„Sănătatea s-o prețuim și boala s-o primim cu bucurie”
„Unii mor de tineri, înainte de vreme. Și de ce mor? Dumnezeu, văzând cu atotștiința Lui că acei oameni vor greși în continuare, până la bătrâneți, îngăduie să le curme viața mai repede, ca să nu fie pedepsiți mai aspru. Altora, care ajung adânci bătrâneți, le-a așteptat Dumnezeu pocăința și le mai dă zile, poate se îndreaptă. Și dacă vede că la 90 de ani, omul este tot cu înjurătura în gură, nu mai este vinovat Dumnezeu că moare acela cu mulți ani, dar nepocăit”, arată Părintele Mina de la Bistrița.
Foarte mulți oameni mor la jumătatea zilelor din pricina fumatului, de exemplu. Ei singuri își vatămă sănătatea și se fac sinucigași practicând acest păcat. Vrem sănătate, dar noi singuri nu ne-o protejăm. De multe ori, noi singuri ne pricinuim bolile sau moartea mai grabnică.Și atunci nu-i vinovat Dumnezeu că mori tu înainte de vreme. De aceea, noi trebuie să ne pregătim și să cunoaștem când ne vătămăm noi și când îngăduie Dumnezeu să suferim boala sau moartea. Când El râduiește, dăm slavă Lui. Și sfinții, nu toți au murit la bătrânețe. De exemplu, Sfântul Vasile a murit la 50 de ani.
Iar în altă situație, Dumnezeu, pentru sfințenia vieții lor, le-a dat și lungime de viață pe acest pământ, cum a fost și cazul Sfântului Antonie, care a trăit 105 ani, căci se zice și la Psaltire: „Cu lungime de zile îl voi umple pe el și îi voi arăta lui mântuirea Mea” (Psalmul 90).
„Să murim creștinește, chiar dacă murim la 20 de ani”
Poate vă întrebați: sunt și oameni care nu duc o viață de sfințenie și trăiesc totuși mulți ani. Care-i diferența? Unii mor de tineri, înainte de vreme. Și de ce mor? Dumnezeu, văzând cu atotștiința Lui că acei oameni vor greși în continuare, până la bătrâneți, îngăduie să le curme viața mai repede, ca să nu fie pedepsiți mai aspru. Altora, care ajung adânci bătrâneți, le-a așteptat Dumnezeu pocăința și le mai dă zile, poate se îndreaptă. Și dacă vede că la 90 de ani, omul este tot cu înjurătura în gură, nu mai este vinovat Dumnezeu că moare acela cu mulți ani, dar nepocăit.
Să murim creștinește, cu adevărat, chiar dacă murim la 20 de ani. Iar dacă credem numai în viața aceasta pământească, e vai de noi. Cum spune și Marele Pavel: „Cei ce cred în Hristos și nădăjduiesc numai în viața aceasta, aceia sunt mai de plâns decât păgânii, care nu L-au cunoscut pe Hristos”. De aceea, și sănătatea s-o prețuim, și boala s-o primim cu bucurie și să ne pregătim și pentru moarte, în sensul acesta, ca să nu murim sufletește. Și atunci avem nădejde să dobândim mântuirea, subliniază Părintele Mina de la Mănăstirea Bistrița.
