprinsă chiar din zorii tinereții.
Hristos luminându-ți calea până la sfârșitul vieții
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Paisie, prietenul  lui Dumnezeu.

Imnul al 3-lea

Cuviosului Cleopa mărturisitorul

Știind că vicleanul începe războiul, ca tu să nu dobândești
Nici pacea cerească, nici liniște-n suflet, nici calea spre cele cerești.
Tu cuvioase, părinte Cleopa,  în astfel de lupte-ntărit,
Rugai pe Fecioara, cu lacrimi în nopate și duhul cel rău a fugit. 
Dorindu-ți de tânăr să guști isihia născută în  viața sihastră 
Primit-ai putere să-ți  porți întru Duhul povara ta, dar și-a  noastră.
Lumina Credinței sporindu-ți nădejdea, pacea din cer a venit
Sub mantia-i sfântă, în viață divină, pe toți în duh ne-a unit.
Veniți să cântăm cu cete de îngeri laudă Duhului Sfânt
Simți-vom în inimi cum harul coboară, când Domnul aude cântând: 
Aliluia.

Oda a III-a

Cuviosului Cleopa mărturisitorul

Buna ta mamă, chiar din pruncie Preasfintei Fecioare te-a dat,
Iar Maica vieții din mrejele morții te-a scos sănătos și curat.
Pe tine părinte prin Fiul iubirii, Biserica stâlp te-a avut
Și fiii credinței, prin tine,slăvite , hristoși, după har, s-au făcut.
Dăm slavă Hristoase, Verbului veșnic, prin care viem și mișcăm,
Permite-ne astăzi, măritului avvă, timp frumos să-i cântăm.

Bucură-te, monah vrednic  purtător de multe cruci;
Urcând propria-ți  golgotă încerci,  zilnic, să le duci.
Bucură-te,  minte clară, care caută mereu
Să descopere în toate prezența lui Dumnezeu;
Bucură-te, fiu al credinței cu Duh Sfânt pecetluit;
Devenind  Omul iubirii și monah desăvârșit;
Bucură-te, că asceții te-au învățat rugăciunea;
Iar, din Cărțile  Scripturii ai sorbit înțelepciunea;
Bucură-te,  iubitor de-agripnii și Liturghie,
Care-n vremuri de prigoană te-ai retras în sihăstrie.
Bucură-te, rugătorul ce cobori în suflet cerul,
Care în extazul mistic, te învăluia misterul;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa prietenul lui Dumnezeu!

Imnul al IV-lea

Cuviosului Paisie duhovnicul

Minunate sunt, Doamne, faptele tale, făcute prin sfinți pentru noi,
Căci sfinții tăi, Doamne, vor judeca lumea în ziua cea de apoi.
Trimisu-ne-ai nouă pe marele avvă, duhovnic ales, iscusit,
Să dea prospețime, curaj și putere acestui popor răvășit.
In vremi de restriște veneau către dânsul oameni săraci, necăjiți, 
Să-și  spună durerea, păcatu` sau viciu de care erau copleșiți,
Ca mare duhovnic, după iertare, la toți le spuneai, nu uitați:
Mergeți în pace la casele voastre, Cuvântului veșnic, cântați: Aliluia.

Oda a IV-a

Cuviosului Paisie  duhovnicul

În liniștea nopții, sub stâncile Sihlei, de veghe, sub cerul senin,
Făceai rugăciunea,  iar vântul subțire-ți spunea când îngerii vin.
Cu ochii lăuntrici vedeai Liturghia, slujită de sfinții din Cer,
Iar în icoane simțeai și pe Domnul prezent, îmbrăcat în mister.
Cuvioase părinte și mare duhovnic, aceste momente de har,
Hristos dăruiește doar celor pe care ei Te-au ales Îndreptar.
De-aceea, Sfințite, cu inimi curate, noi, credincioșii,  venim
Să-ți spunem în taină nevoile noastre, dar și cât de mult te iubim.

Bucură-te, lucrătorul rugăciunii ne-ncetate;
Care curăță și spală sufletele de păcate.
Bucură-te, sfânt părinte iubitor de Liturghie;
Care transfigurezi timpul petrecând în curăție.
Bucură-te, văzătorul raiului cu ochi de gând,
Ce în nopțile senine  privești cerul fremătând.
Bucură-te, bun părinte că vezi lipsa fiecărui,
Și atunci când primești daruri, la săraci în dar le dărui.
Bucură-te, vorbă plină de iubire și credință;
Căci întreaga ta viață ne-ai vorbit de pocăință;
Bucură-te, mare avvă de Dumnezeu iubitor,
Cel ce a făcut din tine șipot de har iertător.
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, prietenul lui Dumnezeu!

