Slujba Sfintei Mironosițe Maria Magdalena

22 Iulie
 

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am…, se pun Stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria…

Cea dintâi între mironosițe pe tine toți te cunoaștem, Magdalena, care ai văzut Învierea Mântuitorului, Marie, cea dintâi care ai binevestit ucenicilor pe Iisus cel Înviat, cea care ai auzit de la El: „Bucură-te”.

Dorirea de cele cerești cu adevărat te-a îndemnat a lepăda cu râvnă orice legătură cu cele pământești, Marie, și a te arăta următoare și uceniță a lui Iisus, slujindu-I Lui din avuțiile tale.

Prin rugăciunile tale, Marie, izbăvește pe toți credincioșii din toată vătămarea și din toate bolile, pe cei ce săvârșesc cu dor sfânta ta prăznuire, închinându-se cu evlavie la racla moaștelor tale, ceea ce ești întocmai cu Apostolii.

Nu poate limba muritoare a lăuda virtuțile tale, Marie, și râvna fierbinte care te-a trimis pe tine în cetatea romanilor, pentru dragostea cea către Dumnezeu, Uceniță, ca să dai morții pe cei ce L-au răstignit pe Hristos, slăvită.

Slavă…, Și acum..., glasul al 6-lea:

Întâi tu ai văzut, Magdalenă Marie, dumnezeiasca Înviere a pricinii celei dintâi a tuturor bunătăților, a Celui care din milostivire a îndumnezeit firea noastră. Întâi tu te-ai arătat și evanghelistă, strigând Apostolilor: „Lepădând deznădejdea, luați veselie și veniți să-L vedeți pe Hristos că a înviat, dăruind lumii mare milă”.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului…

Veniți să prăznuim sfânta pomenire a Mironosiței, să ungem cu miruri pe cea care a uns cu miruri trupul Dumnezeului nostru.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea ei și la marginile lumii cuvintele ei (Psalm 18:4).

Precum cerul cu stele, așa vedem Biserica ta, împodobită de dumnezeieștile tale minuni, slăvită.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumne-zeul lui Israel (Psalm 67:36).

Păzește de toată vătămarea mănăstirea ta întemeiată pe piatra lui Simon cea înaltă, și pe toți care te laudă pe tine, Sfântă Magdalena.

Slavă…, asemenea:

Lumină cea în trei străluciri, Tată, Fiule și Duhule, cu rugăciunile Sfintei Magdalena, cea dintâi mironosiță, miluiește pe robii Tăi.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiască Maică, având-o pe Maria Magdalena în urma ta venind cu dor la mormânt, ai văzut pe Fiul tău înviat.

TROPARUL, glasul 1, podobie: Locuitor pustiului…

Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fe-cioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat și ai păzit îndreptările și legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, cu preacinstită mâna ta îmbogățindu-ne, o sărutăm pe ea cu dor, primind harul cel sfințitor și preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste.

Slavă…, Și acum..., al Născătoarei:

Gavriil zicând ție: „Fecioară, bucură-te!”, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arăta-tu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine, slavă Celui ce a ieșit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin nașterea ta.

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, se pun Stihirile pe 8, glasul al 2-lea, podobie: Cu ce cununi de laudă…

Cu ce cununi de laudă o vom încununa pe Mironosiță, pe cea de un chip cu Apostolii și pe cea dintâi între mironosițe, podoaba Bisericii, lună care luminează tot pământul, sabie care a biruit pe cei ce L-au răstignit, prin dreapta cea dătătoare de viață, o încununează cu cununa cea neveștejită Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Cu ce flori binemirositoare vom înmiresma, acum, pe Mironosiță, pe ceea ce cu lacrimi și cu dragoste a uns cu miruri trupul lui Hristos, care zăcea mort în mormânt, lepădând toate cele de pe pământ și numai pe Hristos dorindu-L, a cărei mână preacinstită, izvor de aromate, a dăruit-o credincioșilor, la care și noi alergând, primim dumnezeiescul har.

Nu este de ajuns cuvântul muritor să spună mulțimea minunilor tale, nici mintea nu le poate închipui deplin, Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Căci nesfârșită este darea acestora; izbăvește-ne din nenorociri și din relele întâmplări pe noi cei ce cu dor și cu evlavie te chemăm pe tine, cea cu nume de doamnă și sărutăm racla curată a mâinii tale, care izvorăște mireasmă și sănătate celor bolnavi.

Ce cântări duhovnicești îți vom aduce acum, Mironosiță, căci boala pierzătoare a ciumei care secera turma ta ai oprit-o cu ocrotirea ta cea caldă. Pentru aceea, cinstindu-te, Marie, săvârșim pomenirea ta cea de praznic luminoasă, rugându-te, mijlocește la Mântuitorul să ne dea nouă tuturor pace, veselie sufletu-lui, bucurie și mare milă.

Alte Stihiri, glasul 1, podobie: Prealăudaților mucenici…

Miruri ai adus lui Hristos, Care a fost pus în mormânt și a adus înviere tuturor morților. Iar tu, văzându-L pe El întâi, te-ai închinat Lui lăcrimând, Marie, purtătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Văzând pe Hristos pironit pe Cruce, Magdalena, plângeai și strigai: Ce lucru este acesta ce se vede? Cum moare Viața? Chiar zidirea, văzând, se cutremură și luminătorii se întunecă. Pentru aceea, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Fiind împreună cu Ziditorul tău, Marie mărită, te-ai umplut de multă înțelepciune și de cunoștință adevărată și ai propovăduit popoarelor pătimirea și smerenia Lui. Pentru aceea, roagă-te, pururea pomenită, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Toți lăudăm bărbăția ta și tăria sufletului tău, Marie preaînțeleaptă, căci ai propovăduit limpede Învierea din morți a Mântuitorului, prin care noi toți prin evlavie suntem întăriți în credință și către tine cu dragoste strigăm: Cu tine este puterea Domnului care săvârșește minunile!

Slavă..., glasul al 6-lea:

Veniți, toți iubitorii de praznic, să dănțuim duhovnicească dănțuire și să o încununăm cu cununi de laude pe cea dintâi dintre mironosițe, pe Maria cea cu nume de doamnă, și ucenița Cuvântului. Căci aceasta, alergând în toată lumea, a propovăduit Evanghelia și pe ucigătorii de Dumnezeu la moarte i-a dat.

Și acum cu îndrăznire stă înaintea tronului slavei ca o uceniță întocmai cu Apostolii și mironosiță rugându-se stăruitor pentru noi cei care cinstim preacurata raclă a cinstitei sale mâini, care izvorăște neîncetat izvoare de tămăduiri și care ne dă pace de la Dumnezeu, celor ce săvârșim cu dor acest praznic veselitor și luminos al ei.

