„...şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufletele noastre” (din troparul praznicului).

Domnul a spus: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla...”, sau „cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El” (Matei 7,9-11). 

Prin asemenea cuvinte Domnul sădeşte în noi nădejdea şi siguranţa că rugăciunile noastre către Dumnezeu vor fi împlinite. Ne întrebăm: „Dacă Domnul Iisus împlineşte rugăciunile oamenilor păcătoşi, atunci poate El să-şi întoarcă faţa Sa de la Preacurata Maica lui, când Ea aduce rugăciuni pentru noi, păcătoşii, la scaunul Lui?

În plus, aceste rugăciuni ale Ei sunt neadormite, neîncetate, căci în condacul acestui mare praznic se spune despre Ea: „Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită”. La acestea trebuie să adăugăm că în vedenia avută de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, Maica Domnului s-a arătat rugându-se cu lacrimi către Dumnezeu.

Maica Domnului se roagă aşa lui Dumnezeu, pentru că ne iubeşte foarte mult. Eu iubesc foarte mult neamul creştinesc, a spus Ea în vedenie unui bineplăcut al lui Dumnezeu, iar acest neam creştinesc, creştinii ortodocşi, petrec mereu în păcate, petrec mereu în tot felul de necazuri şi pericole de moarte, având nevoie de mijlocirea neadormită a Maicii Domnului pentru ei în faţa Scaunului lui Dumnezeu.

Iată de ce Sfânta Biserică, în cuvintele condacului scris în cinstea acestui praznic, O numeşte „neadormită Rugătoare pentru noi în faţa Fiului Ei, Domnul nostru Iisus Hristos”. Ce vrea să ne spună Sfânta Biserică prin cuvintele condacului praznical? Dacă Preacurata Maică a Domnului se roagă pentru noi neadormit, să ne rugăm şi noi Ei întotdeauna, dacă vrem să simţim în viaţa noastră puterea mijlocirii Ei pentru noi în faţa lui Dumnezeu.

La aceasta ne cheamă Biserica în altă rugăciune către ea, prin aceste cuvinte: „Nici odinioară nu vom tăcea noi, nevrednicii, a vesti puterile Tale, Născătoare de Dumnezeu”. Şi cum să nu alergăm, întotdeauna, la acoperământul rugăciunilor Maicii Domnului, când diavolul cu toate duhurile întunericului ne atacă neîncetat prin patimile noastre.

Cea mai caracteristică însuşire a diavolilor este răutatea. Datorită acestei însuşiri ele toate se numesc duhuri rele. Diavolul vrea ca această răutate s-o facă moştenirea noastră, aprinzând în noi patima mâniei, căci el ştie că această patimă este cauza multor necazuri din viaţa omului.

Desigur, mânia sau răutatea numai atunci va avea loc, când noi ne vom obişnui cu începutul tuturor patimilor - mândria şi slava deşartă. De aceea diavolii încearcă cel mai mult să înrădăcineze în noi aceste patimi păgubitoare.

Este cunoscut, la fel, că mulţi oameni se pierd din cauza altor patimi şi mai ales din cauza desfrânării. Toate aceste patimi sunt armele prin care diavolul ne atacă permanent, ne aruncă în adâncul multor necazuri şi ne pierde fericirea trecătoare şi veşnică.

De aceea, să fim alături de Născătoarea de Dumnezeu, iubiţilor întru Hristos fiii mei. Rugăciunea către Dânsa să ne fie prima mişcare a minţii şi a inimii, în toate necazurile noastre interioare şi exterioare, pe care le răbdăm de la diavoli, de la noi şi de la oamenii răi.

Nu în zadar Sfântul Serafim de Sarov avea întotdeauna pe buze şi în inimă numele Maicii Domnului, întotdeauna îl pronunţa cu mare dragoste şi evlavie şi îi însufleţea pe toţi care veneau la el, să se adreseze acestui nume preaiubit ca unei ancore a mântuirii noastre, ca la unul din cele mai puternice şi mântuitoare mijloace de luptă împotriva oricărui rău.

Şi noi ştim, iubiţilor, cum s-a manifestat pentru aceasta Preacurata noastră Mijlocitoare cerească faţă de Sfântul Serafim. Ea îl numea iubitul Ei, Ea niciodată nu-i refuza împlinirea rugăciunii. Şi au fost cazuri, când, după rânduiala lui Dumnezeu bolnavul trebuia să moară, dar pentru rugăciunile Sfântul Serafim el dobândea tămăduire.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că diavolii tremură auzind numele Maicii Domnului, căci Ea L-a născut pe Mântuitorul nostru, Fiul Unul Născut al lui Dumnezeu, Care a stricat şi va strica până la sfârşitul veacului lucrurile diavolului, care caută să ne depărteze de Hristos şi să ne piardă pentru totdeauna.

Chipul Maicii Domnului este de nesuportat pentru diavoli. Diavolul urăşte numele Ei. Prin urmare, acest nume este mântuitor pentru noi. Este clar cât de necesar este mereu să alergăm la acoperământul şi mijlocirea rugăciunilor Preacuratei Maici a Domnului. Şi cu cât ne vom ruga Ei mai mult, cu atât mai mult vom simţi în viaţa noastră acoperământul Ei şi Ea va fi pentru noi Rugătoare neadormită înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, precum mărturisesc cuvintele condacului praznical.

Să ţinem minte, iubiţilor şi celelalte cuvinte ale acestui condac: „...şi întru folosinţe, nădejdea cea neschimbată”. Prin aceste cuvinte Sfânta Biserică vrea să ne spună că cererile noastre sau rugăciunile noastre către Maica Domnului neschimbat, adică neapărat vor fi asculate de Ea. Ea ascultă şi rugăciunile celor mai mari păcătoşi; aşa Preacurata Maică a Domnului a ascultat rugăciunea fericitului Teofil, care s-a lepădat de Hristos şi această lepădare a certificat-o cu sângele său, prin înscrisul dat diavolului.

Aşa a ascultat rugăciunea Mariei Egipteanca şi a făcut-o din mare păcătoasă vas minunat al darului lui Dumnezeu. Aşa a ascultat rugăciunea unui conducător de tâlhari, care odată cu tâlhăriile, hoţiile şi uciderile, în fiecare zi, neştiind ceilalţi tâlhari, citea în faţa icoanei Maicii Domnului rugăciunea Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te... . Pentru aceasta Ea l-a făcut pe conducător şi pe toţi tovarăşii lui monahi desăvârşiţi.

Aşa va asculta Maica Domnului şi rugăciunile noastre, neluând în seamă păcatele noastre. Doar să ne adresăm mereu mijlocirii Ei cereşti. Să zicem cât mai des cu buzele şi cu inimile noastre rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te”, sau să I ne adresăm prin chemarea scurtă de rugăciune: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”.

Şi acoperământul Ei atotputernic şi iubitor se va întinde deasupra noastră. Preasfânta Maică a Domnului va fi cu noi mereu, în toate necazurile noastre. Ea ne va izbăvi de toate nevoile acestei vieţi trecătoare, ne va izbăvi de cea mai mare nefericire - moartea sufletelor noastre - ce este despărţirea veşnică de Hristos, ne va izbăvi de chinurile veşnice ale iadului.

Pentru rugăciunea continuă către Maica Domnului, Ea va împlini cuvintele troparului praznical: „...şi cu rugăciunile Tale izbăveşti din moarte sufitele noastre. Amin.

(cuvânt ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 15/28 august 1946)