Imnul al V-lea

Sfântului Cuvios Cleopa

Părinte Cleopa, fiu al răbdării, sihastru smerit și zelos
Ai scos din necazuri poporul cucernic și iubitor de Hristos.
Ca iscusit dascăl, smerit, dar puternic, cuvântul tău ziditor,
A fost mângâiere, cort de scăpare și de păcat strivitor.
Multă putere trimisu-le-a Domnul la mulți osândiți inocenți,
Iar tu, ca profetul, strigai cu putere: răbdare... răbdare s-aveți!
Și-acum se aude ecoul strigării ca susur de râu unduios,
Iar cei ce scăpat-au acelei prigoane cântă, slăvind pe Hristos:
Aliluia

Icosul 5

Chilia ta, sfinte din Sihăstria altar pentru rugă era.
Amvonul era prispa de unde poporul cuvânt asculta.
Creștini din  țară veneau înspre tine, mergând și pe jos uneori
Tu le vedeai truda, necazul,  și-i ajuta-i deseori.
Cu mintea în inimi și pacea în suflet spre case plecau ușurați 
Purtând întru sine blândul tău suflet prin duhul iubirii legați.

Bucură-te, ostaș vrednic călit în ger și dogoare;
Împlinind, cu acribie legile mântuitoare;
Bucură-te, lucrătorul pe ogorul cel mănos ;
Pregătind pâinea si vinul pentru Cina lui Hristos;
Bucură-te, că ești casă și cetate de scăpare;
Insă ești și hrănitorul păsărilor călătoare;
Bucură-te, limanul credinței și ancoră a nădejdii;
Care ai scos obidiții din mrejile deznădejdii;
Bucură-te, foc ce arde mândria și necredința;
Insă ești și luptătorul care-aduce biruința.
Bucură-te, aluatul  pregătit pentru prescură;
Ce hrănești pe toți cei care țin  dreapta învățătură;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa, casnicul lui Dumnezeu!

Oda a VI-a

Sfântului Paisie, duhovnic

Viața ta sfântă, plină de jerftă a fost un urcuș permanent.
Ai mers către ceruri, Paisie sfinte, cu suflet frumos, transparent.
Hristos văzând truda, asceza sihastră, ți-a dat apatia ca dar,
În care, prin Duhul, gustai mici crâmpeie, răpit în stare de har.
Graiul tău molcom, plin de mireasmă, era totdeauna frumos.
Smerit ca un avvă, în post și în rugă, slăveai  mereu pe Hristos . Aliluia

Imn al 6-lea

Părintelui Paisie

Paisie sfinte, cu mintea curată și chipul mereu luminat
Pe-aceeași potecă, veneai către obștre smerit și capul plecat.
Mergeai cu  toți frații la Liturghie, de care nu te lipseai;
Întors la chilie, primeai pelerinii, că tot liturghie slujeai.
În suflet și-n diptici purtai cu iubire pe toți smeriții tăi fii,
Pomeneai zilnic șiraguri de nume, fie la morți sau la vii.
De-aceea poporul venea către tine, ca la un  tată blajin,
Apoi se-ntorcea smerit către casă, având sufletul plin.

Bucură-te, oază-n care se oprește chiar și Duhul,
Unde sfinții îngeri cântă de răsună tot văzduhul.
Bucură-te, stea aprinsă văzută pe toată glia,
Care scaldă în lumină țara noastră România,
Bucură-te, că în suflet simți misterele ascunse,
Și privești cu ochii minții în adâncuri nepătrunse;
Bucură-te, vestitorul tainelor dumnezeiești,
Pe care Hristos trimite prin cetele îngerești;
Bucură-te, minte clară, străpunsă de Duhul sfânt;
Ce prin rugăciunea minții, cobori cerul pe pământ.
Bucură-te, adăpostul călugărilor prigoniți,
Și iscusitul duhovnic sihaștrilor achimiți.
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Paisie prietenul lui Dumnezeu!

Imnul al VII-lea

Părintelui Cleopa mărturisitorul

Ierarhi de tot rangul, călugări și preoți, creștini cu suflet curat
Smeriți primeau dezlegare în felul tău, minunat.
Aceleași cuvinte de sfântă iertare la toți tu, părinte dădeai,
La despărțire spuneai ca urare să ne vedem toți în rai
Ai fost trâmbițașul cuvântului veșnic sunând în pustiul arid,
Trezind conștiințe de mult adormite, surpând satanicul zid.
Așa cum Ilie, profetul din Tezbe, a fost ascultat pentru ploi,
Tot astfel, Părinte, Cleopa Ilie, te rogi lui Hristos pentru noi: Aliluia!

