Potrivit cercetărilor istorice, aici exista o vatră monahală din jurul anului 1214. La început, aici a fost o adevărată sihăstrie a pustnicilor care trăiau în peșterile din jur, toponimul Râmeț derivând din eremit (pustnic).

„Catedrala Apusenilor”

Vechea biserică a Mănăstirii Râmeț a fost ridicată de călugării Ghenadie și Romulus, în anul 1375, pentru nevoile pustnicilor din zonă. Inscripția, descoperită în anul 1966 pe al treilea strat de pictură al vechiului lăcaș de cult, menționează: „Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihu zugravul de la Crișul Alb, cu încuviințarea Arhiepiscopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 6885 (1377), luna iulie 2”. Aceasta este, de altfel, cea mai veche atestare a unui ierarh ortodox în Transilvania

Pe parcursul anilor, mănăstirea și biserica s-au mai aflat sub protecția lui Radu Vodă (1506), Matei Corvin și, respectiv, a lui Mihai Viteazul, cel care a refăcut-o.

Sfântul Ghelasie

Sfântul Ghelasie a trăit în veacul al XIV-lea. După ce s-a nevoit ca sihastru în peșterile de pe valea mănăstirii, a coborât în obște și a ajuns egumen. Tradiția locului spune că avea doisprezece ucenici, împreună cu care se ruga, postea și muncea, ziua la ascultare, iar noaptea la priveghere.

A fost ales arhiepiscop al românilor din Transilvania. Întrucât în anul 1366 regele Ludovic cel Mare al Ungariei, prin decret imperial, a scos în afara legii credința strămoșească ortodoxă în Transilvania, arhiepiscopul Ghelasie trebuie să se fi retras tot la Râmeț, de unde avea să conducă viața duhovnicească a tuturor românilor transilvăneni. Împodobindu-se cu toate virtuțile creștinești a fost făcător de minuni în timpul vieții, dar și după moarte.

Vremuri de încercare

La 20 august 1762, așezământul a fost lovit cu tunurile de generalul Bukow, moment consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „scris-am eu Silvestru monahu’ când au stricat necredincioșii mănăstirea de la Râmeț și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sâmbătă spre pieirea loru”. Refăcută în anii următori, mănăstirea a fost din nou distrusă de armata imperială habsburgica, la 23 decembrie 1785, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan.  Câțiva ani mai târziu, în 1792, biserica avea să fie refăcută, însă viețuirea monahală a fost întreruptă până în anul 1940.

Așezământul a devenit biserică de mir în 1826. A avut și o școală bisericească care a dat numeroși preoți și cantori pentru bisericile din jur. Întreținea relații cu Țara Românească.

Redeschiderea așezământului

Mănăstirea a fost redeschisă în anul 1940, cu obște de călugări sub conducerea starețului Evloghie Oța. Originar din Geoagiu de Sus, s-a întors la Râmeț din Sfântul Munte, începând o amplă lucrare de restaurare. S-au ridicat atunci 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă, iar biserica veche a fost scoasă la lumina din aluviunile aduse de către torenți.

În timpul restaurării bisericii vechi s-a descoperit un craniu gălbui, frumos și binemirositor. Călugării l-au așezat cu evlavie într-un loc curat, fără să știe al cui era. Curând a venit o femeie cu numele Maria, din Negrești Oaș, și i-a spus starețului că a văzut în vis un porumbel care a îndrumat-o la Mănăstirea Râmeț, despre care nu auzise până atunci și nici nu știa unde se află. Fiind bolnavă de epilepsie, în vedenie i s-a spus să se atingă de craniul găsit acolo, căci acela era al Sfântului Ghelasie, și se va vindeca. Părinții au săvârșit Taina Sfântului Maslu și, după ce s-a atins cu evlavie de capul sfântului, s-a vindecat de suferința ei.

Cuviosul Dometie

În 3 octombrie 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât transformarea Râmețului în chivonie de maici, stareță fiind numită monahia Pelaghia Prica, venită de la mănăstirea Sărăcinesti Vâlcea, și, mai apoi, monahia Lavrentia Chelemen. În anul următor, în obște s-a adăugat un grup de surori, de loc din partea Sebeșului, ucenice ale Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv. Între noile viețuitoare se afla viitoarea stareță Ierusalima Ghibu.

În 1959, la Râmeț a venit și Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv ca preot slujitor și duhovnic pentru obștea de maici. Însă, după numai câteva luni, autoritățile comuniste au emis Decretul nr. 410 din 28 octombrie 1959, prin care mănăstirea Râmeț a fost desființată și transformată în centru turistic. Maicile au fost silite să plece, mergând să lucreze la un atelier de covoare din Aiud. În acest timp Cuviosul Dometie a rămas preot misionar în satele din zona Râmețului, iar maicile reușeau să ajungă pe poteci ascunse la Râmeț, pentru spovedanie.

În 1961, pentru ca obștea să nu rămână risipită, Maica Ierusalima Ghibu, la sfatul Sfântului Dometie, a cerut autorităților să deschidă o secție de covoare la Teiuș. În anul 1969, atelierul de covoare a fost mutat la Râmeț, iar maicile s-au întors în chiliile fostei mănăstiri drept chiriașe. Abia în anul 1972 Mănăstirea Râmeț a fost autorizată să funcționeze din nou ca așezământ monahal, iar maica Ierusalima a fost numită stareță la 1 iulie 1972, conducând cu multă vrednicie mănăstirea, vreme de 42 de ani, până în anul 2014.

