Cântarea 1

Tu Unul ești, Cela Ce întru negrăit suspin, cu sfântă tânguire cauți și chemi pe cel mai din adânc al nostru lăuntric chip, Tu, Cela Ce iarăși așezi moștenirea celui căzut, dăruindu-i harul frângerii inimii, și tot Tu, Preasfinte, ești Cela Ce întru noi, dimpreună cu noi, ne trăiești sfânta și dulcea durere a plânsului pentru păcat și a iubirii după Domnul. Pentru aceasta cu umilință tăinuim  în toate ale noastre, de Tine înnoite, un veșnic: Aliluia!

Tu ești Cela ce ne împărtășești nouă, celor din humă alcătuiți, întru Înțeles și cunoștință, pe Tatăl și pe Fiul. Tu, deopotrivă, ești Cela prin Care ne aducem pe noi înșine și unii prea alții înaintea Feței lui Dumnezeu. Numai prin Tine putem via, Preasfântule Duh, pentru acesta Ție încredințându-ne, mărturisim:

Sfânt ești.

Sfânt ești, Dătătorule de Viață;

Sfânt ești, Suspinul cel mai dinăuntru;

Sfânt ești, Însuți rugăciunea; 

Sfânt ești, Cel Tăinuit în toate cele arătate;

Sfânt ești, Înfierea cea de Sus;

Sfânt ești, muzica ce nu o poate auzi urechea omenească;

Sfânt ești, Lumina celor din întuneric;

Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 2-a

Pe Duhul Sfânt, Cel tăinuit în toată făptura, pe Cel ascuns în foșnet de vânt, în adiere sau în vifor, pe Cel dintru mireasma florilor, în trilul păsărilor și în tăcerea văzduhurilor, pe Acesta să Îl slăvim, mărturisindu-I: Aliluia!

Numai Tu, Preasfântule Duh, poți susura cu ape atât de limpezi și susur atât de lin. Numai și numai Tu, poți colinda cu atâta dor întreg pământul și toate văzduhurile, viețile toate și toate inimile. Tu tremuri adâncul și Tu așezi Pacea, Tu frămânți codrii și Tu îi alini. O, Tu și numai Tu ne pogori nouă Cerurile, cuprinzându-ne întru Tine, căci:

Sfânt ești, Nume fără de nume!

Sfânt ești, adâncă smerenie;

Sfânt ești, sfântă mângâiere;

Sfânt ești, fericită suferință;

Sfânt ești, lăuntric și dulce suspin;

Sfânt ești, Însuți Sfințenia;

Sfânt ești, mireasmă de necuprins;

Sfânt ești, liniște sfântă;

Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 3-a

Prin Tine devenim una toți cei ce ne împărtășim din Sfântul și Dumnezeiescul Trup și Sânge. Prin Tine ne împărtășim unul de altul și dimpreună, de Unimea cea desăvârșită, trăind întru sine adâncul: Aliluia!

Tu ești Pecetea care ții tăinuite ascunsurile Harului, pentru ca la vremea plinită  să Ți-i apropii pe cei risipiți întru necunoștință și să li Te împărtășești în chip smerit celor chemați. Tu ești Liniștea care pecetluiește Tainele dumnezeiești și Tăcerea ce ascunde întreaga înțelepciune a Maicii Domnului. Tot Tu ni le descoperi întru statornică așezare lăuntrică, pentru că numai în insuflarea Ta putem rosti cu adevărat:

Sfânt ești, Cela ce prefaci inima celui ce se roagă, asemenea  Rugului Aprins;

Sfânt ești, Cela ce Însuți pe toate în Locul cel Sfânt le preschimbi; 

Sfânt ești, Cela ce tămăduiești inimi duhovnicești prin boli trupești;

Sfânt ești, prin Care mintea se deschide mai presus de rațiuni;

Sfânt ești, cuprinderea tuturor veacurilor;

Sfânt ești, Însuți Sfințenia, Cel ce pe toate le viezi;

Sfânt ești, revărsarea Vieții în viscerele omenirii;

Sfânt ești și nu te poți odihni de jalea pentru cei adormiți;

Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 4-a

Noi suntem fii de robi și robi prin fire. Nu știm a fi altfel decât slugi, cu ochi și inima de sclav. Tu, însă, Dumnezeiescule Duh, gustând durerea noastră, după asemănarea Tatălui iarăși ne înfiezi, pentru ca înnoiți, să putem rosti sincer: Aliluia!

În taină de suflet și cuget lăuntric, aproape ești celor ce Te caută și de Tine însetează, Duhule Sfinte, Cela ce Însuți ții lumea întru ființă și pe tot omul întru una pururea îl așezi înaintea Domnului. Pentru aceasta cu inimi zdrobite și sete de Viață, Ție Unuia cântăm:

Sfânt ești, Cel ce de pretutindeni ne cuprinzi;

Sfânt ești, Cel ce ne învălui și tainic ne îmbrățișezi;  

Sfânt ești, stând în liniște lângă fiecare suflet;

Sfânt ești, Cela Ce asculți fiecare șoaptă a inimii;

Sfânt ești, și numai Tu poți  înțelege pe deplin taina persoanei;

Sfânt ești și în Tine revărsăm lacrimile adâncului;

Sfânt ești, vuietul tăcerii;

Sfânt ești, hohot adesea nerostit, ce-L purtăm în piept;

Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 5-a

Cel ce tăcând și așteptând, poartă suferința întregului Adam, Te cunoaște pe Tine, Duhule Sfinte. Cel care duce în sine dureri și răniri de tot felul, trupești și sufletești, pe Tine te are mângâietor și împreună Pătimitor.  Întru Tine suferim, Duhule Sfinte, pentru viața lumii. Întru Tine nădăjduim și pentru pururea biruința Ta ne lăsăm măcinați ca o pulbere deșartă, suspinând întru cele dinlăuntru cuvântul: Aliluia!

Câte suflete ce Te-au cunoscut pe Tine nu au primit pe deplin ca să se mistuie pentru aproapele din dulcea Ta Iubire? Câți dintre cei ce au cercat dulcea rănire a inimii nu s-au făcut pe sine ardere de tot spre a fi lumină a lumii, după dorirea Tatălui? Cât de fericit este acela ce smerită lumânare devine, ca ceara primind a se topi sub arderea Iubirii Tale dintru noi! Pentru aceea nu putem decât cu umilință a izvodi în străfundul inimii:

Sfânt ești, Duhule Sfinte pentru iubirea ce ai revărsat prin veacuri;

Sfânt ești, Cel Ce ne faci robi ai Iubirii Dumnezeiești;

Sfânt ești, căci ne iubești nespus prin cei ce suferă pentru mântuirea noastră;

Sfânt ești, Cel Ce ne insufli dragoste și sfâșietoare milă pentru cei adormiți;

Sfânt ești, Dumnezeiască Fire, Carele adii ca o mireasmă de zefir în firea omenească:

Sfânt ești, Duh Preasfânt ce înmiresmezi văzduhul lăuntric al întregii zidiri;

Sfânt ești, Duhule Sfinte, căci pururea de mântuirea fiecărui suflet nou zămislit Te-ai îngrijit;

Sfânt ești, Liniște  Sfântă!

Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 6-a

Cum vom putea arăta recunoștință acelora care, mânați de insuflarea Ta, s-au ostenit cu rugăciuni și nevoințe pentru mântuirea tuturor? Căci și aceștia sunt mărturia prezenței Tale, Duhule Sfinte, în mijlocul nostru. Cum vom putea grăi dimpreună cu dânșii: Aliluia?

Ne vom arăta oare vreodată  pe deplin mulțumitori și  cu adevărat lucrători ai Harului pe care pustnicii sau martirii, prigoniții sau adâncii rugători l-au izvodit pentru noi prin revărsarea trăirii lor sfinte în ființarea lăuntrică a întregului Adam? Căci numai Tu ești Cel care ai adus în inimile lor focul care să ardă și din acesta ni se aprinde și nouă, celor sărmani, cremenile inimii, ca să putem cândva să Îți slujim în cuvântul: 

Aici ești!

Aici ești, în cei ce uniți cu Hristos, au pătimit pentru viața lumii;

Aici ești, în aceia care ne-au împărtășit nouă Harul prin veac;

Aici ești, Cel ce ai adus Cerul în temnițe și în închisori;

Aici ești, Cel care suferi dimpreună cu cei ce pătimesc;

Aici ești, Răscumpărarea bolilor;

Aici ești, Biruința celor ce se lasă înjunghiați pentru Numele Tău;

Aici ești, Focul adus de Hristos pe pământ;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 7-a

În mijlocul Tău locuim, cu Tine suntem înconjurați, în Tine și prin Tine suntem cuprinși ca într-o adâncă și sfântă îmbrățișare în sânurile Tatălui. Toate cele ce sunt, ne grăiesc și ne cuprind în Tine. Iar noi, fără cuvânt rămânând, nu putem decât a tăcea în sine sensul lui: Aliluia!

Tu ești Cel care neostoit Te-ai apropiat într-atât de noi, făpturi slabe și mereu pământești, încât prin fapte, oameni și cuget, ai țesut mântuire pentru fiecare dintre cei ce de veacuri în lume se nasc. Simțirea Prezenței Tale ne toropește întreaga făptură lăuntrică și fără cuvinte dorim a-Ți mulțumi pentru lăuntrica încredințare că: 

Aici ești!