Și acum..., Dogmatica glasului al 6-lea:

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul Născut, Ac-lași din tine, cea curată, a ieșit, negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind, și cu firea făcându-Se om pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD,

Lumină lină…, Prochimenul zilei.

PAREMIILE

Din Proorocia lui Isaia, citire: (60: 1-16)

Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a răsărit! Căci iată întunericul acoperă pământul și bezna popoarele; iar peste tine răsare Domnul și slava Lui strălucește peste tine. Și vor umbla regi întru lumina ta și neamuri întru strălucirea ta. Ridică împrejur ochii tăi și vezi că toți se adună și se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt aduse pe umeri. Atunci vei vedea, vei străluci și va bate tare inima ta și se va lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăția mării și avuțiile popoarelor către tine vor curge. Caravane de cămile te vor acoperi și dromadere din Madian și Efa. Toate sosesc din Șeba, încărcate cu aur și cu tămâie, cântând laudele Domnului. Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine și ca o jertfă bineplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, și templul rugăciunii Mele se va slăvi. Cine zboară ca norii și ca porumbița spre sălașul ei? Căci pentru Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul și argintul lor pentru numele Dumnezeului tău și pentru Sfântul lui Israel, Care te preamărește. Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale și regii lor în slujba ta vor fi, că întru mânia Mea te-am lovit și în îndurarea Mea M-am milostivit de tine. Porțile tale mereu vor fi în lături, zi și noapte vor rămâne deschise, ca să se aducă la tine bogățiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi. Căci neamul și regatul care nu vor sluji ție vor pieri și neamurile acelea vor fi nimicite. Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul și merișorul la tine vor veni, cu toții laolaltă, ca să împodobească locașul cel sfânt al Meu, și Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. Și feciorii asupritorilor tăi smeriți la tine vor veni și se vor închina la picioarele tale toți cei ce te-au urât și pe tine te vor numi „cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel”. Din părăsită și defăimată ce erai pe veci, voi face din tine mândria veacurilor, bucurie din neam în neam. Tu vei suge laptele neamurilor și vei mânca bunătățile regilor.

Din Proorocia lui Ioil, citire: (2: 23, 27; 3: 1-5)

Așa zice Domnul: fii ai Sionului bucurați-vă și vă veseliți în Domnul Dumnezeul vostru și cunoașteți că în mijlocul lui Israel Eu sunt și Eu sunt Domnul Dum-nezeul vostru și nu este altul afară de Mine și nu se va mai rușina poporul Meu în veac și după acestea voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul și fiii și fiicele voastre vor profeți și tinerii voștri vedenii vor vedea și bătrânii voștri vise vor visa. Și în zilele acelea voi văr-sa din Duhul Meu peste robii Mei și peste roabele Me-le și vor prooroci. Și oricine va chema numele Dom-nului se va mântui.

De la Pilde citire: (31: 8-31)

Deschide gura ta pentru cel mut și pentru prici-na tuturor părăsiților. Deschide gura ta, judecă drept și fă dreptate celui sărac și năpăstuit. Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Prețul ei întrece mărgeanul. Într-însa se încrede inima soțului ei, iar câștigul nu-i va lipsi niciodată. Ea îi face bine, și nu rău, în tot timpul vieții sale. Ea caută lână și cânepă și lucrează voios cu mâna sa. Ea se aseamănă cu corabia unui neguțător care de departe aduce hrana ei. Ea se scoală dis-de-dimineață și împarte hrana în casa ei și dă porunci slujnicelor. Gândește să cumpere o țarină și o dobândește; din osteneala palmelor sale sădește vie. Ea își încinge cu putere coapsele sale și își întărește brațele sale. Ea simte că bun e câștigul ei; sfeșnicul ei nu se stinge nici noaptea. Ea pune mâna pe furcă și cu degetele sale apucă fusul. Ea întinde mâna spre cel sărman și brațul ei spre cel necăjit. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toți din casă sunt îmbrăcați în haine stacojii. Ea își face scoarțe; hainele ei sunt de vison și de porfiră. Cinstit este bărbatul ei la porțile cetății, când stă la sfat cu bătrânii țării. Ea face cămăși și le vinde, și brâie dă neguțătorilor. Tărie și farmec este haina ei și ea râde zilei de mâine. Gura și-o deschide cu înțelepciune și sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei. Ea veghează la propășirea casei sale și pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. Feciorii săi vin și o fericesc, iar soțul ei o laudă: „Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!” Înșelător este farmecul și deșartă este frumusețea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, și la porțile cetății hărnicia ei să fie dată ca pildă!

LA LITIE
Stihirile idiomele: Glasul 1:

Picurați munților dulceață și dealurilor trimiteți bună mireasmă. Biserica lui Dumnezeu astăzi cu vese-lie strigă plină de bucurie că a strălucit frumusețea cea mai presus de tot cuvântul. Iată, ceea ce se grăbește să ungă cu miruri de mult preț trupul Mirelui celui înțelegător, Hristos, care zace în mormânt, Maria Magdalena, călătoria la cer a făcut. Veniți, așadar, iu-bitorilor de praznic, adunarea credincioșilor, ca lău-dând-o pe ea să zicem: Bucură-te, ceea ce întâi ai văzut pe Hristos înviat pentru viața ta cea asemenea cu îngerii, atotlăudată, și te-ai învrednicit de îngerească priveliște și ai auzit glas îngeresc care îți vestea ție Învierea lui Hristos. Bucură-te, întâi apostol al Apostolilor, trimisă de Hristos la ei, ca să le vestești lor Învie-rea Lui din morți, bucură-te, lauda noastră, strălucită bucurie a lumii.

Același glas:

Cu cântări duhovnicești toți să o lăudăm pe mironosița lui Hristos, pe Maria Magdalena, căci aceasta a risipit negura deznădejdii de pe fețele Apostolilor, strigând către dânșii: „Hristos a înviat!”, iar acum, bucurându-se de Cel dorit, de lumina cea în trei sori, se roagă cu tărie să se mântuiască sufletele noastre, ale celor care prăznuim cu dragoste adormirea ei cea preasfântă.

Glasul al 3-lea:

Veniți, toți credincioșii, adunarea cea iubitoare de praznic a dreptcredincioșilor, care cu evlavie v-ați adunat astăzi în preacinstita biserică a Mironosiței, pomenirea ei cu strălucire să o prăznuim; că L-a bucurat pe Dumnezeu trăind îngerește pe pământ, lepă-dând toată îndulcirea de cele pământești, răstignindu-se împreună cu Hristos, Mirele ei înțelegător, Căruia se roagă pentru sufletele noastre.

