Monahul Evghenie Dumitrescu a scăpat de la foamete sute de oameni
Când a ajuns părintele Evghenie superior la metocul Schitului Prodromu de la Ţifeşti, era o mare foamete. Mulţi oameni de prin sate – copii, tineri şi bătrâni – erau ameninţaţi să moară de foame. Atunci el, găsind destule alimente la metoc, a chemat sătenii din Ţifeşti şi le-a împărţit gratuit grâu, porumb, cartofi şi fasole.
Monahul Evghenie Dumitrescu, de la Schitul Brazi din Vrancea (1880-1954)
Părintele Evghenie Dumitrescu a fost desăvârşit călugăr atonit. Originar din comuna Segarcea (Dolj), în anul 1903 se duce la Muntele Athos şi se face călugăr în Schitul Prodromu. După nouă ani de smerită ascultare, este trimis în ţară la Schitul Darvari din Bucureşti. Iar în anul 1917 este trimis la metocul Schitului Prodromu din comuna Ţifeşti (Vrancea), pe care îl conduce cu multă pricepere aproape patruzeci de ani, adunând în jurul lui mai mult de 12 ucenici.
În toamna anului 1954 s-a mutat din viaţa aceasta şi a fost înmormântat la Schitul Brazi din apropiere.
Când a ajuns părintele Evghenie superior la metocul Schitului Prodromu de la Ţifeşti, era o mare foamete. Mulţi oameni de prin sate – copii, tineri şi bătrâni – erau ameninţaţi să moară de foame. Atunci el, găsind destule alimente la metoc, a chemat sătenii din Ţifeşti şi le-a împărţit gratuit grâu, porumb, cartofi şi fasole.
Aşa a scăpat de la moarte sute de oameni.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 595-596)
Arhimandritul Visarion Ionescu, iubind dumnezeiește, se îngrijea mai întâi de binele celorlalți
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro