Psaltirea – Catisma a șaptea
***
Rugăciunile care se rostesc înainte de citirea Psaltirii
***
PSALMUL 46
Al fiilor lui Core
1. Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.
3. Supusu‑ne‑a nouă popoare și neamuri sub picioarele noastre;
4. Alesu‑ne‑a nouă moștenirea Sa, frumusețea lui Iacov, pe care a iubit‑o.
5. Suitu‑S‑a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.
6. Cântați Dumnezeului nostru, cântați; cântați Împăratului nostru, cântați.
7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântați cu înțelegere.
8. Împărățit‑a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu șade pe tronul cel sfânt al Său.
9. Mai‑marii popoarelor s‑au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S‑a înălțat foarte.
PSALMUL 47
Al fiilor lui Core
1. Mare este Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
2. Bine întemeiată este bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.
3. Dumnezeu în palatele ei se cunoaște, când o apără pe ea.
4. Că, iată, împărații s‑au adunat, strânsu‑s‑au împreună.
5. Aceștia, văzând‑o așa, s‑au minunat, s‑au tulburat, s‑au cutremurat;
6. Cutremur i‑a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naște. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
7. Precum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
8. Dumnezeu a întemeiat‑o pe ea în veac. Primit‑am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locașului Tău.
9. După numele Tău, Dumnezeule, așa și lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecățile Tale, Doamne.
11. Înconjurați Sionul și‑l cuprindeți pe el, povestiți despre turnurile lui.
12. Puneți‑vă inimile voastre întru puterea lui și străbateți palatele lui, ca să povestiți neamului ce vine
13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului; El ne va paște pe noi în veci.
PSALMUL 48
Al fiilor lui Core
1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
4. Pleca‑voi spre pildă urechea mea, tâlcui‑voi în sunet de psaltire gândul meu.
5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
8. Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
10. Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit‑au cu numele lor pământurile lor.
12. Și omul, în cinste fiind, n‑a priceput; alăturatu‑s‑a dobitoacelor celor fără de minte și s‑a asemănat lor.
13. Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14. Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
15. Și‑i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce‑l nădăjduiau din slava lor se va învechi în iad.
16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
17. Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
20. Totuși intra‑va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
21. Omul, în cinste fiind, n‑a priceput; alăturatu‑s‑a dobitoacelor celor fără de minte și s‑a asemănat lor.
Slavă...
PSALMUL 49
Al lui Asaf
1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit și a chemat pământul,
2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseții Lui.
3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea.
4. Foc înaintea Lui va arde și împrejurul Lui vifor mare.
5. Chema‑va cerul de sus și pământul, ca să judece pe poporul Său.
6. Adunați‑I Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
7. Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu Judecător este.
8. «Ascultă, poporul Meu, și‑ți voi grăi ție, Israele!... Și voi mărturisi ție: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi,
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munți și boii.
12. Cunoscut‑am toate păsările cerului și frumusețea țarinii cu Mine este.
13. De voi flămânzi, nu‑ți voi spune ție, că a Mea este lumea și plinirea ei.
14. Oare, voi mânca carne de taur sau sânge de țapi voi bea?
15. Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale.
16. Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului și te voi izbăvi și Mă vei preaslăvi».
17. Iar păcătosului i‑a zis Dumnezeu: «Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta?
18. Tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
19. De vedeai furul, alergai cu el și cu cel desfrânat partea ta puneai.
20. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug.
21. Șezând împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
22. Acestea ai făcut și am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ție; mustra‑te‑voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale.
23. Înțelegeți, dar, acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie cel ce izbăvește.
24. Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta Lui mântuirea Mea».
PSALMUL 50
Al lui David
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Slavă...
PSALMUL 51
Al lui David
1. Ce te fălești întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuțit a făcut vicleșug.
2. Iubit‑ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
3. Iubit‑ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârșit, te va smulge și te va muta din locașul tău și rădăcina ta din pământul celor vii.
5. Vedea‑vor drepții și se vor teme și de el vor râde și vor zice: «Iată omul care nu și‑a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
6. Ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s‑a întărit întru deșertăciunea sa».
7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
8. Slăvi‑Te‑voi în veac, că ai făcut aceasta și voi aștepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioșilor Tăi.
PSALMUL 52
Al lui David
1. Zis‑a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu!».
2. Stricatu‑s‑au și urâți s‑au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.
3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu.
4. Toți s‑au abătut, împreună netrebnici s‑au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
5. Oare, nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
6. Pe Domnul nu L‑au chemat. Acolo s‑au temut de frică, unde nu era frică,
7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu‑s‑au, că Dumnezeu i‑a urgisit pe ei.
8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura‑se‑va Iacov și se va veseli Israel.
PSALMUL 53
Al lui David
1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește‑mă și întru puterea Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele.
3. Că străinii s‑au ridicat împotriva mea și cei tari au căutat sufletul meu și n‑au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Că iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul este sprijinul sufletului meu.
5. Întoarce‑va cele rele vrăjmașilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
6. De bună voie voi jertfi Ție; lăuda‑voi numele Tău, Doamne, că este bun,
7. Că din tot necazul m‑ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.
PSALMUL 54
Al lui David
1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea.
2. Ia aminte spre mine și mă ascultă; mâhnitu‑m‑am întru neliniștea mea și m‑am tulburat de glasul vrăjmașului și de necazul păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege și întru mânie m‑a vrăjmășit.
4. Inima mea s‑a tulburat întru mine și frica morții a căzut peste mine;
5. Teamă și cutremur au venit asupra mea și m‑a acoperit întunericul.
6. Și am zis: «Cine‑mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?».
7. Iată, m‑aș îndepărta fugind și m‑aș sălășlui în pustiu.
8. Așteptat‑am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puținătatea sufletului și de vifor.
9. Nimicește‑i, Doamne, și împarte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.
10. Ziua și noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege și osteneală în mijlocul ei și nedreptate;
11. Și n‑a lipsit din ulițele ei camătă și vicleșug.
12. Că de m‑ar fi ocărât vrăjmașul, aș fi răbdat;
13. Și dacă cel ce mă urăște s‑ar fi fălit împotriva mea, m‑aș fi ascuns de el.
14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea și cunoscutul meu,
15. Care împreună cu mine te‑ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în același gând!
16. Să vină moartea peste ei și să se coboare în iad de vii,
17. Căci vicleșug este în locașurile lor, în mijlocul lor.
18. Iar eu către Dumnezeu am strigat și Domnul m‑a auzit pe mine.
19. Seara și dimineața și la amiezi spune‑voi, voi vesti, și va auzi glasul meu.
20. Izbăvi‑va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulți erau împotriva mea.
21. Auzi‑va Dumnezeu și‑i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
22. Că nu este în ei îndreptare și nu s‑au temut de Dumnezeu. Întins‑au mâinile împotriva aliaților lor,
23. Întinat‑au legământul Lui. Risipiți au fost de mânia feței Lui și s‑au apropiat inimile lor;
24. Muiatu‑s‑au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți.
25. Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
27. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.
Slavă...
DUPĂ A ȘAPTEA CATISMĂ
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Apoi troparele, glasul 1:
Când va ședea Judecătorul pe scaunul Său și îngerii vor sta de față, când trâmbița va răsuna și văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându‑te la Judecată? Căci atunci răutățile tale vor sta de față și greșelile tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârșit, strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostivește‑Te spre mine și mă miluiește!
Slavă...
Toți să priveghem și să întâmpinăm pe Hristos cu mulțime de untdelemn și cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce va rămâne afară în deșert va striga către Dumnezeu: miluiește‑mă!
Și acum...
În patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuiește chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule, Cel ce Te‑ai născut din Fecioară, ridică‑mă spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine.
Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:
Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun și de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă așteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătățile Tale, Doamne, Doamne al meu? Mulțumesc numelui Tău celui mult lăudat, mulțumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulțumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate și Te rog, sprijinește‑mă și de acum înainte și mă ajută! Ferește‑mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greșesc înaintea Ta! Că Tu cunoști alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu știi nepriceperea mea, Tu cunoști cele făptuite de mine, cele întru cunoștință și întru necunoștință, cele de voie și cele fără de voie, cele din noapte și cele din zi, cele cu mintea și cu gândul. De aceea, ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor, șterge‑le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale și ne mântuiește, pentru Sfânt numele Tău, cu judecățile care știi! Pentru că Tu ești lumina și adevărul și viața și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
***
