Slujba Sfântului Gheorghe Pelerinul

17 August
 

 

LA  VECERNIA  MICĂ

La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe cel ce în vremurile de pe urmă s-a arătat următor bărbaților pustiei cu nevoința și cu harul, pe Gheorghe, vestitorul de Dumnezeu, adunându-ne, fraților, să-l lăudăm cu credință, săvârșind astăzi preacinstită pomenirea lui.

Dobândind de la Hristos Dumnezeu pacea care covârșește toată mintea, ți-ai păzit cugetul și inima în chip minunat, fericite. Pe aceasta  trimite-o și nouă, fii ai păcii arătându-ne.

Izvor neîncetat de apă curgătoare și vie s-a făcut Duhul Sfânt, venind întru tine, binecredinciosule, izvorând râul înțelepciunii celei de sus, celei curate, pașnice și pline de dragoste.

Primit-ai, Sfinte, de la Duhul Sfânt, darul minunilor și cuvânt cu putere multă, prin care ai adus la credință mulțimile, încredințându-ne prin acestea că viu este Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Astăzi harul Sfântului Duh pe toți ne-a adunat; că, strălucind în vremurile de pe urmă în vasul alegerii lui Dumnezeu, ca într-o candelă preacurată și plină de untdelemnul virtuților, lumea o luminează cu dumnezeiască strălucirea Sa și pe toți ne îndeamnă să cântăm: Dumnezeule al Părinților, cel ce ești slăvit întru Sfinții Tăi, pentru rugăciunile bineplăcutului Tău Gheorghe, miluiește-ne pe noi.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

Veniți să prăznuim Adormirea cea în toată lumea vestită a Născătoarei de Dumnezeu, cea cu totul fără prihană. Că astăzi îngerii prăznuiesc cinstită mutarea Maicii lui Dumnezeu, și la veselie ne cheamă pe noi pământenii, ca să cântăm  cu glas neîncetat: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat de pe pământ și la cereștile lăcașuri te-ai dus! Bucură-te, ceea ce prin nor ușor ai adunat ceata ucenicilor! Bucură-te, nădejdea și mântuirea noastră, pe care neamul creștinesc neîncetat te fericim!

La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Veniți cu bucurie, cete ale creștinilor, că masă preabogată ne pune înainte Gheorghe, cel sărac pentru Hristos.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel.

Înger în trup fiind, Gheorghe preaminunate, astăzi în cer te bucuri cu ceata îngerească, slăvind pe Ziditorul tău.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Darul cântărilor primește-l, fericite, și ne dăruiește în schimb ocrotitoarea pavăză a mijlocirii tale.

Slavă..., asemenea:

Toți să ne închinăm și să cinstim din inimi Treimea în Unime: pe Tatăl și pe Fiul și pe Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Praznicului:

Maica lui Dumnezeu, însuflețitul chivot, la cer se mută astăzi, scara dumnezeiască a Domnului Puterilor.

Troparul, glasul 1:

Pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos în cântări să-l cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rugăciunile tale, luminează calea vieții noastre!

Slavă..., Și acum..., al Praznicului, același glas:

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții; și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.

Ectenia și Otpustul mic.

 

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul…, starea întâi.
La Doamne, strigat-am…, punem stihirile pe 8: 3 ale Praznicului (din Minei) și 5 ale Sfântului:
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea, podobie: Cu ce cununi de laude...

Cu ce buze vom ferici noi, smeriții, pe Născătoarea de Dumnezeu? Pe cea mai cinstită decât făptura, și mai sfântă decât Heruvimii și decât toți îngerii; pe tronul Împăratului cel neclintit; pe casa în care a locuit Cel Preaînalt; pe mântuirea lumii și dumnezeiasca sfințenie? Cea care dă credincioșilor întru dumnezeiască pomenirea ei, din destul mare milă.

Ce cântări minunate au fost cele aduse ție atunci, Fecioară, de către cei ce au stat împrejurul patului tău? Toți Apostolii Cuvântului cu spaimă grăiau: Se duce cămara Împăratului, se înalță chivotul sfințeniei; uși, deschideți-vă, ca să intre ușa lui Dumnezeu întru multă bucurie, care neîncetat cere mare milă pentru lume.