Oda a VII-a

În staul cu turme și-n codrii pustiei ai stat cu ochi achimiți,
Citind pe-ndelete opera scrisă de sfinții noștri părinți.
Iar când veni timpul, ca David prorocul, turma de vite lăsând,
Ai fost rânduit în treapta de preot și altă lucrare primind,
Încins cu putere, prin Duhul Vieții, primit-ai har peste har,
Ți-ai potolit foamea și  setea curmându-ți, bând din cerescul pahar
Călugări și preoți, creștinii cucernici veneau liniștiți în șirag 
Ca să îți asculte povețele tale, apoi  să îți cânte cu drag.

Bucură-te, lumânare,  care veșnic stă aprinsă
In Biserica măririi, de tenebre neatinsă ;
Bucură-te, gând de taină ce urci trepte de lumină
Care deslușeste sensuri, întru slava cea divină.
Bucură-te, OM al răbdării de Dumnezeu ocrotit,
Cel care mai toată viața de răbdare ai vorbit;
Bucură-te, plinitorul sfintelor învățături;
Care predicai Cuvântul  după Părinți și Scripturi;
Bucură-te,  paloș ce curmă ispitele diavolești,
Iar când înlături păcatul, lui Dumnezeu mulțumești.
Bucură-te, pildă bună pentru monahii zeloși,
Dar, și Îndrumătorul pentru cler și credincioși.
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa, casnicul lui Dumnezeu!

Imnul al VIII-lea

Sfântului Paisie duhovnicul

Paisie Sfinte, icoană și pildă, pelerin spre ceruri mergând,
Ajuți  fiecărui să-și ducă povara, ,,Doamne Iisuse...” rostind.
Mânați de primejdii și de necazuri, mulțime de oameni veneau
Năduful, tristețea, păcatul sau viciul în grija ta le lăsau.
Părinte duhovnic și rob al iubirii, sălaș al Duhului Sfânt,
Plin de răbdare și de iubire puneai tot răul  lor în mormânt.
Cu suflete pline de pacea divină, la casele lor se-ntorceau,
Purtându-ți în inimi chipul iconic și Domnului nostru cântau:
Aliluia.

Oda a VIII-a

Cuviosului Pasisie

Nimeni nu poate să spună, părinte, câte virtuți ai avut,
Nici câte minuni, prin moaștele tale, Hristos Dumnezeu a făcut.
Săraci ajutând, bolnavi vindecând, pe mulți din necazuri ai scos,
Fiind vistierie cu daruri perene, umplută mereu de Hristos.
Dorința ta, sfinte, de Duh inspirată, Domnului tu te rugai,
Să se dea fiecărui, dorul de ceruri, și-apoi colțișorul de Rai.
Când s-a plinit vremea trecerii tale, Hristos  a trimis mesager
Un  înger din ceruri, s-aducă pe aripi sufletul tău către cer.

Bucură-te, cel ce Domnul ți-a dus sufletu-n lumină,
Unde vei locui veșnic în fericire deplină.
Bucură-te, mare avvă cu mulți fii duhovnicești,
Devenind icoană sfântă obștilor călugărești.
Bucură-te, că în ceruri ai primit cu bucurie
locul, unde vei rămâne pân` la sfânta Parusie.
Bucură-te, că vezi veșnic fața Preasfintei Treimi;
Urcând trepte întru slavă însoțit de serafimi;
Bucură-te, că din ceruri privești pururi spre pământ;
Unde sunt moaștele tale sfințite de Duhul Sfânt.
Bucură-te, sfânt duhovnic pentru obștea Sihăstriei;
Insă ești și rugătorul pentru pacea României.
Bucură-te, sfinte Cuvioase părinte Paisie, prietenul lui Dumnezeu!

