monahism

Sfântul Marcu Ascetul şi „faptele”

Toată virtutea săvârşită până la moarte nu e nimic altceva decât o reţinere de la păcat. Reţinerea de la păcat este o lucrare a firii, nu este un preţ de schimb al Împărăţiei.

De tânăr căsătoreşte-te sau de tânăr călugăreşte-te!

Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puţină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă” de la Mănăstirea Horaiţa

Odorul cel mai de preţ al Mănăstirii Horaiţa este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă”.

Schitul Sfântul Nil Sorski de pe insula Nilus – Alaska

În îndepărtata Alaska, între apele Pacificului de Nord, la 18 km distanţă de insula Kodiak, pe ostrovul Nilus, se găseşte Schitul „Sfântul Nil Sorski”. Patru monahii și stareţa Nina îşi duc viaţa aici, fără prea multe facilităţi ale vieţii moderne.

Clădirea Sfintei Chinotite din Muntele Athos

În partea de nord a Protatonului se află clădirea Sfintei Comunităţi a Sfântului Munte, unde au loc sinaxele.
Monahismul nu condamnă căsătoria, ci urmează o cale diferită către Împărăția Cerurilor.
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Livezile Mănăstirii Valaam

Deşi se află într-o zonă neprielnică pomiculturii, Mănăstirea Valaam are, totuşi, minunate livezi.

Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu – duhovnicul Sfântului Ierarh Calinic

Odată, o femeie i-a adus, după obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul i-a răspuns: „Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!” „Ba nu, părinte – a zis femeia – , de la capra mea este.” „Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta!” Deci, vădită fiind femeia, şi-a mărturisit păcatul şi, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai drăcuit.

„Și dacă murim, ai Domnului suntem”

Simțeam că existența mea smerită slujește în acea oră unei taine. Mă chema un bătrân cu totul alb, a cărui viață era o rugăciune neîncetată, un cânt creștin preaînalt, să fiu de față lângă patul lui de moarte, să aud ultimele lui răsuflări.

Pustnicul care purta „semnele cuielor”

Pustnicul m-a privit vesel și a izbucnit în lacrimi. Fără să vreau am plâns și eu. A trecut mai bine de o oră în acel plâns tăcut.

Pagini