Ce cântări duhovnicești vom aduce ție acum, Preasfântă? Că, prin Adormirea ta cea fără de moarte, toată lumea ai sfințit și la cele mai presus de lume te-ai mutat, ca să vezi frumusețea Atotțiitorului și împreună să te bucuri cu El ca o maică. Cetele îngerești și sufletele drepților te înconjoară acum pe tine, curată; cu aceia împreună cere pentru noi pace și mare milă.

Stihirile Cuviosului, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Te-ai mutat de pe pământ la cer, fericite Gheorghe, în ziua Adormirii Împărătesei cerurilor; cu aceasta nu înceta a mijloci către Fiul ei să dăruiască iertare de greșeli celor ce se închină Lui.

Ai făcut, fericite Părinte, turnul Sfântului Voievod Ștefan scară dumnezeiască și slăvită spre ceruri, nevoindu-te în post, în rugăciune și în multe osteneli; și, viețuind în lume ca în pustie, te bucuri astăzi cu cetele Sfinților.

Neîncetat te-ai îndulcit pe pământ, fericite, de dumnezeieștile graiuri ale prorocului David, cele mai dulci decât mierea. Învrednicește-ne dar și pe noi, prin rostirea psalmilor, să dobândim cerescul har.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Descălțându-ți picioarele și având capul descoperit, cu multă râvnă ai pășit, fericite, pe cărarea cea strâmtă; iar năvălirile demonilor, gerul și arșița suferindu-le, ca un viteaz, pentru Cel ce pentru noi a răbdat Cruce, cu El în cereștile lăcașuri viețuiești acum, de fața Lui veselindu-te.

Precum Apostolii, ai lăsat, Sfinte, și pământ, și casă, și soție, și copii, pentru dragostea Domnului, tuturor mărturisind Evanghelia harului. Pentru aceasta, acum te bucuri în cereasca cetate, dobândind de la Hristos, îmbelșugat, viață veșnică.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Veniți, credincioșilor, să ne veselim duhovnicește la prăznuirea cea de peste an a fericitului Gheorghe. Că acesta, lui Hristos urmând cu credință, toate le-a lăsat pentru dragostea Lui și propovăduitor al harului s-a făcut în toată viața sa, în osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi, în frig și în nevoințe; și, încă în trup fiind, precum Apostolul a mărturisit și a zis: Astăzi am fost în cer! Acolo se și bucură acum, pururea lăudând pe Dumnezeu și rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea:

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura, care pentru multa curăție s-a făcut lăcaș ființei celei pururea veșnice, în mâinile Fiului ei astăzi și-a dat preasfântul suflet; și împreună cu ea se umplu toate de bucurie, iar nouă se dăruiește mare milă.

Vohod. Lumină lină... și Prochimenul zilei

PAREMIILE

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (3: 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor nepricepuți ei au părut că sunt morți și a fost socotită nenorocire ieșirea lor și nimicire plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Și chiar dacă înaintea feței oamenilor au primit chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire; și, puțin fiind pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a încercat și i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe miriște. Judeca-vor neamuri și vor stăpâni popoare și Domnul va împărăți peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înțelege adevărul și credincioșii vor rămâne lângă El în iubire; că har și milă va dărui cuvioșilor Lui și va purta grijă de aleșii Săi.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 15 – 6: 3)

Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este întru Domnul, iar Cel preaînalt poartă grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuseții din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi și cu brațul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă și va întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoșă cu dreptatea și Își va pune coif judecata cea nefățarnică. Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită și va ascuți cumplita mânie ca o sabie; și lumea va porni război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praștie, va fi aruncat noian de grindină. Se va întărâta asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii și ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna tronurile celor puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor pământului! Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți cu mulțimea popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel preaînalt.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înțelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleșilor Lui și va purta grijă de cuvioșii Săi.

LA LITIE

Stihira, glasul 1, însuși glasul:

Să se bucure astăzi toată Biserica și să dănțuiască la praznicul fericitului Gheorghe, pelerinul lui Hristos; pe care văzându-l că strălucește ca un luceafăr al zilei celei neînserate și cu cetele Sfinților în cer viețuiește, să îl cinstim cu laude, rugându-l să mijlocească pentru sufletele noastre.

Glasul al 6-lea:

Cu osteneala postului ai dobândit înfrânarea trupului, iar cu truda privegherii curăția inimii și, de odihna trupului depărtându-te, ai aflat odihnă sufletului tău și întru virtuți te-ai îmbogățit; pentru aceasta, astăzi te bucuri de bunătățile cerești, pe care mijlocește-le și nouă, prin rugăciunile tale cele bine-primite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cel ce a poruncit să strălucească lumina în întuneric, Cuvântul lui Dumnezeu, Lumina cea adevărată, Însuși a strălucit în inima ta, Părinte, lumina cunoștinței Sale și, întrarmându-te cu dumnezeiești cuvinte, întru nevoință, te-a trimis ca semănător al cuvântului Evangheliei, pe care împlinind-o cu osârdie, fericite lucrătorule, seceri astăzi roadele cele vrednice de Împărăția cerurilor; deci, o, de Dumnezeu purtătorule, minunate Gheorghe, de acestea fă-ne părtași și pe noi, cei ce săvârșim cu credință sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 5-lea:

Cântați, popoare, Maicii Dumnezeului nostru, cântați că astăzi prealuminatul ei suflet l-a pus în preacuratele palme ale Celui ce S-a întrupat dintr-însa fără sămânță, Căruia se și roagă neîncetat să dăruiască lumii pace și mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te, preaminunat sălaș al râvnitoarei nevoințe celei către Dumnezeu, cinstită vistierie a bunătăților celor de la Duhul Sfânt și cădelniță a focului celui aprins de Hristos cu venirea Sa, care tămâia rugăciunii tale fierbinți o înalți spre El totdeauna îmbelșugat; Gheorghe preaminunate, bărbatul doririlor Duhului și cinstea nevoitorilor celor mari, mijlocește iertare de greșeli pentru cei ce-ți cântă ție cu evlavie.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.

Bucură-te, preaînțelept lucrător al viei Domnului, că, punând mâna pe plugul Crucii, n-ai privit nicidecum înapoi, Părinte, ci roadele cele dulci ale Duhului Sfânt rodind însutit în inima ta, îndulcești cu ele pe cei ce te laudă; pentru aceasta te-a arătat pe tine Domnul, fericite Gheorghe, sare nestricată a pământului, lumină a lumii și sprijin tare celor ce cu credință săvârșesc pomenirea ta.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui, Dumnezeul lui Israil.

Viețuind îngerește încă din trup, de Dumnezeu văzătorule, pe cele îndepărtate le-ai cunoscut lămurit ca fiind de față, Dumnezeu însoțind cu minuni vestirea ta și în slăbiciunile tale arătându-Și puterea Sa, fericite, cum grăiește Apostolul; căruia și urmând deplin, în lume ai pribegit în nevoință și lipsă, neavând traistă și nici sălaș, toate răbdându-le  pentru Cel ce dăruiește harul Său plăcuților Lui.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu neîncetate nevoințe curățindu-te pe tine însuți, fericite Gheorghe, te-ai arătat psaltire bine-întocmită din virtuți dumnezeiești; că prin tine a răsunat în lume glasul Evangheliei Domnului, cea din cuvintele insuflate de Duhul Sfânt. Pentru aceasta, astăzi adunându-ne, lăudăm sfântă pomenirea ta în cântări duhovnicești, iubitorule de Hristos.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 2-lea:

Mireasa cea cu totul fără prihană și Maica bunăvoinței Tatălui, ceea ce mai înainte a fost rânduită de Dumnezeu spre lăcaș Lui, prin unirea Lui cea neamestecată, astăzi preacurat sufletul său înaintea Făcătorului și Dumnezeu și-a pus. Puterile celor fără de trup, având cuviință dumnezeiască, o însoțesc pe Maica Vieții, care se mută cu adevărat la viață, făclia luminii celei neapropiate, izbăvirea credincioșilor și nădejdea sufletelor noastre.

Acum slobozește... și celelalte. La binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul Sfântului de două ori și al Praznicului o dată (vezi la Vecernia Mică).

Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, cântăm Troparul Sfântului o dată, Slavă..., Și acum..., al Praznicului.

 

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., punem troparul Praznicului de două ori, Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iarăși al Praznicului.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Veniți să lăudăm cu credință curată pe noul lucrător adus în țarina lumii de Domnul secerișului la slăvit secerișul Său, și să îi strigăm: Preaminunate Gheorghe, pomenește-ne pe noi, cei ce astăzi cu dragoste cinstim pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea, podobie: De frumusețea...

Sufletul tău cel înțelegător s-a mutat la cele cerești și trupul tău, cel curat de stricăciune, în Rai se veselește, Preasfântă; iar Domnul a dat răsplătire nelegiuiților, care au fost lipsiți de evlavie față de tine. Pentru aceea, împreună cu Apostolii grăim: Bucură-te, ceea ce ești plină de har!

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul...

Viețuind îngerește, încă în trup fiind, și pe Cuvântul vieții binevestind tuturor prin cuvânt și prin faptă, Gheorghe slăvite, ca un vrednic lucrător ai luat ca răsplătire viața de veci, pe care și nouă mijlocește-o de la Hristos.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om din tine pentru noi, punându-ți sufletul, ca în ale Făcătorului și Dumnezeului tău, la veselia cea nestricăcioasă te-ai mutat. Pentru aceasta, cu cinste te fericim pe tine, singura cea curată și neîntinată; și, Născătoare de Dumnezeu după adevăr toți mărturisindu-te, grăim: Roagă pe Hristos, la Care te-ai mutat, să mântuiască sufletele noastre.

Apoi Polieleul și Mărimurile:

Stih 1: Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.

Mărimu-te pe tine, mult-nevoitorule Gheorghe, vestitorule al lui Hristos, și cinstim astăzi prealăudată pomenirea ta.

Stih 2: Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi aspre.

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul, ocrotitorul celor săraci și lauda celor curați cu inima.

Stihuri (Psalmul 118):

Stih 3: Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.

Stih 4: Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura Mea.

Stih 5: Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.

Stih 6: Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca unul ce a aflat comoară mare.

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, (zicând:) Slavă Ție Dumnezeule!

Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, (zicând:) și prin tine cu noi!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule. (de trei ori)

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Porunca cea cu taină...

Focul ceresc cuprinzându-te, Părinte, și în pustia Iordanului pe tine curățindu-te, Sfinte Gheorghe, te-a făcut făclie dumnezeiască a Soarelui celui înțelegător, a Cărui rază strălucind în lume neîncetat, pe toți i-ai îndemnat a striga: Bucură-te, cel ce ești lăcaș al Harului!

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă Davide: Ce praznic este acesta, pe care l-ai lăudat oarecând în cartea psalmilor? Că pe fiica, Maica lui Dumnezeu și Fecioara, a mutat-o la lăcașurile cele de acolo, Hristos, Cel ce S-a născut dintr-însa fără sămânță. Pentru aceasta se bucură maicile, fecioarele și miresele lui Hristos, grăind: Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la împărățiile cele de sus.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea
Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Evanghelia de la Matei (10: 32 – 11: 1) (caută în vinerea săptămânii a treia după Pogorârea Sfântului Duh)

Psalmul 50

Slavă...

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe cel Nou, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stihira, glasul al 6-lea:

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Fericite Părinte, în tot pământul a ieșit vestea faptelor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele diavolești le-ai izgonit, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace pentru sufletele noastre.

 

CANOANELE

Se pun: Canonul întâi al Praznicului din Minei, cu Irmosul, pe 8 și al Sfântului pe 6.

Cântarea 1

Glasul al 5-lea, Irmos: Calul și călărețul...

Voind să-ți aducem, fericite Gheorghe, laudă cuvenită la sfântă pomenirea ta, de sus luminează-ne cu slăvitele raze ale mijlocirilor tale, bunule.

Înțelegând, fericite, că abur este viața aceasta, ce puțin se arată, apoi se duce repede, precum zice Apostolul, ai alergat spre viața veșnică, înțelepte.

Slavă...

Pribegit-ai în cojoc, desculț și cu capul descoperit, minunate Gheorghe, urmând astfel Celui ce în trup S-a arătat, neavând unde să-Și plece capul, precum zice Scriptura.

Și acum...

Scară dumnezeiască te arată Scripturile, Preacurată Fecioară, că ai născut pe Cel ce a suit, în trupul Său, sus de-a dreapta Tatălui, firea noastră, a muritorilor.

Catavasiile Adormirii Maicii Domnului.

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel ce ai întemeiat pământul...

De dorul dumnezeisc întreg cuprinzându-te, cele trecătoare degrab le-ai lăsat și spre Dumnezeu, singurul Care rămâne, te-ai nevoit,  întărindu-ți  mintea pe piatra credinței, slăvite.

Adâncului nepătruns al voilor Domnului te-ai încredințat și, sălășluindu-Se Hristos în inima ta, lărgimea și adâncimea, înălțimea, și lungimea nespusă a lucrării duhovnicești ai cunoscut împreună cu toți Sfinții.

Slavă...

Casei lui Dumnezeu te-ai arătat părtaș, Sfinte, că, lăsându-ți casa și rudele, te-ai făcut străin și călător, având, fericite, cuvintele Psaltirii drept scut și armă.

Și acum...

Adâncul de necuprins al tainei celei din veci, celei săvârșite în tine preaslăvit, l-au cântat, fiind luminați de Duhul Sfânt, Prorocii în umbra Legii, înainte arătându-te, Maică, Născătoare de Dumnezeu.

Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Nici arșița, nici gerul, nici jăratecul, nici gheața, nicidecum n-au vătămat ale tale picioare desculțe pentru dragostea Domnului și întraripate de Duhul Sfânt spre vestirea Evangheliei Împărăției, purtătorule de har.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 4-lea, podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cinstită mutarea ta, Preasfântă, făcând-o prăznuire, pe tine te lăudăm cu bună credință. Născătoare de Dumnezeu prealăudată să nu treci, dar, cu vederea pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine.

Cântarea a 4-a

Irmos: Smerenia Ta înțelegând-o...

Nu te-a amăgit, Părinte, brazda închipuită de cel viclean, ci de plugul Crucii ținându-te, dintr-a inimii brazdă tot ghimpele mândriei l-ai smuls.

Uscat-ai, cu postul, râurile păcatului din omul cel din afară, iar pe cel dinlăuntru, slăvite, cu Duhul Sfânt l-ai cuprins, înnoindu-l.

Slavă...

Păzind întru toate nunta cinstită, precum îndeamnă Apostolul Pavel, spre mântuire ai făcut-o, și cu cei chemați la nunta cerească ai intrat, fericite.

Și acum...

Bogat fiind în milă și în îndurări, Cel Preaînalt S-a pogorât și, întrupându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu, ne-a mântuit cu puterea Sa.

Cântarea a 5-a

Irmos: Cel ce Te îmbraci cu lumina...

Stea a dumnezeieștii Lumini te-ai arătat cu fapta și cuvântul, Sfinte, tuturor trimițând cu dragoste raza Evangheliei.

Limba ta rostind curat cuvântul lui Hristos-Cuvântul, cu râvnă a purtat dreptatea Lui în toată vremea, ca un pom al vieții veșnice, Părinte.

Slavă...

Trâmbiță a dumnezeiescului Duh ai fost în lume, slăvite Gheorghe, trâmbițând vestirile cele de bucurie și sfinte ale harului.

Și acum...

Iarna sufletească și viforul patimilor alungă-le grabnic din suflet, Maică, prin slăvitele raze ale mijlocirii tale la Fiul și Dumnezeu tău.

Cântarea a 6-a

Irmos: Liniștește viforul patimii...

Viclenia celui rău biruind-o cu arma Crucii, ai rămas neatins de cursele aceluia în viața ta, fericite.

Iona vestind pedeapsă în Ninive, toți s-au pocăit, iar tu, iertarea în Hristos vestind, ne-ai întărit în nădejdea mântuirii, Sfinte.

Descălțându-ți picioarele în pustie, te-ai încălțat cu propovăduirea Evangheliei, Împărăția păcii binevestindu-o.

Slavă...

Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt slujind în lume, lăcaș al Sfintei Treimi te-ai arătat și, în ceruri, fericite Gheorghe, astăzi cânți întru cei de sus.

Și acum...

Nu uita pe robii tăi, Născătoare a Celui milostiv, ci de la El pururea mijlocește ca să ne ierte toate păcatele.

Condacul

Glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă...

Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui și în lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, și nici capul, fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!

Icosul

Hrănindu-te neîncetat din grădina dumnezeieștilor cuvinte și cu rostirea numelui Domnului pururea îndulcindu-te, ai aflat bucuria tainică a Raiului; și întru smerenie pururea stăruind, te-ai umplut de har, Părinte Gheorghe; că lucrător preaînțelept al cuvintelor vieții te-ai arătat și vestitor al lor, prin faptă și prin cuvânt propovăduind măririle lui Dumnezeu. Pentru aceasta astăzi, Hristos slăvindu-te în ceata prietenilor Săi, slăvești cu negrăite laude pe Dumnezeu în ceruri, și mijlocești la El cu îndrăznire pentru cei ce îți strigă: Bucură-te, vas al alegerii!

Sinaxar

În luna august, în ziua a șaptesprezecea, facem pomenirea Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic. Încă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața. După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soției sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul său și să aprindă evlavia în inimile multor oameni. Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoință aspră și post, cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus. Uneori îl speria vrăjmașul cu năluciri de fiare și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu arșița și cu țânțarii. Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos și a făgăduit lui Dumnezeu că, până la moarte, va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea cu ce să se încalțe. Iar nebiruitul ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble toată viața sa desculț, atât vara, cât și iarna. Altă dată diavolul i s-a arătat sub chipul unui plugar, care-l lăuda pentru nevoință, ca să-l facă să cadă în ispita trufiei, dar înțeleptul Gheorghe l-a biruit prin smerita cugetare. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu multă stăruință a trecut de încercarea celor patruzeci de zile de post, izbăvindu-se din toate ispitele venite fie de la neputințele firii, fie de la vrăjmașul diavolul. Îndată după aceasta, bunul nevoitor a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul Domnului. Cum a intrat în biserică să aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o dovadă neîndoielnică și mângâietoare că rugăciunile și postul au fost bineplăcute și primite de Dumnezeu, lumânarea din mâna lui s-a aprins singură. După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din Șugag la rugăciune, l-a văzut aievea pe diavolul venind la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Moș Gheorghe?”. „Mă rog lui Dumnezeu” a răspuns bătrânul cu îndrăzneală, iar vrăjmașul a fugit de la el. Altă dată bătrâ­nul povestea celor mai de aproape ai săi: „Într-o duminică, pe când mă întorceam de la sfânta biserică, am văzut la cârciuma din Șugag mulți săteni la băut, și printre ei, mulțime de dia­voli, așa cum n-am mai văzut în altă parte”. Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla fără grabă, desculț și cu capul descoperit, postea și se depărta de toate desfătările lumii, cutreierând prin părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului. Aproape în fiecare an făcea câte un pelerinaj la Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor. Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan-Domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În scurtă vreme a ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale, având acolo: biserică și chilie, liniște, duhovnic, și multe mănăstiri în împrejurimi. Pravila lui așa era: noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc, gusta ceva seara. În celelalte zile mânca o dată pe zi. Vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovnicească, iar când nu vorbea cu limba și buzele, propovăduia prin tăcerea sa desăvârșită, mărturisitoare și adâncă, purtând totdeauna în brațele sale fie Evanghelia, fie Psaltirea. Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Iar după ce termina de făcut milostenia trupească, începea pe cea sufletească: venind rândul celor împresurați de necazurile și poverile vieții, înțeleptul bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl îmbărbăta, îl sfătuia și se ruga pentru cererea lui, iar oamenii simțeau că harul și mila lui Dumnezeu se coboară peste ei prin rugăciunile și sfaturile Sfântului. Toate mănăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana Sfintei Ana. Aproape de Mănăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire, îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie Moroi, starețul mănăstirii: «Astăzi am fost în cer!». La aceste mănăstiri mergea adeseori pentru rugăciune și să-i întâlnescă pe părinții duhovnicești, la care avea multă evlavie și care, la rândul lor, îl primeau pe bătrân ca pe un sfânt, mulți dintre ei fiindu-i chiar ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați de sfințenia vieții bătrânului. Odată, Moșul Gheorghe voind să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, căci nu avea bani. Con­duc­torul, care din întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la prima stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă la Roman. Bătrânul a plecat pe marginea căii ferate, zicând: ,,Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Însă, când să pornească trenul, acesta nu mai pornea deloc. Au schim­bat locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre func­ționarii gării a zis: ,,Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca trenul. Acela este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au urcat în vagon și imediat a pornit trenul din gară. O altă minune, istorisită de Părintele Ilie Cleopa, s-a săvârșit la Târgu Neamț. O evreică tânără nu putea să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, dar nu au izbutit nimic. Atunci rudele ei au venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea oamenilor pre­dică, și l-au chemat să se roage pentru ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a deschis ușa casei ei, a strigat: ,,Deschide-te, cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Și îndată s-au deschis legăturile ei și a născut, iar Sfântul a  venit și i-a făcut cruce pe cap copilului și a spus: ,,Să fie al lui Hristos!” Și s-a făcut sănătoasă și s-a botezat și ea și copilul, și i-a pus numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au botezat atunci toate rudele femeii din Târgu Neamț. În anul 1914 fericitul Gheorghe îi spunea tatălui Evdochiei Ștefan că va începe război, dar să nu se teamă, că se va întoarce sănătos de pe front, însă fratele lui nu se va întoarce întreg. Și într-adevăr așa a fost, acela s-a întors sănătos, iar fratele lui a venit fără o mână din război. Maica Zenovia Iacov de la Mănăstirea Văratec amintea că Sfântul i-a prorocit ce avea să i se întâmple în viață și că va deveni monahie. Starețului Ioanichie Moroi i-a profețit, cu mai mult de 25 de ani înainte, necazurile prin care avea să treacă atât el, cât și obștea Sihăstriei Secului. Ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte prorocești: „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele. La îngroparea lui s-au adunat mulțimi nenumărate, fiecare căutând să ia o ultimă binecuvântare de la cel adormit și cerându-i rugăciune de mijlocire către Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu același cojoc rupt, desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același zâmbet curat ca în toată viața. După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la Mănăstirea Văratec, în a căreia gropniță au și fost așezate până astăzi. Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, fiind hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe Pelerinul, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: Doamne al Părinților...

Din pruncie te-ai făcut următor Domnului, fericite, cu toată osârdia lăudându-L și binecuvântându-L pe Hristos întru toți vecii.

Lăudăm viața ta îngerească și slăvim pe Cel ce te-a întărit cu harul Său, Părinte,  binecuvântându-L întru toți vecii pe Domnul.

Slavă...

Uscăciunea patimii alungând-o cu răcoarea harului, fericite, cânți cântarea celor trei tineri: Pe Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum...

Ispitire lumească neștiind, Stăpâna mea, din tine ai țesut trup curat Ziditorului Hristos, pe Care toată făptura Îl binecuvintează.

Cântarea a 8-a

Irmos: Ție, Lucrătorului a toate...

Izvoarele harului umplându-ți inima, fericite, ai strigat cu tinerii din cuptorul Babilonului: Toată suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Luând putere de la Duhul Sfânt, înțelepte Gheorghe, cu graiul și faptele strigai pururea: Toată suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Omul cel ceresc și pământescul înger, sălașul virtuților, făclia harului, vasul alegerii, Gheorghe cel minunat, cheamă credincioșii la ospățul cel de taină.

Și acum...

O, minune nouă a nașterii celei mai presus de gând, Maică Preacurată! Cum ești fecioară și naști, cum și după naștere, ca și mai înainte de naștere ramâi?

Cântarea a 9-a

Irmos: Isaie, dănțuiește...

Roada ostenelilor dobândind astăzi de la Hristos, de ea te îndulcești pururea în cer împreună cu cetele Sfinților; îndulcește, dar, cu ea, slăvite Gheorghe, și pe cei ce săvârșesc cu dragoste preacinstită pomenirea ta.

Gheorghe fericite, următorule al lui Pavel, numărându-te astăzi în ceata ucenicilor lui Hristos, în chip slăvit, împodobești cerul Bisericii, ca un soare strălucind.

Slavă...

Săvârșind cu râvnă și cu dragoste cinstită pomenirea ta, Sfinte Gheorghe, arată-te ajutor nouă, celor ce-ți aducem cântări de laudă, și mijlocește pentru noi milă și iertare de păcate.

Și acum...