Aici ești, Necuprinsule Grai;

Aici ești, șoapta cea mai de taină a sufletului;

Aici ești, respirația noastră întru Cele sfinte;

Aici ești, chemarea întregului Adam;

Aici ești, Cel care mistui inima celui ce te primește cu Iubirea dumnezeiască;

Aici ești, simțământul evlaviei;

Aici ești, Sens al vieții;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 8-a

Prin rugăciunile atâtor suflete, ce au trecut de veacuri prin această lume, prin aceste locuri în care pășim și noi acum, respirăm aerul curat al Tău. Căci prin rugăciunile lor am fost fiecare dintre noi la vremea lui, chemat la credință, putând cânta acum: Aliluia!

Ostenelile lor, gândul cel bun, ruga de Tine adusă, dar și cea răscumpărată prin lucrul de zi cu zi al celor ce se străduiesc întru numele Domnului, ne hrănesc și ni Te aduc aproape pe Tine, nouă, celor ce nici nu știm că suntem. Răsplătește, Duhule Sfinte, acestora, întorcându-le înmiit și rânduiește ca și noi, cândva, cumva, să lăsăm moștenire și sămânță sfântă fiilor și fraților noștri.

Aici ești;

Aici ești, Melodie ce atinge fiece făptură;

Aici ești, Cela ce alini inimile;

Aici ești, apropierea  Heruvimilor;

Aici ești, intimitate dumnezeiască;

Aici ești, pasul nostru în tărâmul de nerostit al sfințeniei;

Aici ești, Muzica ce mângâie petalele cele mai fine ale florilor;

Aici ești, privirea Preasfintei Treimi în străfundul făpturii noastre;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 9-a

Numai prin suflarea cea de Viață făcătoare a venirii Tale, Adam cel din pământ făurit, se rezidește viu în pântecele mamelor, prin fiecare prunc. Prin Tine se zămislește pururea Viața, cea din care răzbate cel mai adevărat: Aliluia!

Pe când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele... , mărturisește cel de Tine insuflat. Asemenea și eu, cel ce în pântecele maicii mele cu trupul alcătuindu-mă sub harul procreării de Tine statornicite, am fost crescut cu duhul fără ca măcar să pot înțelege cum, prin iconomia ființării Tale. Tu mai adevărat m-ai născut în pântecele cel de Taină al Sfântului Botez și numai prin Tine Te pot recunoaște și preamări în cuvântul:

Aici ești!

Aici ești, rugăciunea mamei;

Aici ești, Viața pruncilor din pântecele maicii lor;

Aici ești, Liniștea copiilor de la pieptul mamei,

Aici ești, senin, bucurie și curăție a copilăriei;

Aici ești, Fecioria și înțelepciunea tinereții;

Aici ești, candoarea așternută ca o pulbere nevăzută pe obrazul lor copilăresc;

Aici ești, zâmbetul iubirii lor cuminți;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 10-a

Întru ascunsul Tău, toate se prefac în liniște deplină. Voile acerbe omenești, războaiele și multele amenințări atomice, îngâmfările învârtoșate ale întunericului din noi, toate se vădesc deșertăciunea noastră cea de toate zilele. Deșertăciuni sunt toate cele câte pier, iar întru Tine până și acestea se topesc cu lacrimi ca și atunci când S-a făcut liniște mare. De aceea întru această deplină isihie împărtășim: Aliluia!

Atâtea suflete pribegesc și rătăcitoare trec prin hăurile acestei vieți, gustând pieirea! Risipirea lor este suferința inimii ce nu Te-a aflat încă pre Tine viu în ungherele sale, durerea neînțeleasă a celui ce pe Tine, ca pe adierea mai din ascuns a ființei, încă nu Te-a simțit. Dar Tu pururea ești și întru noi cu răscoliri ne cauți, pururea în văzduhul sufletului adii și de viscerele cele ce de Tine înfometează, cu pătrundere Te atingi. 

Aici ești, Cel ce ne caută mai dinainte ca noi să Îl aflăm;

Aici ești, când credem că ești absent;

Aici ești, prima întâlnire cu noi înșine;

Aici ești, Cel întru care îmi pot privi liber mizeria, nimicul și golul;

Aici ești, răscolirea cea neînțeleasă;

Aici, Cela ce ne lipsești când rătăcim în restriștile sufletului sterp;

Aici ești, foame și sete adevărată;

Aici ești pururea, atât de aproape și nebănuit;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 11-a

Adesea cel ce se roagă trăiește întru sine drama și măcinarea întregii lumi. Înăuntrul său se actualizează cea de nepurtat durere pentru pieirea în neființa depărtării de Dumnezeu a fiecăruia dintre semeni și a umanității întregi. În încordarea aceasta, numai Tu poți spune lăuntricul: Aliluia!