Același glas:

Toată limba să se miște spre cinstirea prealăudatei Mironosițe. Tot neamul și toată vârsta, tineri și fecioare, bătrânii cu tinerii, să slăvească cu cântări de laudă pe apostolul lui Hristos, care a propovăduit în toată lumea Învierea Lui din morți, cea care a dat morții pe cei ce L-au răstignit. Străină auzire, străină priveliște, străină veselie a sufletelor.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Comoara Cuvântului, dumnezeiescul sălaș al Sfântului Duh, întru care se păstrează bogăția harului, preastrălucită Mironosiță, ca soarele luminezi, Magdalena, Apostole, dăruiește credincioșilor neîncetat tămăduiri, alungând bolile și tămăduind patimile și te roagă neîncetat lui Hristos Dumnezeu să dăruiască pace lumii și să izbăvească din necaz pe cei ce săvârșesc cu cântări cinstită pomenirea ta.

Și acum…, a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim, credincioșii, după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea,podobie: Bucură-te cămara…

Bucură-te, Mironosiță a lui Hristos, care, ducându-te la preacuratul Mormânt, miruri ai vărsat și te-ai umplut de bucurie adevărată când ai văzut pe Cel ce a înviat din mormânt după trei zile și ai îmbrățișat dumnezeieștile Lui picioare, bucurându-te. De la Acela ai auzit: „Nu Mă atinge, ci mergi propovăduind fra-ților Mei scularea Mea cea dumnezeiască și, plini de bucurie, în Galileea Mă vor vedea pe Mine Cel ce dau tuturor Înviere, pace și mare milă”.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea ei și la marginile lumii cuvintele ei (Psalm 18:4).

Veniți, fraților, să ne bucurăm împreună du-hovnicește văzând prăznuirea săvârșită cu laude a Mironosiței lui Hristos și să o prăznuim cu toată bucuria și, cinstind-o cu cântări, să strigăm către dânsa: lauda, tăria și minunea credincioșilor, cea întocmai cu Apostolii, Marie, de Dumnezeu slăvită, bucură-te, ceea ce picuri izvoare de vindecări de la racla dumneze-ieștilor tale moaște, prin puterea lui Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67:36).

Cu dragoste și cu veselie a sufletului credincio-șii, adunându-ne astăzi, săvârșind cu cântări prazni-cul Mironosiței, să-L slăvim pe Cel ce a slăvit-o pe ea, pe Hristos, Dătătorul de viață, cinstind-o cu bucurie ca pe ucenița Cuvântului, ca ceea ce s-a arătat luptătoare pentru credință și, lăudând-o cu evlavie, să o fericim, bucurându-ne și slăvind pe Hristos, Dumne-zeul nostru, pe Cel ce a preamărit cu strălucire după vrednicie pomenirea ei, pe El rugându-L ca, prin rugăciunile ei, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Celui ce de voie a sărăcit cu sărăcia noastră din înălțimea milostivirii, lui Hristos Dumnezeu, Magda-lena Maria slujindu-I cu credință ca o uceniță, văzându-L pe El întins pe lemn și închis în mormânt, strigă, vărsând lacrimi: Ce este această străină minune? Cel ce înviază morții cum se socotește mort? Ce miruri voi aduce Celui ce m-a izbăvit pe mine din cursele demonilor? Ce lacrimi voi vărsa Celui ce a spălat cu lacrimi pe strămoașa? Dar, Stăpânul a toate, arătându-Se ca un păzitor al grădinii, cu roua cuvintelor Lui, alungând arșița, a zis către Maria: Ducându-te la frații Mei, vestește-le Evanghelia bucuriei: Sui-Mă-voi la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dum-nezeul vostru, ca să dăruiesc lumii mare milă.

Și acum…, a Născătoarei:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, primește rugăciunile robilor tăi, Preacurată, ceea ce dăruiești tuturor curățire de greșeli. Și acum, primind rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La binecuvântarea pâinilor: TROPARUL, glasul 1, podobie: Locuitor pustiului…

Lui Hristos, Cel ce pentru noi S-a născut din Fe-cioară, cinstită Marie Magdalena, ai urmat și ai păzit îndreptările și legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, cu preacinstită mâna ta îmbogățindu-ne, o sărutăm pe ea cu dor, primind harul cel sfințitor și preasfințită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credință și te cinstim cu dragoste (de două ori).

Apoi: Născătoare de Dumnezeu... (o dată).

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparul Sfintei (de două ori), Slavă..., Și acum..., al Născătoarei: Gavriil zicând ție, Fecioară...

După Catisma întâi, Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău…

Iubind cu adevărat ceea ce este mult râvnit, Cuvioasă Magdalena, te-ai scârbit de plăceri și, urând lumea, ai ajuns la Cel dorit. Pentru aceea, slăvită, roagă-te pentru noi ca să fim izbăviți din legăturile păcatelor prin iubirea a ceea ce este mai bun.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei, asemenea:

Nou cer care a cuprins negrăit pe Cuvântul, Cel în ceruri necuprins, palat însuflețit al Stăpânului făp-turii, preaslăvită și vestită Fecioară, fă-mă pe mine cetățean al patriei cerești, a Mântuitorului meu.

După Catisma a doua, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înțelepciunea…

Tu, Marie Magdalena, ca o uceniță adevărată în chip vădit ai slujit Cuvântului Celui ce S-a sărăcit din prisosul milostivirii Sale. Și, văzându-L pe El spânzurat pe cruce și pus în mormânt, te tânguiai, lăcrimând. Pentru aceea te cinstim, lăudându-te cu credință, Marie, pururea pomenită, purtătoare de mir prea-lăudată și cu un glas grăim către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce cu credință prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei, asemenea:

Veniți, toate neamurile, cu dumnezeiască cuviință să lăudăm pe Maica Făcătorului a toate, zicând: Bucură-te, tronul cel în chipul focului al Celui ce stăpânește toate, Iisus Stăpânul a toate. Bucură-te, singură Stăpână a lumii, fără de prihană. Bucură-te, vas strălucit și fără pată al Sfintei Treimi, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Marie pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, bucură-te, Preasfântă Mireasă, ceea ce ai picurat Soarele, bucură-te, bucuria tuturor celor ce te laudă pe tine.

Polieleul și Mărimurile, glasul 1: Stih 1: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria (Psalm 18:1).

Mărimu-te pe tine, Sfântă Mironosiță Maria Magdalena, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeului nostru.

Stih 2: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor (Psalm 18:4).

Bucură-te, cea întocmai cu Apostolii, ucenița lui Hristos, o, Marie, podoaba mironosițelor, bucură-te, ceea ce la Învierea lui Hristos ai auzit cu Născătoarea de Dumnezeu: „Bucură-te!”.

Stih 3: Fulgerele Lui au luminat lumea (Psalm 76:17).
Stih 4: Că a întărit lumea care nu se va clinti (Psalm 92:2).
Stih 5: Vestiți între neamuri slava Lui și la toate popoarele minunile Lui (Psalm 95:3).
Stih 6: Supus-a popoarele nouă și neamurile sunt sub picioarele noastre (Psalm 46:3).

