Chiar de la naştere, devenim moştenitorii lui Adam. Putem să trăim starea de cădere, care este o îndepărtare dureroasă de la dragostea Tatălui, ca singura realitate a fiinţei umane. În lume ne scăldăm în atmosfera şi în admiraţia păcatului. Trăim cu uşurinţă şi, foarte adesea, ne ruşinăm să ne mărturisim credinţa, să spunem că suntem creştini.

Să nu aveţi prea multă încredere în educaţia aleasă pe care aţi primit-o în lume. Civilizaţia în care trăim este o cultură a căderii.

Ce este mântuirea? Moartea trupului nostru este ea condiţia trecerii în Împărăţia lui Hristos? Cum putem să întărim în noi voinţa de a trăi după poruncile lui Hristos, după Sfântul Duh?

Un singur lucru este important: să păstrăm intensitatea rugăciunii şi a pocăinţei. Atunci moartea nu va fi o piedică, ci o trecere spre Împărăţia pentru care vom fi pregătiţi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, prin rugăciune şi chemarea numelui Său: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta”.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, pp. 13-14)