Toată rânduiala călugărească te ajută să treci peste ispite, să nu te biruie. Toți călugării care se mântuiesc ocupă un loc în Cer al unui demon căzut. Și demonii, din acest motiv îi luptă pe călugări. Și-i luptă prin firea lor. Iar călugării, ca să poată birui, trebuie să aibă înfrânare, plâns, să se roage cât mai îndelung. Și atunci biruie.

Demonii știu slăbiciunile fiecăruia. De exemplu, unul este ispitit de iubirea de argint, altul de mândrie și-ți aduce ori oameni, ori gânduri, ori boală ca să te biruie. Și noi trebuie să luptăm. Dacă biruiești ispita, te încununezi. Dacă n-ar fi ispite, nu s-ar mai mântui niciunul. Și Hristos a fost ispitit, El, care a fost fără de păcat.

„Nimeni nu păcătuiește înainte de a gândi”

Ispita trebuie să vină, dar cum treci de ispită? Căci ispita e războiul. Cel mai bine e să te ferești de ea, să nu-i dai pricini. Dacă a biruit diavolul prin gând, vine și continuarea. Nimeni nu păcătuiește înainte de a gândi. Acum sunt ispite mult mai multe și-ți trebuie o credință mai puternică, o voință mai puternică.

Nu suntem noi mai inteligenți decât Sfinții Părinți. Dacă ei ne-au predat rânduielile, așa trebuie să facem. Asupra unui sfânt, care merge pe calea lui Dumnezeu, demonii sunt în stare să răscoale toate ispitele de pe fața pământului. Și prin fratele tău, și prin mama ta, și prin conducătorul tău, răscoală totul împotriva ta, ca să te surpe în credință. Sfinții au știut lucrul aceasta tot timpul. Diavolul are putere prin oamenii necredincioși sau slabi în credință să te ispitească. Nu contează că-ți este tată, fiică, mamă, frate. Dar cei cu o credință tare nu dau înapoi.