Slavă…, glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule.

Și acum…, același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

 

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de trei ori).

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înțelepciunea…

Biserica ta, preacuvioasă, casă a minunilor, rană demonilor și tămăduire bolilor o numim, Magdalena, și grabnică mângâiere de toată întristarea. Nu poate limba muritoare să spună cum se cuvine marea înălțime a slavei tale, slăvită. Cum vom putea noi, dar, să-ți aducem cuvenite laude, preacuvioasă.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei,

însăși podobia: Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip netâlcuit pe Cel Ce ține lumea și în brațe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor și Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară și cu credință te măresc, ca să mă izbăvesc de greșeli, când voi sta înaintea feței Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruiești, că poți toate câte le voiești.

Apoi Antifonul I al glasului al 4-lea.

PROCHIMEN, glasul al 4-lea: În tot pământul a ieșit vestirea ei și la marginile lumii cuvintele ei (Psalm 18:4).

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâini-lor Lui o vestește tăria (Psalm 18:1).

Toată suflarea…

Evanghelia a III-a a Învierii (Marcu 16: 9-20): În vremea aceea după ce a înviat…

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Mironosiței Maria Magdalena, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum..., a Născătoarei, același glas:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (Psalm 50: 1-2).

Stihira, glasul al 6-lea: Veniți, adunarea monahilor și mulțimile cre-dincioșilor, prin cântări de bucurie să cinstim cu evlavie astăzi prăznuirea Mariei Magdalena, cea care a propovăduit tuturor la toate marginile Învierea lui Hristos, luminând tot pământul cu cuvintele cunoștinței de Dumnezeu, ca o binevestitoare, cu a cărei mijlocire, Iisuse, mântuiește lumea Ta.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu, cu irmoasele pe 6, și două ale Sfintei, pe 8.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Cântarea I-a, glasul al 4-lea

Irmos: Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul «și cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maicii și mă voi «arăta, luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, «bucurându-mă».

Ceea ce ai născut adâncul înțelepciunii, Curată, trimite-mi picături de înțelepciune, Izvorule cel plin de har, ca să slăvesc cu cântări noianul harurilor tale.

Cu putere, Preanevinovată, Îngerul de mare sfat, Cel ce a adus toate din neființă, din tine a venit, pentru milă și, rupând zapisul, dezlegare ne-a dăruit.

Nor însuflețit al strălucirii Tatălui te cunoaștem pe tine, Stăpână, Răsăritul Luminii care a luminat ne-orânduiala noastră și care pe toți i-a ridicat la cele cerești.

Văzută ai fost mai frumoasă fără de asemănare decât puterile cele de sus și decât toată făptura, Năs-cătoare de Dumnezeu, Curată, ceea ce ai îndumnezeit firea oamenilor și iadul l-ai omorât numai prin naște-rea ta.

Canonul Sfintei

Același glas și irmos: Deschis-am gura mea, tu umple-o de Duhul, Dumnezeule, precum ai spus oarecând proorocului tău, ca să înmiresmez cu miruri pomenirea Mironosiței Tale care a uns cu mir trupul Tău, Cel ce ai voit așa.

A strălucit astăzi prăznuirea ta cea cu totul luminoasă, mai strălucită decât soarele, luminând su-fletele cele din întuneric și alungând întunericul de-monilor, Marie, ucenița lui Hristos.

Păzește turma ta, care te cinstește pe tine, Apos-tole, nevătămată de vrăjmașii cei văzuți și cei nevăzuți, de dușmani, de sabie și război, de foamete, de înec și mai presus de toată vătămarea.

A Născătoarei:

Mormântul a cuprins pe Cel ce a răsărit din pântecele tău, Pururea Fecioară, fără sămânță bărbătească, având însoțitoare ție, tânguindu-se, pe cea de un nume cu tine, împreună îndurerată și împreună lucrătoare.

Alt Canon al Sfintei

Același glas și irmos: Ceea ce ești împodobită cu dumnezeieștile frumuseți și strălucită cu revărsările luminii cele dumnezeiești, luminează inima mea cea întunecată, cu rugăciunile tale, Marie.

În chip lămurit te-a sfințit Cuvântul Tatălui, mântuindu-te de duhurile răutății; Aceluia făcându-te următoare, te-ai umplut de darurile Preasfântului Duh.

Slavă...

Umplându-te de ape făcătoare de viață, din fântâna cea îndestulată a Stăpânului, Cel ce S-a arătat pe pământ pentru milostivire, ai uscat râurile cele tulburi ale păcatului.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăudămu-te, Fecioară, ca pe o Maică a Celui din fire Ziditor, căci firea oamenilor cea greșită o ai împăcat cu Dumnezeu, Preacurată Stăpână Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cântarea a III-a

Irmos: Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu, «izvorul cel viu și îndestulat, care s-au împreunat «ceată duhovnicească, întărește-i, întru dumnezeiască «mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i».

Au fost covârșite marginile firii și legile firii s-au dezlegat prin nașterea ta cea mai presus de minte, Maică Fecioară, fără prihană, căci din tine Cel fără chip a primit trup.

Pat neîntinat te-a văzut pe tine Solomon, înconju-rat de șaizeci de înțelepți, Stăpână, pe care, odihnindu-Se Dumnezeu, a luat trup și cu muritorii a vorbit.

Porfiră din curatele tale sângiuri purtând Cuvântul lui Dumnezeu, fără schimbare și fără amestecare, și goliciunea lui Adam acoperind-o, l-a încins cu dumnezeiasca frumusețe.

Locașul dumnezeirii celei de nerăbdat și cetate însuflețită a lui Dumnezeu, tu ai fost văzută, Preanevinovată, întru care s-a lucrat taina cea mare a negrăitei cunoștințe care din veac nu s-a auzit.

Canonul Sfintei

Cetele îngerești te-au primit pe tine sporire, mireasă a lui Hristos și vorbitoare cu Apostolii, ceea ce ai râvnit, preacuvioasă, vieții proorocilor și cuvioșilor.

Ca ceea ce ai dorit, Marie, a urma pe urmele lui Hristos cu râvnă, cu duhul smerit și cu cele mai bune purtări, pentru aceea El Însuși te-a urcat la înălțimea nepătimirii.

Pe Hristos, Mirele cel frumos, din frumusețe văzându-L întâi în cămara de nuntă a mormântului, pe Domnul cel Înviat, ai alergat să vestești Învierea ucenicilor Lui, Apostole.

A Născătoarei: Fecioară, într-una dintre sâmbete, voind a unge cu mir trupul Fiului tău, ai alergat la mormântul Lui plângând, Preacurată, cu Maria Magdalena, slujitoarea ta.

Alt Canon

Iubind pe Întâiul Pricinuitor al bunătăților, pe Cel ce a îndumnezeit firea noastră prin milostivire, ai mers după Dânsul cu osârdie, Marie, plecându-te poruncilor Lui celor dumnezeiești.

