Arareori se întâmplă ca întâlnirea cu un om să-ți aducă în suflet nu doar mult râvnita pace, ci și un fior de noblețe. Aceste simțăminte le-am încercat în urmă cu peste două decenii, când l-am întâlnit prima dată pe Preasfințitul Calinic Botoșăneanul. Era în prima săptămână din Postul Mare al anului 1995. Mica obște a Vovideniei, adunată în paraclisul așezământului, aștepta începerea slujbei Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Deodată, vocea preotului și sunetul fin al cădelniței au spart liniștea ce domnea în mica biserică a schitului. Sârme de lumină aurie pătrundeau pe ferestrele înguste ale încăperii, răspândindu-se cadențat prin toate ungherele, sporind atmosfera de rugăciune. La momentul potrivit, paracliserul a pregătit analogul cu cele cuvenite, iar din dumnezeiescul altar nu a ieșit egumenul spre a citi Canonul, ci un arhiereu. Nu-l cunoşteam, căci eram novice; aveam doar câteva luni de când mă închinoviasem în obștea schitului. Mi-a rămas în minte imaginea acelui vlădică descins parcă din voievodale cronici: înalt, cu părul și barba ca de aur, având o voce deloc stridentă, ci mai degrabă îmbietoare la meditație și interiorizare. Preasfințitul a citit atât de pătrunzător Canonul încât, la finele lui, după ce m-am lăsat purtat prin istoriile biblice, credeam că am ajuns înaintea Veșnicului Arhiereu, Mântuitorul Hristos. La cântările Pavecerniței Mari m-am adăugat și eu, citind câteva rugăciuni din slujbă. După săvârșirea acesteia, Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, căci la el mă refer, a binecuvântat mica obște și, ajungând în dreptul meu, a spus: „Ai voce bunișoară. Să înveți muzică!”. A fost pentru mine un imbold și o binecuvântare. Din vară am început studiile la seminar, iar cuvintele Preasfinției Sale s-au dovedit profetice: oricine l-a avut profesor de psaltichie pe părintele Anibal Panțiru devenea în stare să deslușească măcar puţin din tainele muzicii bisericești.

După un an, Vădicul a poposit iarăși în Poiana liniștii, de astă dată, ca oarecând Arhiereul Vechiului Legământ, venind s-o întâmpine pe Prunca Maria la intrarea în Templu. Atunci am participat pentru întâia dată la o slujbă cu arhiereu săvârșită în biserica Vovideniei. Îndeplinind pe atunci ascultarea de paracliser, am trăit bucuria de mă afla în preajma Preasfințitului. Nu pot spune decât atât: măreție și încântare. Cu adevărat am simțit că Dumnezeiasca Liturghie coboară Cerul pe pământ. Cu un simț liturgic aparte, cu o așezare duhovnicească deosebită, Preasfinția Sa a liturghisit pătruns de taina zilei de praznic: Preacurata Pruncă intra în Casa lui Dumnezeu pe pământ, deoarece atât Templul din Vechiul Testament, cât şi Preasfânta Maria prefigurau Taina Întrupării Mântuitorului Hristos.

La finalul slujbei de hram a rostit un emoționant panegiric despre Împărăteasa noastră cea preabună, încât întreaga asistență era țintuită de înălțătorul cuvântul spus cu o rară ținută omiletică. Eu, pitit după ușa diaconiconului, savuram cuvintele Vlădicului, transformate în măiestrite peneluri ce zugrăveau armonios chipul Preabinecuvântatei Maici.

Au urmat numeroase alte momente liturgice înălțătoare trăite alături de Vlădica. Îi consideram fericiți și binecuvântați pe cei din preajma Preasfințitului, jinduind într-un ungher al sufletului să-i devin și eu ucenic. După o vreme, într-un moment apăsător pentru viețuirea mea de monah, Preasfințitul mi-a întins mâna precum Hristos lui Petru și, scoțându-mă din vâltoarea apei, m-a așezat din nou pe cale, cu ales tact pastoral și iscusință duhovnicească. Îi mulțumesc lui Dumnezeu neîncetat pentru aceasta, păstrând o necurmată recunoștință Preasfințitului.

Aștern aceste gânduri acum, fiindcă Preabunul meu îndrumător duhovnicesc împlinește 60 de ani. Nu am dorit ca textul să fie o înșiruire searbădă de lucrări, fapte și împliniri ale Preasfințitului Părinte Calinic care, în cei 26 de ani de arhierie, împlinind slujirea de episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a trudit și trudește cu o impresionantă dăruire la propășirea Bisericii lui Hristos din Moldova. Însăși inventarierea acestora ar necesita foarte mult timp și spațiu de expunere. De aceea, prezentele rânduri se vor doar o sinceră evocare de suflet a celui care, de peste două decenii, lucrează cu multă discreție, dar și neirosită vigoare, în Biserica moldavă.

Cu greu se pot găsi cuvinte prin care clerul și poporul evlavios al binecuvântatei Moldove să-i poată mulțumi și arăta recunoștința pentru tot ceea ce a înfăptuit Preasfințitul Calinic, slujind lângă cei doi chiriarhi providențiali ai Mitropoliei ieşene din această perioadă. Mărturie stau sutele de sfinte Liturghii oficiate în întreaga eparhie, predicile și îndemnurile pastorale pline de miez teologic și căldură părintească; din îndepărtatul ținut al Darabanilor, până la mănoasele plaiuri ale Iașilor, din pitoreștile meleaguri nemțene, până la întinsele șesuri din lunca Siretului și a Prutului, cuvântul Preasfințitului s-a auzit necontenit. Sutele de șantiere ale bisericilor ctitorite sau înnoite, ale așezămintelor sociale și culturale ale eparhiei, supravegheate şi coordonate de Vlădicul Calinic, din binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit la Iași, și a Înaltpreasfințitului Mitropolit Teofan, vădesc în chip deslușit lucrarea Preasfinției Sale. Ce să mai spunem de frumoasa și inspirata activitate cărturărească? Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul este un trudnic, inspirat și iscusit mânuitor al condeiului. Mărturie grăitoare în acest sens stă impresionanta listă de peste 50 de volume de autor, lucrări coordonate, traduceri ori monografii, scri­eri de un real folos duhovnicesc, teologic, pastoral‑misionar și liturgic, oferite teologiei și culturii românești.

Hărăzind aceste smerite gânduri drept un curat prinos adus Preasfințitului Părinte Calinic, la împlinirea celor șase decenii de dăruită existență în slujba Bisericii și a neamului românesc, Îl rugăm pe Veșnicul Arhiereu, Hristos Dumnezeu, să-i dăruiască îndelungată înzilire, cu deplină sănătate, pentru a putea sluji Biserica Ortodoxă cu aceeași nețărmurită dragoste, inspirată înțelepciune și neostoită dăruire. Întru mulți ani, Preasfinția Voastră!