Imnul al IX-lea

„Mânca-v-ar Raiul” ziceai tuturora la cei ce la tine veneau,
Era o urare cu sensuri profunde pe care unii din ei le știau .
Când ai plecat din lumea aceasta, sfat ai lăsat  fiilor  tăi:
S-asculte ecoul acestor cuvinte cum curge prin munți și pe văi.
Smeriții călugări, preoți cucernici, poporul dreptcredincios
Mai aud încă ecoul urării și cântă pios lui Hristos: Aliluia

Oda a IX-a

Chipul tău sfinte, schimbat în icoană, e  viu prețuit de români,
Căci simt ajutorul, pornit din iubire, în inima lor de creștini.
Cunoaștem din scrieri, din fapte sau predici, c-ai fost un sihastru zelos.
Ca dascăl de cuget, apostol sau retor,  atei ai adus la Hristos.
De aceea creștinii în timp de prigoană te-au avut scut protector
Iar  când libertatea veni peste țară, Bisericii ai dat ajutor
Cei care avut-au prilejul să-ți fie în preajmă aici pe pământ
Au dat mărturie cum ți-ai dus viața prin darul Duhului Sfânt

Bucură-te, gură sfântă a Verbului făcut Om;
Căci ai fost un vajnic retor asemeni lui Hrisostom;
Bucură-te, ochi lăuntric care vezi în profunzimi;
Devenind, cunoscătorul cereștilor limpezimi.
Bucură-te-apologetul ce-ai făcut din atei miei;
Și ne-ai lăsat învățăminte cum să ne luptăm cu ei.
Bucură-te, că prigoană ai fost silit să înfrunți;
Până când  Duhul cel veșnic  ți-a șoptit să fugi în munți;
Bucură-te, zelos  sihastru cu chilia  între fagi;
Iar mâncarea ta părinte era  jir, pesmeți și fragi;
Bucură-te, cel ce trupul l-ai numit un putrigai;
Insă, cu toate acestea,  ți-a dus sufletul spre Rai.
Bucură-te, sfinte Cuvioase părinte Cleopa, casnicul lui Dumnezeu!

Imnul al X-lea

Grădina de obște de tine-nflorată părea paradis uneori,
Căci viața ta sfântă, iubite părinte, era o grădină cu flori 
Graiul tău molcom, dulce ca mierea, era mereu unduios.
Încât ucenicii zeloși și cucernici, urmau smeriți pe  Hristos.
Vorbeai despre îngeri, lumină suavă, de flori sau de crini parfumați
N-ai spus niciodată ce-i răul în sine sau iadul cu cei condamnați 
Cuvântul tău, sfinte,  plin de mireasmă, mângâia pe cei ce veneau
Încât la plecare, intonau imnul  pe care sfinții îl cântau:  Aliluia

Oda a X-a

Paisie  sfinte ajuns  printre  îngeri în slava Prea Sfintei Treimi,
In aura sfântă urci treaptă cu treaptă spre ale Ei profunzimi.
Cu toate aceastea, gândul tău, avvo, a rămas îndreptat înspre noi,
Căci ruga ta sfântă  și plină de Duhul ne scoate mereu din nevoi.
Ne ești călăuză și stea ce ne-arată cărarea ce duce spre cer 
Ridici pe tot omul sleit  de putere, răpus de căldură sau ger.
De-aceea, părinte, privindu-ți icoana prezența ta vie simțim, 
Chipul tău pașnic plin de lumină, arătând cât de mult te iubim.

Bucură-te, stea aprinsă din taborică lumină;
Să-ți vedem pe chip blândețea și smerenia divină;

Bucură-te plai în care  cultivi florile din rai
Din care extragi parfumul și apoi lumii îl dai

Bucură-te, braț prin care Dumnezeu ne ocrotește;
Și ești mâna milostivă spre săraci care-i hrănește;

Bucură-te, lucrătorul în Grădina Maicii Sfinte;
Dar ești și fiul luminii și preaînțelept părinte.

Bucură-te, învățătorul cu trăire isihastă
Și duhovnicul ce spală  toată răutatea noastră. 
Bucură-te, smerit avvă cel ce diavoli rușinezi;
Care pe copii și tineri spre Hristos îi îndreptezi;

Bucură-te, călăuză și-ndreptar al tuturora;
Cel ce te-ai rugat în grota Cuvioasei Teodora;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Paisie, prietenul lui Dumnezeu!

Imnul al XI-lea

In  ruga de noapte, părinte Cleopa, contemplai ceru-nstelat 
Adesea vorbeai cu Veșnicul-Logos, prin ceea ce  El a creat.
Citeai ca-ntr-o carte pe bolta cerească mișcarea de stele și aștri
Incât depășeai în știința astrală pe mulți astronomi  sau sihaștri 
Simțeai cum că, Domnul, se  revelază prin toate-ale Sale zidiri,
Iar Duhul cel veșnic le re-crează  sau le-aduce frumoase-nnoiri.
Acum, tu, Părinte, viind printre stele,  îngeri, arhangheli  și sfinți
Atotțiitorul ți-ascultă cântarea pe care cu dânșii o cânți. Aliluia