Slavă…

Tu, Marie, văzând cea dintâi dumnezeiasca Înviere, cu veselie, ai ajuns la mormântul Mântuitoru-lui; pentru aceea te-ai arătat binevestitoare, grăind: „Hristos S-a sculat, bateți din palme!”.

Și acum…, a Născătoarei:

Cuvântul cel întrupat din curatele tale sângiuri, Preacurată, m-a izbăvit pentru bogăția bunătății Sale, stricând hotărârea blestemului celui vechi. Pe Acela roagă-L neîncetat să mântuiască turma ta.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreți…

CONDAC, glasul al 3-lea, podobie: Fecioara astăzi...

Pe următoarea lui Hristos și cea dintâi dintre mironosițe care a binevestit Apostolilor, zicând: „Bucurați-vă!”, toți cu psalmi și cu cântări să o mărim, laudă înălțând Domnului tuturor, Celui ce ne-a dăruit nouă în lume un izvor ca acesta de minuni.

SEDEALNA, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe cruce…

Mulțimea harurilor și a minunilor, cine o va pu-tea povesti, Mironosiță, căci tu izbăvești pururea turma ta din toată reaua întâmplare și din toată nevoia, din boala cea atotpierzătoare, din arșițe și tulburările cele din lume, pentru aceea ție îți aducem, cuvioasă, cântări de mulțumire.
 

Slavă..., Și acum…, a Născătoarei:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, puru-rea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Cântarea a IV-a

Irmos: Cel ce șade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe «nor ușor a venit Iisus, Dumnezeul cel preaînalt, și a «mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii «Tale».

Apa vie a nemuririi ca un izvor ai izvorât-o, ceea ce ai picurat celor aprinși de sete nectarul cel dulce și auriu al milostivirii, cu adevărat Raiul cel cu totul desfătat, Stăpână.

Sfeșnic de aur strălucind cu cele șapte făclii ale harurilor, pe tine din tot neamul soarele Hristos te-a ales și, venind în cele nepătrunse, S-a nuntit, fără sămânță, cu trupul muritorilor spre înnoire.

Ai născut pe Țiitorul a toate, pe Cel ce a împreunat toate cu cele înalte și pe cele despărțite le-a unit, prin care cele de sus dănțuiesc împreună cu cele de jos și toate Îl slăvesc ca pe Dătătorul, Stăpână.

Dumnezeiesc lăcaș în care s-a lucrat unirea ce-lor două firi, tu ești Fecioară, mai presus de minte, de cuvânt și de cuget, din care S-a țesut Stăpânul, nu prin schimbare, ci prin unire, purtând Întruparea.
 

Canonul Sfintei

Lepădând toată deșertăciunea lumii, ai urmat Învățătorului tău din tot sufletul, pe Care, și mort fiind, nu L-ai părăsit, ci, cu lacrimi și cu miruri L-ai uns.

Toată frica femeiască a sufletului lepădând-o, Uceniță, ai ajuns în cetatea romanilor și ai arătat cugetul rău al celor ce L-au răstignit pe Domnul, pe care și la moarte i-ai dat.

Te-ai înfrumusețat, Mironosiță, cu frumoase harisme, dorindu-L frumos pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cel ce a făcut frumoși pe cei ce au înfrumusețat adormirea ta cu frumoase laude, Apostole.

A Născătoarei:

Văzându-L înviat pe Fiul tău, trebuia să te bucuri, Maică Fecioară, pe cât te-ai întristat mai înainte, asemenea și cele ce te însoțeau, toate, între care slăvita Magdalena e cea mai înaltă, o, Preanevinovată.

Alt Canon

Purtând cuget nesurpat de deșertăciunea lumii, ai slujit Celui ce a venit să mântuiască pe toată lumea din înșelăciune.

Spălându-te cu lacrimile și apucând înainte la mormântul Vieții, ai văzut înger vestind Învierea lui Hristos, Marie.

Slavă...

Inima ta prin îndreptările lui Hristos s-a făcut fără prihană și numai pe Dânsul L-ai dorit, pe Cel frumos întru podoabă, vrednico de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Somnul păcatului m-a cuprins întru adormirea lenevirii lui, ci tu, Maică, cu rugăciunea ta cea prive-ghetoare, scoală-mă pe mine către pocăință.

Catavasie: Sfatul cel neurmat…

Cântarea a V-a

Irmos: Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască «mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai «avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate și ai «născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel ce dăruiește pace «tuturor celor ce te laudă pe tine».

Tăria mea și lauda mea tu ești, Preanevinovată, ancoră tare a adevărului întru care mi-am pus toată nădejdea mea, Fecioară, și toată bucuria vieții.

Împletire de haruri ești, Stăpână, care ai ascuns în pântecele tău firea cea necuprinsă fără de schimbare într-un singur ipostas, prin care Dumnezeu cel pur-tător de trup S-a arătat tuturor și muritor mai presus de fire.

Mare dulce și totuși neumblată, ai scufundat pe cârmuitorii și călăreții lui Faraon cel înțelegător și pe Israelul cel nou l-ai mântuit, conducându-l spre cetatea cea cerească și la limanul cel liniștit.

În chip minunat ai covârșit în frumuseți toată făptura care, cântând, strigă ție: Bucură-te, Mireasă, prin care, venind Iubitorul de frumusețe, a ridicat toată firea muritorilor, Stăpână, și a izbăvit-o din mâna pierzătorului.
 

Canonul Sfintei

S-au minunat de tine cetele cele netrupești văzându-te pe tine stând în mormântul lui Hristos, făcând lucrarea slujirii lor cu dumnezeiască dragoste și lovind cu călcâiul pe cel ce ți-a înțepat călcâiul.

Sărbătoare prăznuiește astăzi Biserica, sărbăto-rind pomenirea ta de fiecare an. Tu ești tăria mea, tu întărirea, căci cu învățăturile tale am fost adus din neamuri la cunoștința Mirelui meu, Preacuvioasă.

Când ai auzit, Magdalena, că a înviat Domnul, ai alergat în grabă în cetate vestind ucenicilor Lui străi-nă scularea Lui ca cel dintâi apostol al strălucitei Învieri.

A Născătoarei:

Fecioară preanevinovată, tu ai văzut întâi pe Fi-ul tău înviind din mormânt, totuși, biruită de dragostea cuvioasei Magdalena i-ai dat ei întâietate, Preacurată; o, măreție a harului!

Alt Canon

Pe cel ce a amăgit odinioară pe strămoașa prin cuvinte și o a izgonit din Rai, văzându-l ea acum călcat sub picioarele sfintelor femei, care au avut cuget bărbătesc, se bucură în veci împreună cu dânsele.

