Ca unul care a cunoscut oameni pervertiți și desfigurați de răutate în persoana torționarilor sau a „caraliilor” lipsiți de umanism și de milă față de semenii lor, adevărate brute și canalii, ce fac rușine neamului omenesc, dar și caractere înalte, ce s-au împotrivit, uneori cu prețul vieții, unei ideologii antiumane și potrivnice lui Dumnezeu, precum și din relația duhovnicească pe care a avut-o cu mulțimile de credincioși, care îl căutau și îi cereau sfatul și rugăciunea, Cuviosul Părinte Mărturisitor Justin Pârvu a știut și a înțeles profund mișcările sufletului uman, de la virtuțile cele mai înalte, la căderile abisale în întunericul patimilor. 

Duhovnicul român era convins că, la originea oricărei crize economice sau materiale, sociale și politice se află o criză morală, îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu și de valorile credinței creștine. În lipsa acestora, viața omului este un zbucium și o frământare, o trăire în derivă și o scufundare în plăcerile efemere ale lumii acesteia care se transformă în dureri, poveri și suferințe. „E o criză profundă a omului modern care nu mai știe de unde vine și spre ce merge, observa Părintele Justin. Dacă ai merge prin pădure, fără să ai o cărare, fără să vezi stele călăuzitoare, fără să vezi o luminiță, dacă e noapte, nu ai fi disperat? Nu te-ar apuca frica de orice zgomot, de tot ce nu cunoști și nu știi? Îți trebuie o credință mare și un soi de nebunie ca să sfidezi toate neajunsurile și stricăciunea lumii de azi și să le depășești”.

Ca un duhovnic responsabil ce a vegheat neîncetat la păstrarea credinței și a moralității acestui neam, a sesizat și păcatele care afectează viața individuală și cea socială, personală și de familie: „trufia, mândria nemăsurată. Apoi, lucrul făcut de mântuială, superficial. Rugăciunea făcută din vârful buzelor, fără să atingă inima. Alcoolismul care e cauza tuturor relelor în societatea noastră... Starea de nemulțumire a omului care, deși are de toate, tot vrea să aibă mai mult, material, fără să se gândească o clipă la cât de profund înaintează cu sufletul, cât de mântuit îi este sufletul. Apoi, ura susținută față de vecin, de frate, din motive copilărești, din ambiție prostească și, de aici, cearta, mânia, agresivitatea”.

Părintele Justin Pârvu – duhovnic al inimilor, înger al iubirii

Părintele Mărturisitor Justin Pârvu, o flacără și o jertfă așezată în slujba lui Dumnezeu și a Neamului, a Bisericii și a semenilor, adresa credincioșilor preocupați de viața spirituală ce îl cercetau în liniștea mănăstirii și în atmosfera duhovnicească a chiliei sale, întotdeauna, frumoase cuvinte de recunoștință. „Eu nu sunt în măsură să mulțumesc creștinilor ortodocși, și cunoscuți, și necunoscuți, și să le apreciez solidaritatea lor pentru suferință, mărturisea Preacuvioșia Sa. Nu sunt în măsură nici să le mulțumesc, dar nici să mă ridic la înălțimea convingerilor pe care le au față de nevrednicia mea, ca om păcătos. Este adevărat și m-am convins de solidaritatea aceasta creștină între viața de mănăstire și viața mirenilor creștini ortodocși și care mi-a dat un semnal foarte puternic că există, totuși, în viața noastră creștină sentimentul acesta al dragostei, de ajutorare, în care dragostea cu adevărat poate face minuni și poate învia și morți. Aceasta m-a bucurat mult și mi-a dat viață și nădejdea că ne putem menține așa, în duhul acesta de dragoste, de pace, de suferință, încât să ni se umezească ochii pentru binele celuilalt. Dau slavă lui Dumnezeu pentru toate. Eu nu sunt vrednic de atâta dragoste din partea credincioșilor”.

Și, precum însuși Părintele Justin Pârvu notase într-o însemnare, la mutarea la ceruri a Părintelui Antim Găină de la Mănăstirea Secu, care i-a fost model de viață smerită și sfântă, schimbând doar numele din această notă duhovnicească a Părintelui Justin, putem spune: „Consider că Părintele Mărturisitor Justin Pârvu este cinstit ca un sfânt în Împărăția cea Cerească și este de folos să îi cerem rugăciunile și să ne împărtășim de binecuvântarea lui. Sfintele sale moaște de la Mănăstirea Petru Vodă stau mărturie a sfințeniei lui. Să avem harul rugăciunilor sale! Amin”.