Schitul „Sfânta Ana” – Athos

 

Aflat pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, Schitul „Sfânta Ana” nu este numai cel mai mare, ci totodată şi cel mai vechi schit din Sfântul Munte. Aşezământul este renumit atât pentru frumuseţea locului, cât şi pentru aşezarea chiliilor, care sunt ca nişte cuiburi de păsări agăţate pe panta Muntelui.

Schitul „Sfânta Ana” este situat în partea de sud-vest a peninsulei athonite, la o altitudine de aproximativ 500 de metri de la nivelul mării. Schitul este accesibil fie cu vaporul – o oră din portul Dafne, apoi o ascensiune de încă o ora (peste 1400 de trepte de la mare) – sau pe poteci (două ore de la Mănăstirea Sfântul Pavel sau șase ore de la Marea Lavră).

Începuturile

Întemeierea schitului este atestată în secolul al XIV-lea. Primul ctitor este Cuviosul Gherontie, ultimul egumen al Mănăstirii Vuleftiria, care avea legături duhovniceşti cu Sfântul Maxim Kavsokalivitul. Această mănăstire, care era situată lângă mare, acolo unde se află astăzi Chilia „Sfântul Elefterie”, a fost distrusă de piraţi. De aceea, călugării de aici, sub povăţuirea Cuviosului Gherontie, au urcat pe povârnişul Muntelui, acolo unde se întinde astăzi schitul. La început şi-au construit colibe, apoi chilii mai mari, iar în 1680 patriarhul ecumenic Dionisie al III-lea, care se retrăsese în Mănăstirea Lavra, a construit Kiriakonul schitului.

La 25 octombrie 1686 au fost aduse de la schitul Provata moaştele Sfintei Ana - partea de jos a piciorului stâng, care este acoperit cu piele - şi au fost aşezate în biserica nouă a schitului. De acum înainte, schitul, căruia până în acel moment i se spunea „Schitul Lavrei”, s-a numit Schitul „Sfânta Ana”.

În 1689, Patriarhul ecumenic Dionisie al V-lea a recunoscut funcţionarea canonică a schitului, prin sigiliul patriarhal.

În secolul al XVIII-lea, biserica centrală a fost extinsă și împodobită cu fresce.

Biblioteca este lipită de kiriakon și conține aproximativ 100 de manuscrise, dintre care trei sunt pe pergament.

Roadele nevoinţei

Schitul „Sfânta Ana” a dăruit Bisericii 16 Cuvioşi Mucenici, printre care amintim: Macarie (†1590), Nicodim (†1722), Cosma (†1760), Luca (†1802), Ilarion (†1804), Nichita (†1809), David (†1813), Pavel din Peloponez (†1818), Nectarie (†1820).

Aici s-au nevoit şi Sfinţii Nifon Athonitul, Gherasim din Kefalonia, Dionisie Retorul, Mitrofan, Sofronie, Sava cel Nou şi alţii.

Tot aici s-a retras şi a pustnicit Patriarhul Chiril al V-lea (†1775), mitropoliţii Neofit de Navpaktos (†1770) şi Iosif de Târnovo (†1754), episcopii Dositei, Ierotei şi alţii.

Istorioară despre purtarea poverilor

După ce Patriarhul Chiril al V-lea s-a retras la „Sfânta Ana” şi a vieţuit în obştea Chiliei „Sfinţii 12 Apostoli” ca simplu ascultător, părinţii din schit i-au dat un măgăruş care să-i uşureze osteneala ascultării (îngrijirea unei livezi de măslini). Într-o zi călduroasă de vară, când se întorcea de la livadă la chilie, călare pe măgăruş, s-a învrednicit să vadă doi monahi îmbrăcaţi în haine strălucitoare, care ştergeau animalul de sudoare, spunându-i că el nu merită răcorire pentru că numai animalul s-a ostenit, cărând povara. De atunci, patriarhul căra singur toate poverile.

În prezent

Schitul cuprinde astăzi un număr de 44 de chilii, iar monahi sunt în jur de 120. Fiecare chilie are o lucrare a mâinilor specifică – împletirea de coşuri ori metaniere, sculptura în lemn, compunerea de cântări psaltice, producerea tămâii, croitoria ori pictarea de icoane.

În timpul lunilor de vară, schitul oferă găzduire pentru numeroşi pelerini. Comunitatea este administrată de un dikeu, administrator, care este ales dintre părinţii schitului pentru un an.

Schitul Sfânta Ana - Athos (galerie foto)

De la același autor

Ultimele din categorie