Biserica centrală a Mănăstirii Filoteu a fost zidită în anul 1746, în urma prăbuşirii vechii biserici ce data din prima jumătate a secolului al XVI-lea şi avea formă de bazilică. Reconstruirea Katholikonului s-a putut înfăptui datorită daniilor domnitorilor Ţării Româneşti Grigorie al II-lea Ghica şi Constantin Mavrocordat.

Katholikonul închinat Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost împodobit cu frescă în anul 1765, de către fraţii iconari Constantin şi Atanasie din Kariţa.

În partea de nord a pridvorului se află Paraclisul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în partea de sud se găsește Paraclisul închinat Soborului Sfinţilor Arhangheli, iar în clopotniţă, construită deasupra pridvorului, se află Paraclisul Sfintei Marina.

În partea stângă a naosului se află renumita icoană a Maicii Domnului „Dulcea Sărutare”, ce are reprezentată pe verso Răstignirea Domnului. Icoana este aşezată într-un iconostas de marmură din faţa sfântului altar, marmura fiind donată în anul 1851 de către un anume Chesarie din Argosul Peloponezului, cel care a realizat în 1848 şi pardoseala din marmură a bisericii.

O altă icoană importantă este cea a Maicii Domnului „Gherontissa”, care de asemenea a ajuns la Filoteu în chip minunat de la metocul mănăstirii de la Nigrita.

Catapeteasma de lemn provine de la katholikonul vechi, iar pe peretele de miazăzi se află icoana Sfântului Cosma Etolianul.

(Foto) Mănăstirea Filoteu ‒ adăpost al Icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare”