În zilele acelea, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să salute pe Festus. Și, rămânând acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicând: Este aici un bărbat, pe care Felix l-a lăsat închis, în privința căruia, când am fost în Ierusalim, mi s-au înfățișat arhiereii și bătrânii iudeilor, cerând osândirea lui. Eu le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să dea pe vreun om la pierzare înainte ca învinuitul să aibă de față pe pârâșii lui și să aibă putința să se apere pentru vina sa. Adunându-se, deci, ei aici și nefăcând eu nicio amânare, a doua zi am stat la judecată și am poruncit să fie adus bărbatul. Dar pârâșii care s-au ridicat împotriva lui nu i-au adus nicio învinuire dintre cele rele, pe care le bănuiam eu, ci aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Iisus mort, despre Care Pavel zicea că trăiește.