puncte de vedere

Zorii Catedralei

În drum spre sfințirea Catedralei, o Țară. Cu bune și rele, cu înfrângeri și biruințe, unele schije din explozia biruințelor de odinioară. Altele întunecate de răutățile cotidiene, de îndoieli și informații preluate pe negândite. Decăderea intelectuală în viața politică duce la derapaje și în viața socială, în reflecția istorică a memoriei unei Țări, condamnate parcă la condamnați morali.

Părintele Dumitru Stăniloae și Rugul Aprins

În acest octombrie se împlinește un sfert de veac de când Părintele Dumitru Stăniloae a plecat la Domnul. Dincolo de binemeritatele articole și manifestări omagiale, cred că este un bun prilej pentru a relua studiul scrierilor Părintelui și, deopotrivă, pentru a mai clarifica câte ceva din acele chestiuni încă prea puțin cunoscute cu privire la viața sfinției sale. Este motivul pentru care voi nota în rândurile de mai jos câteva gânduri despre relația Părintelui Dumitru Stăniloae cu Mișcarea Rugul Aprins.

A fost Mântuitorul vegetarian?

Circulă tot felul de informații pe internet cu privire la modul în care S-ar fi hrănit Domnul în cei 33 de ani petrecuți pe pământ. M-am decis să scriu câteva cuvinte despre acest subiect, sesizând faptul că inclusiv dintre cei cu preocupări duhovnicești se găsesc unii care să dea crezare la tot soiul de speculații pe această temă. 

Sindromul imobiliar (pseudo)taboric

„Unde este locul meu? Pe ce drum să merg? Încotro se îndreaptă viaţa mea?". Întrebările de genul acesta sunt destul de frecvente, mai ales la vârsta tinereţii. Sunt frământări fireşti, care îşi găsesc cu siguranţă un liman, atunci când reperul absolut al acestor căutări Îl reprezintă Dumnezeu. Neliniştit însă e omul care caută a fi împlinit în afara dumnezeirii. Se poate bucura, eventual, de câte un obiectiv atins, doar pentru a intra repede în febra căutării unei noi ţinte care să-l motiveze. Şi niciodată golul din inimă nu poate fi umplut, chiar dacă ar obţine lucruri nemaivăzute sau chiar dacă ar ajunge să fie apreciat de întreaga lume.

Ceea ce sunt, vreau să și fiu

Se știe că în anul 257, la Roma, pe timpul împăratului Valerian, două tinere creștine surori, pe nume Secunda și Rufina, au refuzat să se închine statuii împăratului. Ele au fost torturate și apoi decapitate. „Ceea ce sunt, vreau să și fiu”, a rostit Secunda, de neclintit, dreaptă și bună în fața lui Dumnezeu, biruitoare asupra morții. Pentru cinstirea lor, pe locul unde se crede că au locuit, s-a construit o mânăstire.

„Ghetto”-ul limbii române? Am spune, mai curând, concretul trăirii panortodoxiei în Franța

Să fie, oare, o ratare față de românii din Franța faptul că se poate câteodată să slujim aici eminamente în franceză? Nicidecum, în măsura în care, caz cu caz, parohiile răspund pastoral prezenței românilor (dar și a francezilor convertiți) între a face toate slujbele în limba română acolo unde nu sunt prezenți francezi, a sluji în română și franceză acolo unde sunt credincioși și români și francezi, și respectiv a sluji predominant în limba franceză acolo unde compoziția parohiei este eminamente franceză.

De ce nu plouă!?

Nu plouă fiindcă omul modern disprețuiește mediul înconjurător; se crede prea puternic spre a-I cere Domnului apă. Preocupați de atâtea lucruri mărunte, contemporanii noștri au uitat că apa este elementul primordial al creației, darul lui Dumnezeu pentru întreținerea vieţii pe pământ. Așadar, seceta nu este un hazard climatic, ci este semnul că Dumnezeu s-a supărat pe noi din pricina păcatelor pe care le săvârșim. Numai prin părăsirea fărădelegilor și  prin înnoirea vieții vom arăta că suntem fii ai Dumnezeului Preaînalt, vrednici de a Sa îndurare.

Dreptul de a studia sau nu religia

Curtea Constituțională a decis că este neconstituțional să faci cerere pentru a nu participa la ora de religie. O decizie corectă pe fond, dar curioasă, căci încă nu știm exact motivele. Indiferent de acestea, ideea “unor oficiali CCR” de a studia religia la cerere ar intra în contradicție cu propria decizie.  

Spre o relație cu calculatorul sub semnul afectivității?

«Inteligența artificială va ajunge la nivelul celei a oamenilor până în 2029, conferind computerelor caracteristici umane, precum abilitatea de a spune și înțelege glume, de a fi romantice și sexy». Declarația noului director de inginerie al Google, Ray Kurzweil, ne interpelează. [...] Să înțelegem prin aceasta trecerea calculatorului de la servitute la parteneriat în relația cu omul? Cum primim acest profetism inspirat din lumea științei în spațiul trăirii creștine?

Câteva scurte considerații în ceea ce privește reprezentarea iconografică a Sfintei Treimi

 Cum însă putem noi reprezenta Persoanele dumnezeiești care nu S-au întrupat? Reprezentarea antropomorfică a lui Dumnezeu Tatăl printr-un bătrân își are limitările ei. Reprezentarea Duhului prin limbi de foc sau porumbel o facem întrucât sunt semne care ne ajută teologic spre întâlnirea cu El, dar conștienți de limitarea lor ca putere de reprezentare teologică (nu există o formă fizică anume în istorie care să reprezinte pe Duhul, întrucât Acesta în multe chipuri și-a făcut cunoscută prezența; Hristos însă, omul care a fost în istorie, este așa pentu veșnicie).

Pagini