Zaharia – Capitolul 2
1. Şi am ridicat ochii mei şi am privit şi, iată, patru coarne.
2. Atunci am zis îngerului care grăia cu mine: «Ce sunt acestea?». Şi el mi-a răspuns: «Acestea sunt coarnele care au împrăştiat pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul».
3. Apoi Domnul m-a făcut să văd patru făurari.
4. Şi am întrebat: «Ce vor să facă aceştia?». Şi El a răspuns: «Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, încât nimeni n-a îndrăznit să ridice capul. Iar ei au venit ca să doboare la pământ coarnele acelor neamuri care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, pentru a o risipi».
5. Şi am ridicat ochii, m-am uitat şi iată un om cu o funie de măsurat în mână. Şi i-am zis: «Încotro ai pornit?».
6. Şi el mi-a răspuns: «Să măsor Ierusalimul, ca să văd care este lungimea şi lăţimea lui!».
7. Şi iată că s-a arătat îngerul care grăia cu mine şi alt înger a ieşit în întâmpinarea lui.
8. Şi i-a grăit, zicând: «Aleargă şi spune tânărului acestuia: Ierusalimul va fi locuit ca un oraş deschis, atât de mare va fi mulţimea de oameni şi de dobitoace înăuntrul lui.
9. Şi Eu voi fi pentru el un zid de foc de jur împrejurul lui, zice Domnul, şi voi fi slava lui în mijlocul lui».
10. «Sculaţi, sculaţi şi fugiţi din ţara de la miazănoapte, zice Domnul, că v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerului;
11. Fugi, Sioane, şi te izbăveşte, tu, care locuieşti la fiica Babilonului.
12. Căci aşa zice Domnul Savaot: Pentru slava Sa, El m-a trimis la neamurile care v-au jefuit pe voi; căci cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui!
13. Căci iată că Eu rotesc mâna Mea peste ei şi ei vor fi pradă pentru cei care au fost robii lor, ca să vă daţi seama că Domnul Savaot m-a trimis.
14. Bucură-te şi te veseleşte, fiica Sionului, căci iată Eu vin să locuiesc în mijlocul tău», zice Domnul.
15. «Şi multe neamuri se vor alipi de Domnul în ziua aceea şi Îmi vor fi Mie popor şi voi locui în mijlocul tău, ca să ştii că Domnul Savaot m-a trimis la tine.
16. Şi va lua Domnul ca moştenire a Sa pe Iuda, în ţara cea sfântă, şi va alege încă o dată Ierusalimul.
17. Să tacă tot trupul înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din locaşul Său cel sfânt».
