Maica Domnului n-a scăpat nici astăzi de răutatea oamenilor. În Vechiul Testament întâlnim textul care redă convorbirea lui Moise cu Dumnezeu, după ce a primit tablele Legii. Moise spunea: „Distruge poporul, pentru că se închină la dumnezeu străin!”. Dar Dumnezeu face milă cu ei şi nu îi pierde.

Aşa face şi Maica Domnului cu noi. Şi noi ne închinăm la dumnezei străini. Moise fusese în munte, să primească cele 10 porunci; coborând, a văzut cum poporul ridicase un idol din aur, un viţel. Poporul n-a mai nădăjduit că Moise mai coboară din munte, după 40 de zile; şi cum aveau această alunecare continuă către idolatrie, către închinarea la dumnezeu străin - cum din păcate avem şi noi, astăzi: nu ne mai închinăm la Dumnezeul cel adevărat, ne închinăm dumnezeului străin - ei îl siliseră pe Aaron, fratele lui Moise, să facă un viţel din aur şi se închinau la viţel.

Aşa cum ne închinăm noi astăzi la fân, la brazde, la praşilă, la pântecele nostru, la distracţia noastră, aşa se închinau ei, atunci, la acest lucru fâcut de mână omenească.

Când îi vede, Moise se mânie şi zvârle, zobeşte Tablele Legii, pe care erau scrise cu degetul dumnezeiesc cele 10 porunci. Şi zice: „Doamne, termină poporul! Să sfârşim odată! Acest popor, iată, se închină la dumnezeu străin...”. Dar Dumnezeu face milă şi lasă pe mai departe poporul, să se întoarcă.

Asemenea şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu face milă cu noi şi intervine la Dumnezeu. Face milă. Ea, care L-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea care ne aminteşte de momentul în care ea a trecut în lumea cealaltă, în Împărăţia lui Dumnezeu. Icoana ne-o înfăţişează pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu adormită. Spunem adormită, nu moartă. Adormită pe patul ei, înconjurată de Sfinţii Apostoli, mai puţin Toma. Apar şi îngerii, împreună cu Mântuitorul Hristos, Care ni Se arată ţinând în mâini preacuratul ei suflet, ieşit de curând din preacuratul ei trup.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fost Fecioară înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere.

Şi noi avem o fecioară înăuntrul nostru: sufletul. Sufletul nostru este ca o fecioară, pe care trebuie să nu o întinăm.

Sărbătoarea de astăzi ne aduce, deci, şi acest îndemn: să nu întinăm sufletul nostru. Maica Domnului se roagă pentru noi. Când nu mai avem nici o scăpare, avem scăpare la Maica Domnului. Ea şi Sfântul Ioan Botezătorul sunt de- a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului Hristos, Dreptul Judecător.

Ea intervine pentru noi. Iar noi ne simţim apropiaţi de ea, pentru că este din neamul nostru omenesc. A fost curăţită de păcat şi în ea S-a întrupat neamul dumnezeiesc, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel născut din veci.

Este un mare privilegiu pentru noi, oamenii. Pe Dumnezeu Îl iubim şi-L cinstim într-un anumit fel. Spunem în teologie că Îl adorăm. Pe sfinţi îi cinstim, în alt fel, ca pe unii plăcuţi lui Dumnezeu. Iar pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu spunem că o preacinstim.

Preacinstirea adusă Maicii Domnului se cuvine. Aţi auzit că Evanghelistul Luca ne istoriseşte cum însăşi Maica Domnului a zis: „Măreşte suflete al meu pe Domnul! Iată, de acum mă vor ferici toate popoarele”.

Iar Arhanghelul Gavriil a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei!”. Spunem toate acestea pentru că uneori ne întâlnim cu unul sau altul care vrea să o înjure pe Maica Domnului şi spune că ea a fost o femeie obişnuită. Cum să fie o femeie obişnuită, când însuşi Arhanghelul Gavriil spune: „Binecuvântată eşti tu între femei!”?. Nu spune: „Eşti obişnuită, tu”, ci: „Binecuvântată eşti tu între femei! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!”.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este cinstită de noi ca Maica Luminii şi ca Maica noastră. Pe Cruce, Hristos ne-a încredinţat ei. Iisus i-a zis sfântului Ioan Evanghelistul, de pe Cruce: „Fiule, iată mama ta”; iar prin el, noi toţi am devenit fiii ei.

Ce privilegiu, Maica lui Dumnezeu să fie şi Maica noastră! Ce mare privilegiu putem să avem noi, oamenii! Ce trecere la Dumnezeu, prin Preasfânta Născătoare de Dumnezeu!

Noi, creştinii, avem rugătoare la cer pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Vor fi ruşinaţi înaintea Fiului ei toţi aceia care n-au cinstit-o. Cum să nu fie supărat cineva, dacă mama lui nu este cinstită?

Să luăm aminte că Maica Domnului a fost dintru început în prigoană. A fost născută prin rugăciune, la vreme de bătrâneţe, apoi a fost dusă la Templu, la 3 ani. La 13-14, poate 15 ani, Arhanghelul Gavriil i-a dat vestea întrupării Fiului lui Dumnezeu în ea. A născut într-un loc unde stăteau animalele.

A fost prigonită, a fugit în Egipt. De ce? Ca să se apere de răutatea oamenilor de care, după cum vedem, n-a scăpat nici astăzi. Iar Arhanghelul Gavriil a venit şi i-a vestit şi plecarea ei la Domnul: „De acum vei fi luată la Fiul tău”.

Pe de o parte s-a bucurat şi pe de altă parte a chemat Apostolii - care de pe unde erau s-au adunat pe norii cerului, după cum spune Sfânta Tradiţie - şi le-a spus adevărul despre moartea ei, despre mutarea la cer. Toţi s-au întristat. Dar ea i-a îmbărbătat şi le-a promis că va fi rugătoare la Fiul ei, pentru ei.

Cele care purtaţi numele Preasfintei Fecioare Maria, ce privilegiu aveţi, ce pretenţios nume aveţi! Maria înseamnă Doamnă. Dar, în acelaşi timp, ce mare obligaţie aveţi, de a fi următoare acestui vas ales al lui Dumnezeu!

Dumnezeu ne va primi rugăciunile prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru efortul pe care l-am făcut rugându-ne... .

Sperăm că Dumnezeu ne va răsplăti acest mic efort pe care l-am făcut, pentru că El nu rămâne niciodată dator omului. Amin.