Fraților, precum întru toate prisosiți: în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice sârguință, în iubirea voastră către noi, așa și în acest dar să prisosiți. Nu cu poruncă o spun, ci încercând și curăția dragostei voastre, prin sârguința altora. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți. Și sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. Duceți, dar, acum, până la capăt fapta, ca, precum ați fost gata să voiți, tot așa să și îndepliniți din ce aveți. Căci, dacă este bunăvoință, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are. Nu doar ca să fie altora ușurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire: Prisosința voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca și prisosința lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: «Celui cu mult nu i-a prisosit, și celui cu puțin nu i-a lipsit».