Ap. Filipeni 1, 12-19

Fraților, voiesc ca voi să știți că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, încât lanțurile mele pentru Hristos au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din invidie și din împotrivire, alții însă, din bunăvoință. Aceștia o fac din iubire, știind că eu sunt aici pentru apărarea Evangheliei; ceilalți, însă, din zavistie, vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanțurile mele. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din fățărnicie, fie în adevăr, Hristos se propovăduiește și întru aceasta mă bucur și mereu mă voi bucura, pentru că știu că «aceasta se va socoti mie spre mântuire», prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos, după așteptarea și nădejdea mea.