Deoarece Haralambie fusese în lume ani de zile conducă­torul vechilor calendarişti, Stareţul a socotit că este necesar să-i vorbească, pentru a-l face să înţeleagă poziţia noastră în această problemă. Căci dintru început fusesem cu zelotiştii şi doar cu puţine luni înainte de a ajunge Haralambie la noi ne întorsesem la poziţia mănăstirilor.

Aşadar, Stareţul l-a luat deoparte pe Haralambie şi a început să-i arate înşelarea mateiţilor. I-a explicat că, prin ceea ce susţin, şi anume faptul că Tainele Bisericii oficiale nu sunt valide, hulesc împotriva Duhului Sfânt, deoarece au atribuit unei probleme de cult (cea a calendarului) importanţa unei dogme de credinţă.

Aşa cum am arătat, Haralambie înţelesese încă din lume că zelotiştii se aflau în afara Bisericii, dar prin învăţătura Stareţului a început să înţeleagă lucrurile mult mai profund.

„Mai întâi, povesteşte părintele Haralambie, m-am gândit că eu am cunoscut Harul lui Dumnezeu pe când eram mirean în Biserica ce ţine calendarul nou. Mi-am amintit şi de Harul pe care îl aveau alţi cunoscuţi şi prieteni ai mei, care şi ei ţineau calendarul nou. Apoi mi-am amintit de o întâmplare din viaţa mea de mirean, pe când eram un vechi-calendarist fanatic. Un preot ce ţinea noul calendar a venit în casă la noi ca să facă agheasmă, însă eu, fanatic cum eram şi crezând că nu au Har Tainele celor de pe calendarul nou, l-am alungat. «Bine, fiul meu, dar aceeaşi Cruce avem, toate sunt la fel, Tainele sunt valide». Eu însă l-am alungat, dar ceea ce-am făcut eu dovedea că sunt în înşelare, de vreme ce toată ziua aceea am avut înlăuntrul meu o tulburare demonică, un tremurat şi o întristare. Dar mirean cum eram, nu mi-am putut explica aceasta, nu am putut înţelege pricina acestei stări”.

(Arhimandritul Efrem Filotheitul, Starețul meu Iosif Isihastul, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 347)