mâncare

Copiii se pot împărtăși chiar dacă au mâncat înainte?

Este mai bine ca ziua împărtăşirii să fie una deosebită. La început va fi vorba de un mic dejun mai sărac, iar când copilul va mai creşte, poate bea doar un ceai sau apă, până când va înţelege că trebuie să renunţe şi la asta. Drumul către această înţelegere trebuie să fie treptat deoarece fiecare are o măsură diferită. Unii sunt pregătiţi să înţeleagă la trei ani, alţii la patru, iar alţii la cinci.

„Cei ce nu ţin sfintele posturi şi toate miercurile şi vinerile din an, mult păcătuiesc”

Îl mâniem pe Domnul şi prin neţinerea sfintelor posturi – acum creştinii dezleagă la carne şi în sfintele păresimi, şi în orice post, miercurile şi vinerile nu le ţin.

„Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”

Mai bine este a lepăda bucatele alese şi cu mâncarea cea obişnuită a ne plini trupeasca trebuință, ca să nu ne asemănăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în pustie.

Să nu facem din stomacul nostru, stăpânul nostru!

Felurimea mâncărurilor întinde stomacul şi aduce pofta, dar pricinuieşte moleşeală şi înfierbântare în trup. 

Sensul mai adânc al mâncatului în comun cu fraţii

Postul e cea mai bună metodă de combatere a mândriei.

Pasul mic şi aproape neobservat de la măsura lui „ajunge” la lipsa de măsură a lui „mai vreau”

În mâncat există un punct în care simţim în mod spontan că am mâncat „destul", chiar şi la o masă foarte moderată.

„Mâncare de post aveți?”

Adevărul crunt este că noi, creștinii, clerici și mireni, suntem de obicei distanți, indiferenți, chiar ostili față de acești copii care sunt lipsiți de harul lui Hristos. Închiși în „carapacea” noastră, liniștiți în laurii postului nostru, nu ne interesează să dăm curaj și imbold mai ales tinerilor să participe la viața creștin-ortodoxă.

Nu e nimic mai pierzător pentru duh ca trândăvirea

Când oboseşti, când eşti istovită, nu te trândăvi: mănâncă puţină pâine, şi iar la lucru!
Dacă postim de mâncare, trebuie să postim și de la rele.
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Setea şi foamea de Dumnezeu

În fiecare dintre noi există o sete şi o foame de Dumnezeu, pe care greu ni le însușim.

Pagini