Ev. Marcu 5, 22-24; 35-43; 6-1

 

În vremea aceea a venit la Iisus unul din mai marii sinagogii, anume Iair, şi, văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape şi să trăiască. Şi a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Pe când El încă vorbea, au venit unii de la mai marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. Şi au venit la casa mai marelui sinagogii și a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi, intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce Îl însoțeau şi a intrat unde era copila. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talitá, kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Și îndată a înviat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Și a ieşit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după Dânsul.