Fiind rănită de dorirea dragostei celei dulci pen-tru Cel așezat în mormânt, Care dă viață tuturor, I-ai adus miresme, cinstită Maria Magdalena și ai vărsat aromate de lacrimi.

Slavă…

După dumnezeiasca Pătimire și după înfricoșă-toarea Înviere a Mântuitorului, ai alergat pretutindeni, vestind cuvântul cel cinstit și ai vânat, ca o următoare a Cuvântului, pe mulți din cei amăgiți de necunoștință, slăvită Marie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a binevoit a Se naște din tine pentru nemăsurată mila Sa, Acela m-a îndreptat pe mine care eram căzut în prăpăstiile păcatului, cele cu multe împleticiri. Pe Acela roagă-L să mântuiască de toată vătămarea pe cei ce cu credință te laudă pe tine, Preasfântă Fecioară.

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate…

Cântarea a VI-a

Irmos:Înțelepții de Dumnezeu, care faceți acest «praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui «Dumnezeu, veniți să batem din palme, slăvind pe «Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa».

Propovăduim pe Cuvântul, Înțelepciunea Tatălui, pe Fiul cel mai înainte veșnic, pe Cel sălășluit prin fire în pântecele tău și pe Cel ce ne-a îndumnezeit pe noi prin cea mai bună plăsmuire.

Cel ce a întemeiat munții cu un semn, pe tine munte înțelegător te-a arătat, umbrit de virtuți, din care El Însuși Și-a tăiat trup, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

Mușcată de veninul șarpelui, cea dintâi maică a pierdut tot neamul omenesc, dar, prin nașterea ta cea netâlcuită, Preacurată, se îndumnezeiește toată firea într-un chip mai bun.

Propovăduiesc, văzând minunile tale cele mai presus de minte și de cunoștință, Preacurată, cum Cel neîncăput încape fără de schimbare întru tine, cum S-a făcut prunc Ziditorul a toată făptura, Stăpână.

Canonul Sfintei

În tot pământul a ieșit vestirea ta, Apostole, și la marginile lumii cuvintele tale, pentru aceasta cu apostolească limbă toți te lăudăm.

Pe Cuvântul cel fără de început în chip cuvios propovăduindu-L, ai fost aruncată în corabie, Marie slăvită, și ai fost dată adâncului și din adâncul înșelăciunii i-ai scos pe toți.

În grădină, odinioară, a auzit strămoașa ta vestirile întristării, iar tu, în grădina mormântului auzind cele dimpotrivă, Magdalena, ai vindecat zdrobirea ei.

A Născătoarei:

Vasul cel dumnezeiesc și masa, ceea ce ai odrăslit Pâinea vieții, țarina cea nelucrată, muntele cel sfânt, pe Fecioara Născătoare de Dumnezeu, cu laude să o cinstim.

Alt Canon

Cu răcorirea cuvintelor tale, cinstită, ai potolit arsura întristării Apostolilor că ai grăit: „Hristos S-a sculat, Viața S-a arătat, Soarele cel luminos a strălucit”.

Iată că a strălucit luminată pomenirea ta, Marie, luminând pe cei ce într-însa te laudă pe tine cu credință și izgonind întunericul supărării viclenilor demoni, vrednică de laudă.

Slavă...

Frumoasă mireasă a lui Hristos te-ai arătat, împodobindu-te cu frumusețea virtuților, călăuza mi-ronosițelor, pentru aceea ai și fost învrednicită de cămara de nuntă cea cerească.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai sfințenie înțelegătoare și jertfelnic neatins, sfeșnic cu chip luminos și pod care treci către Dumnezeu pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Catavasie: Înțelepții de Dumnezeu…

CONDAC, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce…

Dumnezeu cel mai presus de ființă venind în lume cu trup, Marie, cu adevărat uceniță te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ți-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta și tămăduiri prea multe ai făcut și, după ce te-ai mutat în ceruri, pentru lume te rogi, pururea.

Alt Condac, glasul al 3-lea, podobie: Fecioara astăzi…

Pe ucenița lui Hristos și cea dintâi dintre mironosițe, pe ceea ce a binevestit Apostolilor: „Bucurați-vă!”, toți, cu psalmi și cu cântări, să o lăudăm, laudă aducând Dumnezeului a toate, Celui ce ne-a dăruit nouă în lume un asemenea izvor de minuni.

ICOS

Lumina lumii, Hristos, neadormită văzând căldura credinței tale și iubirea dragostei nedezlipită, înțeleaptă, întâi ție ți S-a arătat înviat din mormânt, când de noapte aduceai miruri cu lacrimi Celui nepipăit, iar El, ție, răsplătindu-ți, îți dăruiește lucrarea cea întocmai cu a Duhului și-ți arată suirea către Părintele Său Cel fără de început, o, sfat înfricoșător! Și te trimite cu dumnezeiești bunevestiri către înțelepții Săi tăinuitori, cei cuprinși de frică, ca să propovăduiești Învierea Lui. Pentru aceasta mare îndrăzneală către Dânsul având, pentru lume te rogi pururea.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfintei Mironosițe și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena.

Această Marie, venind către Hristos, a urmat Lui. Ea era din Magdala, în hotarele Siriei. Și, fiind bântuită de șapte demoni, cu harul lui Hristos a fost mântuită. Și, urmând după Dânsul până la Pătimirea Sa, s-a făcut și mironosiță. Și cea dintâi ea a văzut În-vierea și, împreună cu cealaltă Marie, adică cu Pururea Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, a văzut pe înger, târziu, „când se lumina de ziua întâi a săptămânii”, precum scrie Matei Evanghelistul. Iar dimineața a văzut doi îngeri cu veșminte albe șezând. Apoi a văzut pe Domnul Însuși, Care i se părea că este grădinarul, auzind de la Dânsul cuvântul: „Nu te atinge de Mine”. După dumnezeiasca și Sfânta Înălțare, mergând la Efes la Sfântul Apostol Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, a răposat acolo cu cuviință. Și a fost îngropată la intrarea peșterii în care au adormit sfinții și fericiții șapte tineri. Iar după aceea, în zilele fericitului întru pomenire împăratului Leon, au fost adu-se moaștele ei și puse în mănăstirea ctitorită de el, a Sfântului Lazăr, în care este prăznuită în fiecare an. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a VII-a

Irmos: N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, «fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbătește «înfruntând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate «Dumnezeul părinților noștri și Doamne, bine ești «cuvântat».

Minunea nașterii tale a covârșit orice minte căci Cel neapropiat și netăiat împrejur cu firea, cu trupul circumscris făcându-Se, a scris pe robii tăi în cartea vieții, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Toate profețiile întru tine s-au împlinit, Mireasa lui Dumnezeu, căci tu ai născut pe Împodobitorul lumii, pe toți împodobindu-i și luminându-i, binecuvân-tată, Preasfântă Fecioară, mântuirea muritorilor.

