Prima sa grijă a fost să împodobească biserica cu slujbe alese, cu preoţi şi cântăreţi din cei mai buni. La ascultările de obşte, arhimandritul Visarion mergea în fruntea tuturor, făcându-se fiecăruia pildă de rugăciune, de smerenie şi de bucurie duhovnicească. Pentru înţelepciunea şi blândeţea lui, stareţul Visarion era iubit şi respectat de toţi, atât de călugări, cât şi de mireni, căci el căuta folosul sufletesc al celorlalţi şi abia la urmă se îngrijea de sine.
