Așezământul monahal de la Tazlău apare menționat pentru prima dată într-un document din 30 octombrie 1458. Între anii 1496-1497 are loc construcția bisericii de zid, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, pe locul vechii biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii ale Voievodului Ștefan cel Mare. În pridvorul bisericii se află racla cu moaștele Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău.