tăcere

Între rugăciunea cu glas tare şi cea în tăcere

Când te îndrăgosteşti de Hristos, preferi tăcerea şi rugăciunea minţii. Când te afli în această stare, nu mai este nevoie de cuvinte.

În linişte, în tăcere, în taină se săvârşeşte adevărata rugăciune

Pătrunzi în tainele lui Dumnezeu. Nu trebuie să vorbim noi mai mult. Să lăsăm harul să vorbească.

Între gâlceavă și rostul nerostirii

Devine copleșitor acest sentiment al unei veșnice confruntări. Atât de acut, încât nici măcar nu mai încercăm să privim în jur și să iubim, cu recunoștință, un moment de liniște binecuvântată ori o rază de soare. Totul pare a se rezuma la durerea pe care o simțim și pe care o provocăm, la tacticile de gherilă și la înfrângerile de moment, prevestind – ni se spune – grandioase victorii finale. De fapt, în avalanșa de lovituri cotidiene, date și primite, nu există învingători, ci doar învinși.

Schimonahia Nazaria, prima stareţă a Mănăstirii Văratec

În anul 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a pus-o stareţă în Văratec. Astfel, smerita mireasă a lui Hristos, părăsind liniştea, se face începătoare unei obşti noi, devenind prima stareţă a Mănăstirii Văratec. Şi a condus cu multă înţelepciune duhovnicească soborul mănăstirii, din anul 1788 până în anul 1814.

Cuvinte de folos spre mântuire – Sfântul Ierarh Nifon

„Dacă voieşti, fiule, în mijlocul oamenilor a locui, aceasta eşti dator a păzi: a nu prihăni nicidecum pe cineva, a nu osândi, a nu ocărî, a nu te întărâta, a nu defăima, nici a te socoti pe sineţi ca şi cum vreun lucru bun ai făcut cândva”.

Care a fost semnul prin care a intrat Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în viaţa monahală?

„Părinte stareţ, doresc să mă fac călugăr, să-mi plâng păcatele mele, să mă rog pentru părinţii care m-au născut şi să laud neîncetat pe Dumnezeu.” „Bun lucru ţi-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie şi ascultare şi vei iubi rugăciunea, pe toate cele bune le vei săvârşi, vei birui cu uşurinţă ispitele acestei vieţi şi cu sfinţii în cer te vei număra.”

Ioan Iacob Hozevitul – rămas orfan, crescut de bunica văduvă și ajuns sfânt

„Dragul meu, tu nu ştii durerea din casa noastră. Nu sunt eu mama ta! Ea a decedat când tu aveai numai şase luni, iar tatăl tău a murit în război, când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tău s-a dus la Cer demult. Fiind văduvă, voiam să mă duc la mănăstire dar, văzând că ai rămas orfan de părinţi, am renunţat ca să te cresc pe tine.”

Cuviosul Nectarie Protopsaltul – un model de smerenie, blândeţe şi tăcere pentru cei din jur

Nu lipsea niciodată de la slujbele bisericeşti. Tot timpul stătea la locul lui, cu privirea în jos şi cu gândul la cele de sus; ori cânta, ori săvârşea în taină rugăciunea minţii. Era foarte blând şi tăcut, iar despre cele pământeşti era cu totul indiferent. La ascultare, la biserică, la chilie nu vorbea deloc, fără numai de mare nevoie. De asemenea, nu se amesteca niciodată între cei care făceau tulburare în obşte şi se dezbinau între ei, ci tăcând se ruga pentru toţi. Părinţii numai cât îl vedeau, se cucereau de blândeţea feţei lui şi se împăcau unii cu alţii.

Să nu facem răul, dar nici binele cu sila

Nu suntem mai buni decât ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.

A povățui prin tăcere

Şi numai văzându-l pe Sfântul Antonie oamenii beneficiau de puterea ce ieşea din el ca din Hristos.

Pagini