După moartea Cuviosului Dometie din anul 1975, povățuirea duhovnicească a mănăstirii i-a revenit părintelui Ioachim Popa, care va fi duhovnicul mănăstirii până în 2006, pe o perioadă de 31 de ani, ajutat de părinții Varsanufie Știrban (1909-1981), Filotei Stoica și Ioanichie Pleșa.

Biserica Veche

Biserica veche a Mănăstirii Râmeț este construită din piatră, în formă de navă dreptunghiulară, cu o boltă cilindrică, iar în partea de apus are o tindă deasupra căreia se înalță un turn clopotniță masiv. Monumentul, restaurat ultima dată în anii 1987-1989, păstrează fragmentar  mai multe straturi de pictură de mare valoare artistică. Prima pictură a bisericii fost realizată în jurul anului 1300, iar al doilea strat de pictură în anul 1376. Un alt strat de pictură de factură post-brâncovenească, datează din anul 1749.

Distrusă în două rânduri (1762 și 1785), vechea biserică de la Râmeț a fost restaurată în anul 1792, însă a slujit ulterior doar ca biserică parohială pentru comunitatea din zonă până în anul 1940, când a fost reactivată mănăstirea.

În anii 1980, vechiul locaș de cult ajunsese într-o stare avansată de degradare: râul Geoagiu adusese aluviuni, apa se infiltra în biserică și orice încercare de a scăpa de infiltrații a fost sortită eșecului. La 8 august 1988, o echipă condusă de dr. ing. Eugeniu Iordăchescu a demarat un proces ambițios, în urma căruia vechea biserică a fost înălțată cu 2,08 metri. S-a folosit o tehnică prin care s-a urmărit mereu păstrarea orizontalității, iar pe conturul bisericii au fost montate aparate, care semnalau orice înclinare a edificiului. Lăcașul de cult a fost ridicat manual, folosindu-se 24 de prese – 12 active și alte 12 pasive, cu un pas de 10 cm.

Biserica nouă

Biserica nouă, închinată Adormirii Maicii Domnului și Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost construită din zid de cărămidă, în formă de cruce, în anii 1982-1986, cu ajutorul mai multor ctitori, a credincioșilor și cu osteneala soborului mănăstirii.

Lăcașul, de dimensiuni monumentale, este împărțită în altar, naos și pronaos, cu un pridvor deschis, susținut din stâlpi mari de piatră și cu pardoseală de marmură, ca și biserica. Planurile de arhitectura și conducerea lucrărilor de construcție sunt opera regretatului preot inginer Ioan Grecea de la Arhiepiscopia Ortodoxa a Clujului.

Pictura bisericii noi a fost realizată în frescă în perioada 1988-1991, de către pictorul Grigore Popescu și ucenicii lui, cu susținerea financiară a preotului Alexandru Leu, a soției sale Elenei, precum și a altor donatori.

La 30 iunie 1992, Părintele Patriarh Teoctist dimpreună cu un mare număr al membrilor Sfântului Sinod a sfințit biserica, în prezența unei mulțimi imense din Transilvania și din toată țara. A doua zi, pe 30 iunie, s-a proclamat în mod festiv canonizarea Sfântului Ierarh Ghelasie.

Muzeul mănăstirii

La Râmeț există și un remarcabil muzeu, înființat încă din anul 1969, vis-a-vis de biserica veche. Aici sunt găzduite exponate de valoare arheologică, etnografică și bisericească deosebită, precum icoane pe lemn și sticlă, carte veche, obiecte etnografice și de cult. Vizitatorii pot admira aici și obiecte de îmbrăcăminte specifice portului popular din zonă.

Mai sunt expuse icoane foarte vechi, din anii 1764, 1792 și 1849, o bancă din lemn de la prima școală românească din zonă, o mașină de calculat, dar și desagii Cuviosului Dometie, folosiți în lucrarea sa misionară în cătunele din zonă.

Sfinții ocrotitori

Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv a fost trecut în rândul sfinților în data de 4 februarie 2025, la Catedrala Patriarhală, de sărbătoarea Centenarului Patriarhiei Române, alături de alte 15 personalități duhovnicești din secolul al XX-lea. Slujba de deshumare a cinstitelor moaște ale Cuviosului Dometie cel Milostiv a fost săvârșită în data de 18 martie, iar proclamarea locală a Sfântului Dometie a avut loc în ziua de 6 iulie același an.

Monahia Filotimia Manolache de la Mănăstirea Râmeț (1896–1989) a fost mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Împreună cu soțul ei, Ion Manolache, a avut doisprezece copii, pe care i-au crescut în frica lui Dumnezeu și în ascultarea și respectul de cei mai mari, cu simțul răspunderii, al datoriei și al muncii cinstite. Filița (Filofteia) s-a retras la bătrânețe la mănăstire, unde a fost tunsă în monahism chiar de Cuviosul Dometie, primind numele de Filotimia. A fost înmormântată la Mănăstirea Râmeț, locul unde a trăit cu credință și smerenie ultimii ani ai vieții. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv” și prăznuirea în ziua de 6 iulie.

Mănăstirea astăzi

Mănăstirea Râmeț are astăzi o obște de aproximativ 100 de monahii și surori, conduse de maica stareță Apolinaria Barb. Pentru buna organizare a vieții de obște, vechile rucodelii au fost înlocuite cu atelierele de țesut covoare, tricotaj, croitorie și broderie.

Date de contact

📍Adresă: 517590, Râmeț, jud. Alba
📞Telefon: +4 0258 880 111
📧Email: rmanastirea@email.ro