Este sărbătoarea în care creştini comemorează naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu. Naşterea lui Hristos din Fecioara Maria a avut loc în oraşul Betleem în iarna anului 748 de la fondarea Romei, pe când la Roma domnea împăratul Octavian Augustus (31 î.Hr. – 14 d. Hr.), iar în Iudeea regele Irod cel Mare (37 î. Hr. – 4 d. Hr.). Data serbării naşterii lui Iisus Hristos a fost cea a solstiţiului de iarnă, care în primele veacuri ale erei creştine era în ziua de 25 decembrie. Întrucât orientalii (creştinii din Egipt, Siria, Asia Mică, Armenia) foloseau vechiul calendar egiptean, în care solstiţiu de iarnă era la 6 ianuarie, ei serbau atât naşterea cât şi botezul lui Iisus la 6 ianuarie. Occidentalii, inclusiv Biserica Romei, au fixat data sărbătorii în funcţie de calendarul iulian, în cadrul căruia solstiţiul de iarnă cădea la 25 decembrie. Generalizându-se în tot imperiul roman utilizarea calendarului iulian, cu începere din a doua jumătate a secolului al IV-lea, toţi creştinii imperiului vor serba naşterea lui Hristos la 25 decembrie. Excepţie face numai Biserica armeană, care o serbează până astăzi la 6 ianuarie, în aceeaşi zi cu Botezul Domnului.

(Preotul Vasile Răducă, Ghidul creştinului ortodox, Editura Humanitas, p. 121)