Ai născut pe Cuvântul de aceeași putere cu Tatăl și cu Duhul, pe Cel ce este în două firi și un singur ipostas, preabună, prealăudată și binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Adânc nepătruns te gândim pe tine și înălțime negrăită, Maică Fecioară, care ai înălțat firea muritorilor prin dumnezeiască nașterea ta, prealăudată, binecuvântată Stăpână, mântuirea muritorilor.

Canonul Sfintei

Apa cea vie a Duhului cu adevărat primind-o în inima ta, Apostole slăvite, ai uscat apele tulburi ale înșelării și ai izvorât râuri de tămăduiri credincioșilor care vin la tine.

Lucrarea demonului cea cu șapte duhuri, Marie slăvită, lepădându-o cu porunca lui Hristos, ai primit lucrarea dumnezeiescului Duh împărțită în tot atâtea harisme.

Ca cerbul însetând de pierzania celor ce L-au răstignit pe Hristos, ai ajuns în grabă la Roma și ai împlinit râvna ta cea dumnezeiască, la moarte dându-i.

A Născătoarei:

Îți urmează ție, Fecioară Maică preacurată, cea întocmai cu Apostolii, lăcrimând cu amar, Maria, ducând mirurile cele înmiresmate, grăbind ca să ungă cu miruri pe Fiul tău Cel ce a plăsmuit pe oameni.

Alt Canon

Avându-L pe Cuvântul în ajutor ai izgonit multe feluri de boli. Aceluia îi stai acum înainte, ceea ce ești aducătoare de mir, grăind: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă…

Singură ai văzut mai înainte de ceilalți pe Viața noastră, Hristos înviat și L-ai socotit pe Dânsul a fi grădinarul, grăind: Binecuvântat ești, Doamne Dum-nezeule, în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Încetat-ai pornirea morții, ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu cel nemuritor și L-ai născut, Preacura-tă, Căruia toți cântăm: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Stăpână.

Catavasie: N-au slujit făpturii…

Cântarea a VIII-a

Irmos:Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor nașterea «Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind «închipuită, iar acum plinită; pe toată lumea ridică «să-ți cânte ție: pe Domnul lucrurile lăudați-L și-L «preaînălțați întru toți vecii».

Comoară dumnezeiască a toată curăția și cort al fecioriei de Dumnezeu îngrădit ai fost văzută, Mireasa lui Dumnezeu, crinul cel cu bună mireasmă al Săditorului făpturii și templu dumnezeiesc. Pentru aceea, Fecioară, pe tine te lăudăm și te preaînălțăm întru toți vecii.

Ai purtat focul dumnezeirii în pântece fără de ardere, ca rugul cel nears, dezlegând, Preanevinovată, datoria Evei prin dumnezeiască nașterea ta, Prealăudată. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm și te preaînălțăm întru toți vecii.

Pe mine întreg m-a luat fără schimbare și fără amestecare după ipostas, Cuvântul cel Atotdesăvârșit, întreg m-a îndumnezeit prin cea mai bună unire, Stă-până. Pentru aceea, pe tine, Fecioară, te lăudăm și te preaînălțăm întru toți vecii.

La fire venind Lucrătorul firii, din muntele Maicii lui Dumnezeu celei nenuntite, prunc la sân este văzut acum, purtat de mâinile tale de maică și pe toți i-a ridicat să te laude pe tine ca Maică a Lui și să te slă-vească pe tine, ca singură Născătoare de Dumnezeu.

Canonul Sfintei

Mintea ta luminată de razele Duhului, Marie, cea întocmai cu Apostolii, a rămas nepărtașă înșelării întunericului, înălțând neîncetate rugăciuni către Dumnezeu și strigând: Pe Domnul lăudați-L și-L prea-înălțați, popoare, în veci.

Doime de îngeri îmbrăcați în alb văzând în mormântul lui Hristos, ai alergat, Apostole, ca să ves-tești ucenicilor Învierea Lui; Care, văzându-te pe tine, a zis: „Maria!”, iar tu pe Acesta iarăși L-ai strigat: „Rabbuni!”, adică Învățătorule.

Marele Ioan Teologul, Marie, îngroapă trupul tău cel cuvios în Efes, căci trebuia ca dumnezeiescul Apostol, împreună ucenic și împreună nevoitor și văzător împreună cu tine al Pătimirilor lui Hristos, să îngroape curat cortul tău, mironosiță.
 

A Născătoarei:

A auzit cuvântul Fiului tău, Fecioară, cu adevărat de negrăit, apostolul Acestuia, Maria cea slăvită, că încă nu S-a suit la Tatăl Lui, cel ceresc. Pentru aceea i-a și zis: „Nu Mă atinge, ci mergi și spune acestea fraților Mei”.

Alt Canon

Viața ta s-a arătat luminată, Marie Magdalena, fiind strălucită cu luminile faptelor celor îmbunătățite ale dumnezeieștii propovăduiri, a plecării tale către Dumnezeu și cu razele dragostei către Ziditorul tău Căruia împreună cu îngerii cânți: Preoți binecuvân-tați, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe lângă Cruce ai stat, mărită, văzând junghierea cea fără dreptate a Celui ce S-a smerit pe Sine pentru nespusa Sa milostivire. Și, fiind revărsată de lacrimi, strigai, Marie: Ce este această străină minune? Cum fiind din fire Viață, este omorât și moare Cel ce a omorât moartea?

Și acum…, a Născătoarei:

Toți cu un cuget te slăvim pe tine ca pe Maica lui Dumnezeu și mai aleasă decât toate făpturile, Preacurată. Că prin tine a pierit osânda cea din Adam și firea oamenilor cea lepădată s-a unit cu Dumnezeu, cântând: Preoți, lăudați, popoare, preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm…

Catavasie: Pe tinerii cei binecredincioși…

Cântarea a IX-a

Irmos: Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind «luminat; și să prăznuiască firea minților celor fără «de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui «Dumnezeu, și să strige: Bucură-te, Preafericită «Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară».

Car cu totul luminos al Cuvântului ești, car în chipul focului, car cu multe nume numit, car fără de asemănare decât tronurile cele nematerialnice, car ferecat cu aur al întăririi Fiului tău; arată-mă și pe mine car al minții în nepătimire, Mireasa lui Dumnezeu.

Mireasa lui Dumnezeu, Cel ce este mai presus de toate pe tine te-a pregătit cer nou mai înalt decât cerurile și, uitând cerurile cu toate puterile cerești, pogorându-Se, întreg în pântecele tău S-a sălășluit în chip de negrăit, neieșind din sălașul părintesc sau din dumnezeiasca fire.

Soarele cel luminos a iubit neprihănirea ta, Stăpână, și S-a nuntit cu tine în chip de negrăit spre învierea firii omorâte. Pentru aceea, cu dor te lăudăm pe tine și te cinstim, cu credință, ca ceea ce ești pricina dumnezeieștii împărtășiri.

