Viețile părinților

(Video) În brutăria Mănăstirii Văratec – cum fac maicile pâinea, cozonacul și prăjiturile
Trei ani de la plecarea la Domnul a Părintelui arhimandrit Placide Deseille
(Video) Ioanichie Bălan – părintele care te ajuta să dobândești mai multă dragoste de rugăciune și de aproapele
(Video) La sfat de taină, în „grădina cu sfinți”
(Video) Părintele Cleopa știa să îmbine asprimea cu blândețea, găsind calea potrivită fiecărui suflet

Părintele Arsenie Simonopetritul - monahul nevoitor din Sfântul Munte

Viața într-un schit din Sfântul Munte este aspră și ostenitoare. Monahul singur trebuie să facă cele mai multe treburi și mai ales dacă în obște sunt puține persoane, cea mai mare greutate o ridică cel mai tânăr, precum slujbele zilnice, pravila personală, treburile zilnice și ascultarea lucrului de mână pentru cele necesare traiului. La chilia la care a mers părintele Arsenie aveau ca ascultare să facă linguri de lemn. A învățat cu ușurință meșteșugul și lucra atât de mult, încât flacăra nevoinței s-a stins înlăuntrul lui.

Pirații care au cinstit virtutea

La Giannakopoula așadar, în vechime, trăia o obște de părinți virtuoși. Într-o zi au venit pirați ca să-i prade. Totuși de îndată au văzut evlavia lor și înfățișarea smerită, iar purtarea lor i-a dezarmat complet și în loc să-i prade, au mărturisit: „Noi am venit aici să vă facem rău, dar vedem că voi sunteți oameni buni și nu vă vom face ispite”.

Dumnezeu primește pocăința păcătosului

„Această păcătoasă s-a mântuit, fiindcă de îndată ce dumnezeiescul har, prin povețele fratelui ei, a mișcat inima ei, s-a pocăit și nu s-a mai îngrijit de nimic materialnic. Dimpotrivă și-a disprețuit însuși trupul său și nu a cârtit pentru osteneala și rănile călătoriei. De aceea a fost primită pocăința ei”.

Pocăința Episcopului apostat

În perioada stăpânirii turcești, un episcop de la Patriarhia ecumenică, prin lucrarea diavolului, s-a lepădat și a devenit musulman. În ceasul în care toți turcii mâncau și se desfătau, au cerut de la cel ce se lepădase să batjocorească tainele creștinilor ca să râdă. Acela însă la început nu a vrut, dar când a văzut că aceia insistau, a luat un potir și l-a înălțat sus și a rostit melodios „Pe noi pe toți să ne pomenească Domnul Dumnezeu”. După puțin timp, unul dintre ei i-a răspuns: „Papa efendi, în clipa în care ai făcut aceasta te-ai înălțat doi coți de la pământ”.

Bătrânul Auxentie - nevoitorul din Sfântul Munte care umbla desculţ

Bătrânul Auxentie era foarte sărac. Nu avea nimic și nu își dorea nimic în această viață, în afară de Hristos. Nu purta haină nouă și întreaga lui viață monahală a petrecut-o cu o singură pereche de pantofi. Pe drum, când nu-l vedea nimeni, ca să nu-i strice, dar și de dragul nevoinței, ca să sufere trupul, îi ținea sub braț și umbla desculț. Uneori, când lipsea de acasă, îi aruncau flanelele rupte și el se mâhnea foarte tare. Apoi cobora în prăpastia în care le aruncaseră și le aducea din nou acasă. În chilie nu avea nimic altceva decât câteva icoane și puține cărți.

Părintele neptic Auxentie Grigoriatul - un văzător al luminii necreate

Odată, bătrânul Auxentie s-a dus să se împărtășească la paraclisul Cuviosului Grigorie Ctitorul unde avea loc Sfânta Liturghie. În timp ce se apropia, pregătit dinainte cu mult dor și evlavie, preotul liturghisitor a orbit din cauza luminii puternice și dulci care ieșea din fața bătrânului Auxentie. Fața lui a fost umbrită și a dispărut din cauza unui soare luminos care strălucea mai presus de soare și preotul nu a mai putut nu numai să-l împărtășească, ci nici să-l privească, coborându-și privirea în jos.

Părintele Methodie Kariotis - un om smerit și cu multă dragoste

Părintele Metodie era virtuos și acest lucru îl arăta simplitatea lui, pacea lui, smerenia lui, multele lui virtuți și viața lui fără cusur. Era iubitor de slujbe și foarte nevoitor. Nu lăsa slujba și lucrările lui duhovnicești. Își amintesc părinții că până la bătrâneți adânci și-a purtat rasa lui și și-a făcut canonul.

Gheronda Mihail Kavsokalivitul - un bun iconar al Sfântului Munte Athos

Fiindcă lingurile de lemn nu se mai vindeau, părintele Mihail a învățat pictura de icoane. A adormit gheronda lui și a venit în obștea lui părintele Gavriil, pe care l-a învățat și pe el să picteze. Era părintele Mihail un bun pictor de icoane și făcea icoanele cu rugăciune și evlavie și de aceea aveau loc și minuni.

Mărturia părintelui Antipa Aghioritul despre părintele Dionisie de la Colciu

Am avut binecuvântarea să trăiesc în preajma bătrânului şi să am parte de multe experienţe duhovniceşti alături de el.

„Scăfârlia asta a mea este udată de lacrimile părintelui Tihon”

Părintele Tihon liturghisea de obicei în fiecare duminică, dar avea păstrat sfânt artos și se împărtășea în fiecare zi. La Liturghie vedeau că i se schimbă chipul. Ochii lui în întuneric erau foarte luminoși. Totdeauna liturghisea cu străpungere și lacrimi. În timpul sfintei Liturghii, citea Evanghelia cu lacrimi. Cu lacrimi ridica Sfintele și făcea vohodul, în afară de răpirile și vederile ce le avea. Era desăvârșit lipsit de griji și nu se interesa deloc de cele exterioare.

Pagini