spovedanie

„Când mergem la biserică, să facem precum ariciul” – Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

„Când ieşim de la biserică, să nu ieşim deşerţi; ci să facem cum face ariciul. Că, după ce merge la vie, întâi se satură el de struguri, apoi scutură viţa de cad boabele jos şi se rostogoleşte pe dânsele, de se înfig în ghimpii lui şi duce şi puilor. Aşa să ducem şi noi, fiecare, pe la casele noastre, copiilor şi celor ce n-au mers la biserică, din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie!”.

Cum ne sunt iertate păcatele?

În clipa aceea, cele pe care preotul le iartă pe pământ sunt iertate și în Ceruri! Este, oare, o milă mai mare decât aceasta?

Educația religioasă a copiilor nu este eficientă fără prezența lor în biserică

Cât de adesea, văzând insuficiența educației religioase, noi revizuim programele și le prelucrăm, dăm vina pe manuale și pe profesori și uităm de importanța Bisericii și de influența pozitivă a slujbelor! Problema este mai complexă. Sarcina educației religioase va fi rezolvată atunci când ne vom învăța copiii să iubească Biserica.

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul – Cum să postim cu folos

„Ce folos este ca trupul să fie deşert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni şi ofiliţi de post, iar de pizmă şi ură să fim aprinşi? Ce folos este a nu bea vin şi a fi beţi de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne şi cu hulele a rupe carnea fraţilor noştri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode şi a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubeşte şi îi cinsteşte care se feresc de cele oprite.”

Cum se desfășoară o spovedanie corectă? Omul își mărturisește păcatele sau preotul îl întreabă?

Cei care au exercițiul spovedaniei, știu ce să spună. Se analizează, își scrutează lăuntrul, își semnalizează căderile care îi chinuie și îi apasă, și atunci le mărturisesc.

„Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii”

Căderea exte­rioară în infidelitate este pregătită de căderea lăuntrică de la Dumnezeu şi de la dreptatea Lui, de refuzul de a purta crucea credinţei şi credincioșiei, pe care soţii şi-o iau la cununie.

„Am 38 de ani și nu m-am spovedit niciodată. Mă poate spovedi cineva?”

A te apropia de Dumnezeu nu este o obligație, nu vine dintr-o presiune, ci este firescul lucrurilor. Atunci se împlinește omul, când se apropie de Dumnezeu.

Nu lăsa păcatul neşters!

De vrei să te mântuiești, iubeşte cuvântul adevărat şi nu lepăda niciodată, fără judecată, mustrarea.

Duhovnicii, pețitorii noștri la Mirele Hristos

La duhovnic nu mergi ca la psiholog, cu toate detaliile primei tale iubiri eșuate și alte amintiri din copilărie. Și nici cu învinuiri externe și îndreptățiri de sine. Sau cu o listă searbădă de greșeli mărunte, pe care să o citești repede, „ca să scapi”. La duhovnic se merge cu inima plină de rugăciune și de dragoste. Pentru că mergem acolo să ne împăcăm cu Dumnezeu, cu Cel care ne iubește atât de mult, încât S-ar răstigni încă o dată doar pentru mine, pentru tine, pentru fiecare om în parte.

Spovedania e calea de a ajunge la Dumnezeu

„Spovedania este pentru om un mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Este o ofrandă a dragostei lui Dumnezeu pentru om, și nimeni și nimic nu-l poate priva de această dragoste.”

Pagini