Oda a XI-lea

Când negura vremii umbrit- a credința cea  sfântă a acestui popor
Domnul vieții pe tine părinte te-a trims să-i fii de-ajutor.
Având experiență de mare sihastru ne-ai spus de fuga în munți 
Și cum se trăiește în arșița verii, sau frigul cum poți să-l înfrunți.
Erau timpuri aspre și pline de lupte, Biserica constrânsă fiind
Dar, tu, ca și Ștefan, în crâncena luptă intrai, pe vrăjmași biruind.
Cum cerbul cel ager ce-și ca`tă izvorul, prin munți alergând ne`ncetat,
Și tu, cuvioase, în sihăstrie, pacea  cereasc-ai aflat.
Dar pacea aceasta, plenar dobândită,  o simți aevea în rai,
Iar celor ce cânta imnul acestea, dintr-ânsa părinte le dai.

Bucură-te, cuvioase, cinstitor de cele sfinte;
Tălmaci care explică ale lui Hristos cuvinte.
Bucură-te, sacagiul care orice sete curmă,
Dând apă răcoritoare  din a Duhului fântână, 
Bucură-te, dascăl  ce-ai mers pururi la izvoare;
Devenind șipot prin care curg ape vindecătore;
Bucură-te grai puternic care strigi, Avva Părinte
Și lași Duhul să se roage cu suspine negrăite.
Bucură-te, visterie de comori nepieritoare;
Și-mparți hrana tuturora pentru viața viitoare;
Bucură-te, ciocârlie urcând  în zări necuprinse;
Și Condorul, care zboară peste piscuri neatinse;
Bucură-te, râu prin care curge apă cristalină;
Cea care trezește dorul vieții ce va să vină;

Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa!

Imnul al XII-lea

Iți mulțumim Doamne și Ție, Fecioară, și vouă, Sfinților, toți,
Că din iubire, sihaștrilor nostri, deschisa-ți a cerului  porți
Preasfântă Treime unită-n ființă, Dumnezeu-creator absolut,
Vino și toarnă din harul Tău veșnic în vasele noastre de lut.
La ruga fiebinte a Sfinților noștri din dragostea ta să ne dai
Lumină, credință, nădejde, iubire, și-apoi colțisorul de rai
Acolo cu dânșii, cu mamele noastre, cu frați si surori ne-adunăm
Uniți îi iubire cu inimi curate Preasfintei Treimi să cântâm: Aliluia!

Oda a XII-lea

Frumoase și  multe sunt faptele bune, făcute de Domnul prin voi
Nimeni din  oameni nu poate să spună ce dar avem printre noi.
Ierarhilor sfetnici, monahilor pildă, icoană pentru preoți zeloși,
Bolnavilor doctor, săracilor sprijin, duhovnici la mulți păcătoși.
Paisie Sfinte și avva Cleopa, Preasfintei Treimi vă rugați,
S-avem pace-n țară, liniște-n suflet, crescuți în iubire de frați.

Bucurați-vă, duhovnici din părinții Sihăstriei
Cei ce vă rugați cu lacrimi, pentru pacea României;

Bucurați-vă, sihaștri de Dumnezeu iubitori,
Cei care în Raiul veșnic străluciți ca niște sori;

Bucurați-vă, sihaștri pregustând starea de har;
Ale căror moaște sfinte le așezăm  în altar;

Bucurați-vă-mpreună cu soboarele de sfinți,
Cei ce cu Logosul  veșnic  Liturghie săvârșiți;

Bucurați-vă în tihnă, aștepând ziua de-apoi,
În lumina diafană, rugându-vă pentru noi;

Bucurați-vă, că stați veșnic  la un loc cu lumea toată;
Ca judecătorii ai noștri de la Dreapta Judecată.

Bucurați-vă, Cuvioșilor sihaștri, prieteni și casnici ai lui Dumnezeu!

Rugăciune

O, întru tot cinstiți sihaștri, cuvioșilor Paisie și Cleopa, candele aprinse din lumina Duhului, care ați fost aleși de Dumnezeu să risipiți întunericul necredinței și să întăriți duhovnicește poporul român dreptcredincios, primiți cântarea noastră cea smerită, prin care cerem să ne izbăviți de toate uneltirile urâtorului de suflet și să dobândim harul Duhului Sfânt, care aduce pacea Preasfintei Treimi în inimile noastre, ca împreună cu cetele sfinților și ale îngerilor să cântăm: Aliluia! (de 3 ori).

(† Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Imn de aleasă cinstire Sfinților Cuvioși Părinți Paisie și Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, mărturisitori ai dreptei credințe, Editura Filocalia, 2025)