Schimonahia Suzana Ştefănescu, Mănăstirea Războieni - Neamţ (1830-1925)

Era fiica cea mai mică a venerabilului preot Petru Ştefănescu din comuna Gârcina (Neamţ) şi sora episcopului de Roman, Melchisedec.

Dorind să slujească lui Hristos, din fragedă copilărie s-a dus la Mănăstirea Văratec, împreună cu sora ei, Elena. Acolo a învăţat carte la şcoala mănăstirii din chiliile bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”. Acolo a deprins a cânta Domnului ziua şi noaptea, a se ruga, a face ascultare şi a se jertfi pentru toţi.

După primirea schimei monahale, schimonahia Suzana a mai stat un timp în Mănăstirea Văratec. Apoi a fost numită egumenă şi maică duhovnicească la Schitul Almaş (Neamţ), unde se nevoiau peste 20 de călugăriţe. În acest schit a făcut multe înnoiri, reparând biserica şi chiliile şi formând din ucenicele sale o adevărată familie călugărească.

În anul 1906, schimonahia Suzana a fost numită stareţă la Mănăstirea Războieni (Neamţ), vestită ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare (1496). Aici a continuat aceeaşi activitate duhovnicească încă 20 de ani, menţinând firul slujbelor călugăreşti şi rugându-se lui Dumnezeu pentru toată lumea şi pentru eroii martiri ai Moldovei, care s-au jertfit pe acest pământ pentru apărarea creştinătăţii şi a neamului. Căci maica Suzana iubea mai mult ca orice biserica şi sfânta rugăciune.

Împăcată cu sine şi cu Dumnezeu, în anul 1925 schimonahia Suzana s-a mutat la veşnica odihnă, în vârstă de 95 de ani, lăsând în Mănăstirea Războieni o obşte de peste 50 de călugăriţe.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 511)