Zaharia – Capitolul 5
1. Şi iarăşi am ridicat ochii şi am privit şi, iată, un sul de carte care se înălţa în zbor.
2. Și a grăit către mine, zicând: «Ce vezi tu?». Şi am zis: «Văd un sul de carte care zboară, lung de douăzeci de coţi şi lat de zece».
3. Şi el mi-a tâlcuit: «Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul, căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice am care jură strâmb va fi pierdut.
4. I-am dat drumul, zice Domnul Savaot, şi se va duce în casa furului şi în casa celui care jură strâmb pe numele Meu şi va rămâne în ea şi va nimici lemnele şi pietrele ei».
5. Şi îngerul care grăia cu mine a ieşit la iveală şi mi-a zis: «Ridică ochii tăi şi vezi: Ce este arătarea aceasta?».
6. Atunci am grăit: «Ce este aceasta?». Şi el mi-a răspuns: «Este efa care iese la iveală». Şi a spus mai departe: «În ea se află fărădelegea a tot pământul!».
7. Şi iată că s-a ridicat un disc de plumb, iar o femeie stătea în mijlocul efei.
8. Şi el a tâlcuit: «Aceasta este fărădelegea!». Şi el a aruncat-o în efă şi a răsturnat lespedea de plumb deasupra ei.
9. Şi am ridicat ochii mei şi am privit şi iată că au ieşit două femei. Şi vântul bătea în aripile lor, iar aripile lor erau ca de barză. Şi ele au ridicat efa între pământ şi cer.
10. Şi am zis către îngerul oare grăia cu mine: «Încotro duc ele efa?».
11. Atunci el mi-a răspuns: «Ele merg să-i zidească o casă în pământul Şinear şi Acad şi să o aşeze acolo la locul ei».
