spovedanie

Pocăința, o neîncetată Cruce și Înviere

Pocăința nu reprezintă doar penitență, mâhnire ori frica de osândire, ci mult mai mult: o schimbare profundă, radicală a felului de a fi, a gândi și a viețui; lupta cu păcatul prin înfrângerea tentațiilor și clădirea unui nou început al vieții interioare, reflectat într-o existență bineplăcută lui Dumnezeu. Pocăința ne ajută să omorâm păcatul, să ne reînviem sufletul; din întuneric face lumină, spală ochii sufleteşti, stăpâneşte peste firea cea neputincioasă și înfrânează patimile.

Lucrarea duhovnicească în vremea bolii

Cine își simte netreb­nicia înaintea lui Dumnezeu nu-și va îngădui simțăminte necuvenite nici în vremea bolii. Înțelepțiți-vă! Sufletul neîncercat prin ispite nu este bun de ni­mic.

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât au trupul şi sufletul.”

Prin mărturisirea păcatelor se vindecă rănile sufletești

Cineva, amăgindu-se, grăiește: „Astăzi să-mi fac plăcerea mea, iar mâine mă voi pocăi”. Dar cine știe de va ajunge sau nu ziua de mâine? Că, fără de veste, vine moartea și-l pierde pe el.

Nu lăsa pe mâine spovedania!

Cel mai bine este să nu amâni sub nici un chip spovedania. Nu lăsa pe mâine! Cine știe ce planuri neașteptate se vor abate asupra ta mâine? Și vei mai avea, oare, aceeași dispoziție de pocăință și mâine? 

Conștiința să stea de strajă – să mustre și să nu mai permită repetarea păcatului

Dacă în acest moment de răspundere conştiinţa nu ne va ajuta să ne pocăim în mod conştient, adică nu va putea să ne osândească aspru şi nepărtinitor, nu vom avea iertare adevărată nici de la preot, nici de la Domnul Dumnezeu.

Cum ne lărgim inimile prin spovedanie?

Atunci când credinciosul se spovedește pentru a se împăca cu Dumnezeu, el ia asupră-și de bunăvoie rușinea pentru păcatele săvârșite, iar Domnul primește acest act de curaj și credință ca pe un răspuns plin de recunoștință al omului la ocara pe care El Însuși a suferit-o pentru noi. 

Unde și cum să mă vindec de păcat?

Păcatul se vindecă prin afundarea în valurile cele adânci ale pocăinței și ale harului. Dumnezeu te va curăți de toate păcatele! Vei ieși din baia duhovnicească a Tainei Sfintei Spovedanii cu sufletul curat și înnoit precum cel al unui prunc!

Eu am pierit și mă mântuiesc numai prin Hristos

Pecetea lui Hristos se întipărește în întreaga fire a creștinului, iar cel care o poartă va merge prin mijlocul umbrei morții și nu se va teme de rău. Ca să fim astfel, avem Tainele: Botezul și Împărtășania, căreia îi premerge Spovedania la cei ce au păcătuit după Botez.

O vedenie pentru un om care trata superficial Sfintele Tainele

Din această întâmplare ia încredinţare că cei care păcătuiesc din nou după pocăinţă şi primirea Sfintei Împărtăşanii se pun în rând cu răstignitorii Domnului – şi din această încredinţare ia putere să te păzești curat şi fără de căderi.

Pagini