Ap. Filipeni 1, 12-19

 

Fraţilor, voiesc ca voi să ştiţi că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, încât lanţurile mele pentru Hristos au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din invidie şi din împotrivire, alţii însă, din bunăvoinţă. Aceștia o fac din iubire, ştiind că eu sunt aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalţi, însă, din zavistie, vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanţurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărnicie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur și mereu mă voi bucura, pentru că ştiu că «aceasta se va socoti mie spre mântuire», prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos, după așteptarea și nădejdea mea.