Mănăstirea Tazlău – Neamţ

Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău

În pridvorul de astăzi al Mănăstirii Tazlău, înnoit și adus la forma apropiată de cea a secolului al XVI-lea, există patru lespezi de mormânt. Potrivit tradiției locale, primul mormânt a fost al Sfântului Cuvios Chiriac, iar cel de-al doilea – al arhimandritului Zaharia, ultimul ctitor din marele pomelnic.

De ce monahii tăzlăuani i-au numit ctitori pe Vasile Lupu și Matei Basarab?

Darul cel deosebit al lui Vasile Lupu a fost împăcarea cu Matei Basarab, act istoric pecetluit prin construirea Mănăstirii Stela de către Vasile Lupu și a Mănăstirii Soveja de către Matei Basarab. Acest act istoric, primit cu entuziasm și admirație de monahii tăzlăuani, i-a îndemnat să-i înscrie pe cei doi domni ca ctitori, obligându-se să se roage pentru iertarea păcatelor lor și pentru faptul că au adus pacea între frați.

„Într-o mănăstire mică trebuie să le faci pe toate: de la tractor până la calculator”

„Pentru mănăstiri nu e atât de importantă restaurarea, pe cât este popularea lor cu viață duhovnicească, cu viață liturgică, pentru care au fost dăruite dintru început, pentru rugăciune neîncetată, așa cum a rămas și dorința voievozilor încrustată în pisanii”, afirmă Părintele protosinghel Iosif Chiriac, starețul Mănăstirii Tazlău din județul Neamț.

„Un călugăr adevărat este cel care știe să renunțe”

„Poți să renunți la mântuire în sensul negativ, adică să mergi în păcat și să te tot duci, încât să nu te mai poată scoate nimeni decât Bunul Dumnezeu prin duhovnic. Sau poți să renunți la ea în sensul pozitiv și ea să-ți fie dăruită. Să le faci pe toate pentru Dumnezeu și ea să-ți fie dăruită. Noi n-avem puterea de a câștiga mântuirea. Ea n-are valoare, și atunci este un dar”, consideră Părintele Pavel de la Mănăstirea Tazlău, cel care ne-a împărtășit câteva cuvinte despre călugări și călugărie.

Cum s-a simțit Revoluția de la 1821 în Mănăstirea Tazlău

În 1821, la Tazlău se produce o mișcare anti-grecească organizată de preotul local Veniamin Radu și conducerea grecească este înlăturată și înlocuită cu egumeni români. După anul închinării 1743, egumenii greci micșoraseră comunitatea monahilor, interesul lor fiind să supravegheze producția de pe proprietățile bisericești. Noua conducere românească adună în scurt timp o comunitate de 80 de monahi.

Un secol de viață întunecată la Tazlău: „închinările” care au născut răni

Odată cu închinarea, Mănăstirea Tazlău împărtășește soarta tuturor lăcașurilor cu averile înstrăinate, din care însă, pe măsura vremii, se destramă administrația, dar și disciplina monahală. Se știe că în timpul domnilor fanarioți egumenii greci dispun după voință de mănăstirile închinate.

Pictura în tempera a bisericii ștefaniene de la Tazlău

Pictura bisericii Mănăstirii Tazlău a fost refăcută în anul 1859, dar sub tencuieli s-au mai descoperit fragmente din vechea zugrăveală al fresco, în care predomină culoarea roşie şi decorul ce aminteşte dispunerea blocurilor de piatră din parament.

Una dintre multele încercări prin care a trecut Mănăstirea Tazlău

„Chyr Paisie și toți frații întru Hristos din Mănăstirea Tazlău au venit și s-au jeluit cu mare plângere că au venit secuii din Țara Ungurească și au stricat și au prădat mănăstirea noastră de la Tazlău, luând toată averea mănăstirească, odăjdiile și vasele bisericești. Pe deasupra, aceștia au tăiat și au rupt privilegiile ce au fost danie, întărire și cumpărătură a bunicului domniei mele, Ștefan Voievod”. 

Ctitorul Mănăstirii Tazlău și familia sa, transpuși de pana unui pictor grec

Dacă pana pictorului din secolul al XIX-lea l-a redat în tabloul votiv pe Ștefan cu barbă, n-a greșit prea mult, căci a exprimat vârsta ctitorului la zidirea acestei biserici; a păcătuit însă că l-a reprezentat cu privirea în pământ pe Sfântul Ștefan, cel care „de sună din goarnă o dată, adună Moldova toată”, iar pentru cei din apus este „Atletul lui Hristos” în lupta cu păgânii.

Movileștii, ocrotitori ai Mănăstirii Tazlău

În timpul domniei lui Ieremia Movilă, Mănăstirea Tazlău a fost împodobită cu monumentala ușă de lemn dintre pridvor și pronaos, la 30 martie 1596. Cu un an în urmă i-a scutit pe monahi de vamă pentru transportul peștelui și a hotărât ca ei să fie slobozi de anumite taxe și impozite. Toate aceste fapte ne determină să vedem în Ieremia Movilă un domnitor moldovean legat sufletește de Mănăstirea Tazlău.

Pagini