război duhovnicesc

Căutând voia lumii, restrângem timpul oferit lui Dumnezeu

Din râvnă devenim specialişti în canoane, ne îngrijim să cunoaştem Legile care conduc Biserica. Însă nimeni nu ne-a făcut judecători, cu atât mai mult Cel Care ne-a cerut să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi. Decidem să aplicăm canoane mai ales altora şi devierilor lor şi îngrădim Lumina. Aşezăm pietre care închid şi, treptat, le părăsim, le respingem cu totul şi ne justificăm atitudinea lipsită de toleranţă ca fiind râvna celui convertit.

Dezbinarea în timpul Covid-19

Aparența este singura care contează, până la urmă, atunci când vine vorba despre relația cu oamenii din jur. Și, stând sub stindardul zdrențuit al vorbelor goale, nu mai observăm cât de crâncen, dezolant de singuri am devenit. Învrăjbiți, mergând umăr la umăr, suntem pustiiți de sens și de țintă, fără cuvinte și idealuri comune. Doar lozincile par a ne oferi un rost. De aceea le repetăm întruna, justificându-ne mersul singuratic îndărăt. Dezbinați.

„Abia aștept să se termine cu pandemia, că tare mi-e dor de Dumnezeu!”

M-aș fi așteptat ca distanțarea socială și restricțiile din perioada stării de urgență să ne deschidă calea către rugăciune, credință și Dumnezeu. Dar muzele tac, nebăgate în seamă, intelectul este hrănit cu fum toxic și înecăcios, iar drumul către desăvârșirea întru Hristos devine tot mai lung deoarece, se pare, ne îndreptăm în direcția opusă.

(Video) Întreabă preotul LIVE – Revenirea în social și provocările ei duhovnicești – Părintele Constantin Necula | 13 mai 2020

„Revenirea în social și provocările ei duhovnicești” a fost tema discuției de miercuri, 13 mai 2020, la „Întreabă preotul”. Părintele Constantin Necula a răspuns LIVE întrebărilor dumneavoastră.

Purtătorii de pocăință și har din mănăstiri poartă pe umeri durerea tuturor oamenilor

Manifestându-și dragostea lor, monahii nu s-au mulțumit numai cu unele tipuri concrete de filantropie, cum ar crede cineva, ci și-au extins grija lor la absolut orice nevoie a aproapelui, fie ca individ, fie mai ales la nivel social. În instituțiile monahale organizate au existat dintotdeauna spitale, bolnițe și azile de bătrâni, fără să lipsească școlile și meșteșugurile, în special când lipsea purtarea de grijă socială din partea conducătorilor statului.

Rugăciunea împreună are putere foarte mare

Sfântul Vasile cel Mare, când a vrut să ia din mâna diavolului zapisul de lepădare de credinţă şi de Hristos pe care tânărul acela îl semnase cu sângele său, a adunat poporul în biserică. Şi ore întregi i-a îndemnat Sfântul Vasile şi au strigat „Doamne, miluieşte!”, până când din văzduh a venit diavolul, i-a adus zapisul şi a zis: „Eşti nedrept, Vasile, că de bunăvoie a făcut el asta”.

În fața lui Dumnezeu, nu rămâne ascuns nimic din inima și gândul nostru

Nimic nu se poate ascunde de la Dumnezeu, până şi gândirea cea subţire a inimii şi tuturor acestora le este Judecător şi Cercetător Domnul.

Fără ispite, nimeni nu poate primi cunună

Toate acestea nu ni se întâmplă nouă fără de Pronia lui Dumnezeu, și în sfârșit, Dumnezeu, toate câte trimite nouă, le trimite spre folos și spre mântuirea sufletelor noastre. Fără de ispite, nimeni nu poate vreodată să primească cunună.

Suntem femei – ce să facem ca să ne mântuim?

Vouă vi se cade să-I aduceţi Domnului Iisus Hristos căţui de aur pline de tămâia milostivirii voastre faţă de săraci, de dragostea voastră, de compătimirea voastră. 

Cum să ne domolim patimile?

Să aveți patimi nedomolite e ca şi cum aţi avea o herghelie de cai sălbatici care să vă tragă căruţa. Credeţi că aveți frâiele, însă caii decid să meargă pe unde vor. Aceşti cai sălbatici sunt patimile sălbatice. Provocarea constă în a pune frâiele şi a vă îmblânzi patimile astfel încât ele să se supună ordinii, întocmai cum un atelaj de cai antrenat este supus ordinilor cărăuşului.

Pagini