Ev. Marcu 11, 1-11

 

În vremea aceea s-a apropiat Iisus de Ierusalim şi a venit în Betfaghe şi în Betania, lângă Muntele Măslinilor, şi a trimis pe doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum niciun om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici. Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la o răspântie, şi l-au dezlegat. Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi i-au lăsat. Şi au adus mânzul la Iisus şi ei şi-au pus hainele pe el, iar Iisus a şezut pe el. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!». Binecuvântată este Împărăţia ce vine, a părintelui nostru, David! Osana întru cei de sus! Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur, iar vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.