Ev. Ioan 10, 17-28

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi nu este în toate mințile. De ce-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului şi era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii şi I-au zis: Până când ai să scoţi sufletul din noi? Dacă Tu eşti Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viaţă veşnică.