Născătoarea Celui bun, cu îndrăznirea ta către Domnul, înduplecă-L să ne ierte păcatele prin care L-am mâniat, că tuturor celor păcătoși ești caldă scăpare la Fiul și Dumnezeul tău.

Luminânda

Glasul al 2-lea, podobie: Femei auziți...

De harul cel dumnezeiesc cu totul aprinzându-te, făclie însuflețită te-ai arătat, Sfinte Gheorghe, lumina Evangheliei în lume strălucind, credința întărind și alungând întristarea din suflete și inimi.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului, glasul al 3-lea:

Apostoli, de la margini adunându-vă aici, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu, iar Tu, Fiule și Dumnezeul meu, primește duhul meu.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Sfântului:
Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Pe tine, mireasmă a lui Dumnezeu, când ai mers către Fiul tău, te-a primit împărăția cea de sus. Slavă celor aleși, Fecioară curată!

Ceata ucenicilor se adună să îngroape pe Maica Născătoare de Dumnezeu, fiind aduși de la margini cu putere preamare.

Slavă în cer, pe pământ veselie, că Maica Ziditorului sufletul acum își pune în mâinile Stăpânului.

Stihirile Sfântului, glasul al 8-lea, podobie: Ce vă vom numi...

Ce te vom numi, Sfinte Gheorghe? Heruvim – că întru tine S-a odihnit Hristos; Serafim – că neîncetat L-ai proslăvit pe El; Înger – că de trup te-ai  lepădat; Putere – că lucrezi cu minunile; multe sunt numirile tale, și mai multe darurile; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Punând limbii tale frâu cuvintele împăratului proroc David, cu înțelepciune, ai strunit săltările trupului întru totul și, împlinind cu osârdie poruncile Domnului, pom al vieții te-ai făcut, veselind astăzi de roadele tale, pe cei ce te cinstesc.

Crucea lui Hristos cu osârdie ridicând-o pe umerii tăi, ai urmat Acestuia, neuitându-te înapoi, ca un plugar înțelept, ci, spinii patimilor smulgându-i cu multe privegheri și rugăciuni, harul vederii dumnezeiești și cel al facerii de minuni ai primit de la Domnul, fericite.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Pe cel arătat prin voia lui Dumnezeu sare a pământului și lumină a lumii, pe noul și minunatul Apostol, cel rânduit spre vestirea Evangheliei, pe cerbul adăpat la izvoarele harului, care cu picioare vesele pe munții dumnezeieștilor miresme a alergat, pe preaminunatul Gheorghe, veniți toți să îl lăudăm și, cu dragoste săvârșind cinstită și de lumină purtătoare pomenirea lui, să îi strigăm zicând: Bucură-te, oglindă a curăției și candelă a luminii neînserate! Bucură-te, sălaș al Duhului și vas al alegerii! Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii celei neîncetate, iubitor al sărăciei și miluitor al săracilor! Roagă-te neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 6-lea:

La Adormirea ta cea fără de moarte, Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții, norii au răpit pe Apostoli prin văzduh, și pe cei risipiți prin lume, i-a adunat la un loc, înaintea preacuratului tău trup. Aceștia îngropând cu cinste trupul tău, au auzit glasul lui Gavriil, cântând: Bucură-te, cea plină de har, Fecioară Maică, ceea ce nu știi de mire, Domnul este cu tine! Cu aceia împreună, ca pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Doxologia mare, Troparele, Ecteniile și Otpustul.

LA  LITURGHIE

Fericirile pe 8, din Cântarea a 3-a și a 6-a ale Canonului Sfântului.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

APOSTOLUL

Din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, citire: (5: 22-26; 6: 1-2)

Fraților, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții. Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi, cei duhovnicești, îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți plini legea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 6-lea (Psalm 111: 1, 3)

Stih 1: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Stih 2: Dreptatea lui rămâne în veacul veacului.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire: (5: 1-12)

În vremea aceea, văzând mulțimile, Iisus S-a suit în munte, și așezându-Se, s-au apropiat de El ucenicii Lui. Și, deschizând gura Sa, îi învăța zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția Cerurilor. Fericiți veți fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri!

Chinonic

Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia.

Citește alte articole despre: slujbă, Sfantul Gheorghe Pelerinul