Potolește valul patimilor din inima mea, Preanevinovată, fă să înceteze săltările trupului meu, întărește mintea mea pentru contemplarea cea nematerialnică și năvălirile cele neorânduite ale gândurilor întoarce-le spre nepătimire și de viața cea viitoare învrednicește-mă.

Canonul Sfintei

Porțile cerurilor s-au deschis cu strălucire să te primească pe tine și acum Biserica celor întâi născuți are, slăvită, sfântul tău suflet dănțuind împreună cu Apostolii, acolo unde este glasul celor ce prăznuiesc, Mironosiță, și lumina cea neapusă.

S-a adunat poporul să laude astăzi isprăvile tale, bunătățile și nevoințele propovăduirii, pe care cu rugăciunile tale izbăvește-l din molima ciumei, a războiului cel dintre noi și de ascuțișul sabiei, Mironosiță, și din toată răutatea.

Preț de răscumpărare îți aduce ție cetatea ta, pe care ai izbăvit-o odinioară de atotpierzătoarea boală și a ridicat ție biserică preasfântă din temelii ca una care are leacul fără plată al bolilor, pe care și păzește-o ferită de necazuri.

A Născătoarei:

Întregul cor, Fecioară slăvită, al Apostolilor, te-a lăsat singură la vremea Pătimirii și Răstignirii Fiului tău, dar, slăvita mironosiță Maria vine în urma ta ca o slujitoare adevărată.

Alt Canon

Către dumnezeiasca bucurie te-ai mutat acum, către lărgimea Raiului cea desfătată, către locașuri înțelegătoare și mai presus de lume, unde sunt cetele cuvioșilor, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, Sfântă Marie mironosiță.

Nimic n-ai cinstit mai mult din cele de pe pământ decât dragostea către Hristos Dumnezeu. Ci, rănindu-te numai de frumusețile Lui și de razele cele ce fără mijlocire se trimit de la Dânsul și urmând după urmele Lui, preacinstită, strigai: Pe Tine Te slăvesc Mult-milostive.

Slavă…

Dobândind îndumnezeirea care face pe om Dumnezeu, și desfătându-te din izvorul Darului și primind răsplătirile ostenelilor, după cuviință dumnezeiască și numărându-te dimpreună cu ceata Apostolilor, Magdalena, următoare a Cuvântului, păzește cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Și acum…, a Născătoarei:

Ca Maică a Celui ce a pătimit pentru noi, izbăveș-te-mă pe mine de patimile cele pierzătoare de suflet și ca o milostivă rupe lanțurile greșelilor mele. Ca una ce singură ești bună, îmbunează acum sufletul meu cel necăjit de supărările demonilor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud pe tine, Preacurată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Catavasie: Tot neamul pământesc…

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați glas...

Cea dintâi dintre mironosițe și dintre Apostoli, Magdalena, slăvită, asemenea cu îngerii, pe tine toți te cunoaștem că cea dintâi ai văzut Învierea Mântuitorului și singură cunoscătoare cu adevărat a tainelor negrăite ești, Marie, mireasa Domnului.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Marie, cea cu nume de doamnă și următoare a lui Hristos, împreună cu celelalte mironosițe și cu Fecioara Maria, ceea ce singură este Maică a lui Dumnezeu, roagă neîncetat pe Domnul pentru noi, cei ce te cinstim cu dragoste pe tine, Mironosiță.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 8-lea:

Podobie: O, preaslăvită minune!…

O, preaslăvită minune! Cum s-a atins Maria de picioarele lui Hristos! Cum cea dintâi a văzut în chip străin Învierea Lui din morți, dumnezeiasca luminare dobândind. Să strige tot poporul, lăudând cu inimă curată pe cea dintâi dintre mironosițe și binevestitoare, prin a cărei dumnezeiască solire din chinuri ne izbăvim.

Urmând pe urmele lui Hristos Cel arătat, Cuvioasă, și Lui slujindu-I, plină de râvna dreptei credin-țe, nici mort nu L-ai părăsit, ci, ducându-te, miruri cu lacrimi I-ai adus Acestuia, cu milostivire, prealăudată. Pentru aceea pomenirea ta cea preasfântă o prăznuim.

Tu, o, Marie preaslăvită, dorind a vedea Viața omorâtă în mormânt, ai venit noaptea și ai auzit pe îngeri: „Precum mai dinainte a zis, Hristos S-a sculat” și, în grabă vorbind ucenicilor Lui și lepădând din suflet întristarea, în locul plânsului ai primit negrăită bucurie, Cuvioasă.

Astăzi credincioșii bucurându-se la pomenirea ta, Mironosiță, Îl slăvim pe Cel ce te-a slăvit pe tine acum, Preabunul Domn, pe Care roagă-L, neîncetat, Preacuvioasă, să ne dăruiască nouă veșnica slavă și strălucirea sfinților, pururea având îndrăznire către Dânsul, de Dumnezeu, fericită.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, să dănțuim praznic și să plesnim cu mâinile astăzi la preastrălucita pomenire a mironosiței lui Hristos. Să se bucure oștirile cerești de ceea ce L-a văzut și L-a uns cu miruri pe Domnul, pe Cel străpuns cu sulița de către os-tași și să se minuneze cu nematerialnice cântări de cele ce au venit împreună cu ea la mormântul cel de viață dătător. Pământul și marea să laude după dato-rie pe ceea ce este înfrânarea tinerilor, toiag bătrâneților, celor în necazuri ocrotitoare, celor necăjiți, ajutătoare, celor bogați, iconom, tămăduire celor bol-navi, cârmuitoare celor de pe mare, apărătoare tare tuturor robilor ei; turmă preafericită, rugându-te, astfel strigă: Magdalenă Marie, preaslăvită, vino și scoate-ne pe noi din toată reaua întâmplare și ne mântuiește pe noi cu rugăciunile tale cele către Domnul.

Și acum…, a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim, credincioșii, după datorie, ceta-tea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare, troparele, ecteniile și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile se pun pe 8, din Canoanele Sfintei: 4 din Cântarea a III-a și 4 din Cântarea a VI-a.

Apostolul din Epistola I către Corinteni (9: 2-12): Fraților, voi sunteți pecetea apostoliei mele... (caută la 14 octombrie).

Evanghelia a VIII-a a Învierii (Ioan 20: 11-18): În vremea aceea Maria stătea afară la ușa mormântu-lui…

CHINONICUL

În tot pământul a ieșit vestirea ei și la marginile lumii cuvintele ei (Psalm 18:4).

Extras din Slujba Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, Editura Doxologia, traducere din limba greacă: Laura Enache, Îngrijire, tehnoredactare și compunere cântări: Cezar Florin Cocuz