Prin și întru Tine, această cumplită părăsire ne identifică, aidoma în duhul pătimitor, cu Domnul și Mântuitorul nostru, Care Însuși S-a răstignit. Zdrobirea pentru drama lumii căzute, cine o va putea purta, de nu îl vei sprijini Însuți Tu, în tainicul chip al smeririi? Și cum altfel, decât prin Tine, vom putea noi, cei ce locuim în iadul deznădejdii, să ne amintim așteptarea Învierii? De aceea, cu ardere de tot de nimeni știută, cugetăm unele ca acestea:

Tu pururea aici ești! 

Aici ești, Cela ce părtași ne faci morții lui Hristos;

Aici ești, prin Care deopotrivă cu Dânsul și înviem;

Aici ești, Cela prin care durerea mea se preface în durerea Lui;

Aici ești, căci nesfârșită suferința Lui o faci să devină și a mea;

Aici ești, Cela ce unești lăuntrica pogorâre la iad cu Învierea;

Aici ești, Cel ce la vreme, până și păcatele rătăcirii le prefaci în nestemate lacrimi ale pocăinței;

Aici ești, Cel ce ne sfințești;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 12-a

Prin Tine încap miliardele de inimi într-un smerit miluiește-mă pre mine, păcătosul. Pe acest mine, într-o clipă Tu îl identifici cu omenirea întreagă și prin Tine, cela ce se roagă, îl aduce întru Tatăl pre întregul Adam-și-Eva. Prin Tine încep a locui rugător în adâncul viscerelor omenirii întregi și de aici, ca dintr-o neștiută catacombă, încredințată închinare aducem Ție: Aliluia!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,  miluiește pre mine, păcătosul..., neîncetat respiră cel ce se roagă. În această chemare, prin Tine eu devin toți frații mei cu care deplin mă unesc în sfântă, dulce de dureroasă iubire. Aici eu devin întreaga umanitate ce suspină și dimpreună cu ea nesfârșit plâng ascuns întru Tine, Ție încredințându-mă cu de nerostit dorire, dumnezeiescule Duh, adevărata noastră ființare... Numai Tu ești Cela ce ca un suflu adânc, veșnic străbați neamurile și veacurile, cele străvechi și cele ce vor fi, ca pe un singur Adam, ca pe o clipă și o singură respirație. 

Aici ești, o, Tu, Acum cel veșnic! 

Aici ești, în pedagogica părăsire de Dumnezeu;

Tu acum, pentru cel întru totul adamic, aici ești! 

Aici ești, rugăciune fără cuvinte;

Aici ești, tăcere fiitoare;

Aici ești, simțire a dumnezeieștii iubiri;

Aici ești, Cela ce prefaci trecătorul în veșnicie;

Aici ești, Cel ce fiecare clipă o înveșnicești;

Aici ești, înaintea Căruia, gol stau;

Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!

Cântarea a 13-a

O, de am dobândi inima cea curată cu care dintru început, în sfatul treimicei Iubiri, am fost cugetați și făptuiți! 

Numai astfel am putea vedea întru adevăr cât de aproape ne sunt, prin Tine, Duhule Dumnezeiesc, sânurile Tatălui, iubirea Mântuitorului Hristos și împărtășirea Ta de toate cele sfinte.

Prin Tine am cunoaște toate cele ce, ale sale fiind, Maica lui Dumnezeu pentru smerenie a tăinuit. Și cunoscând asemenea ei, am dori să viețuim înfiere sfântă moștenind.

Prin Tine am înțelege sfinții și le-am urma.

Prin Tine redescoperim lumea întreagă și viața cea adevărată.

Prin Tine și întru Tine cei aleși se unesc cu gândul cel dintâi al Tatălui pentru lume. Tu ființezi înlăuntrul celui ce te poartă chipul ce dintru început a dorit Domnul, așa cum a dorit El. 

Prin Tine suntem desăvârșit solitari, întru Singurătatea Celui de nepătruns, prin Tine suntem dimpreună cu toți în cea de obște Iubire.

Nu ne lăsa, Dumnezeiescule Duh, întru cele ale noastre, ci Tu întru cele ale Tale ne răpește, pentru ca nimic din cele pieritoare să nu rămână, ci cu toții spre Slava Ta, Doamne al nesfârșitei doriri, să devenim prin har, Tu...

Și întru Tine toate să se prefacă în veșnica și Preasfânta Iubire, Carele dimpreună cu Tatăl și cu Fiul ești și nouă ne împărtășești…