osteneală

Mântuirea este fapta milostivirii lui Dumnezeu

Mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ostenim şi noi.

Durerea trupului îl face pe om să ceară ajutorul lui Dumnezeu

E de neînţeles cum de nu simte omul cu sufletul că a ieşit din omenie, ci abia simte cu trupul că s-a depărtat de Dumnezeu şi a ajuns o grămadă de doage. E de neînţeles cum oamenii aleargă după sănătatea trupului, dar după iertarea păcatelor aşa de puţin!

Puterea milosteniei – Sfântul Ierarh Antim Ivireanul

„Nici un lucru nu este atât de primit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine ce se fac la săraci şi la sfintele biserici. Pentru aceasta vedem în Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos nu face pe alţii moştenitori ai cereştii Sale împărăţii, fără numai pe acei ce au făcut faceri de bine întru această lume. Adică, pe cei ce au miluit pe cei săraci, au săturat pe cei flămânzi, au adăpat pe cei însetaţi, au îmbrăcat pe cei goi, au mângâiat pe cei străini şi au căutat pe cei bolnavi şi închişi.”

Căsătoria ori călugăria?

Doamne, ce să fac? Pot rezista în viaţa monahală – că şi aici sunt duhuri rele, multe, sălbatice şi te tulbură îngrozitor – sau să mă căsătoresc, să fiu un bun creştin şi copiii care mi i-ai binecuvântat Tu să-i cresc în frica lui Dumnezeu?

Cum să ne păzim mintea în mijlocul lumii

De aceea, să te consideri ca şi cum ai fi într-un război, ca şi cum ai fi un soldat care te lupţi şi în dreapta şi în stânga să-l omori pe duşmanul tău, să nu-l laşi să dea înainte. 

Nu prin nelucrare se odihnește sufletul în Rai

Lucrarea este expresia vieţii sufletului, iar sufletul fiind nemuritor, lucrarea sa este fără de sfârşit.

Rugăciune pentru părintele duhovnic

Iartă-i, Doamne Iisuse Hristoase, robului Tău, Părintele (numele), din datoriile ce le-a avut inaintea Ta și nu le-a îndeplinit.

Sfântul Ierarh Iosif Cel Nou de la Partoş s-a bucurat, încă din timpul vieţii, de aureola sfinţeniei

În anul 1650 este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Aici, bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind şi povăţuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Căci era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A făcut şi unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu şi alinarea suferinţelor unor credincioşi, punând mâinile pe capul lor şi rugându-se pentru ei.

Viaţa ascunsă în Hristos a Cuviosului Vitalie Monahul

Nimeni nu ştia unde anume se sălăşluieşte, cum se roagă şi la ce măsură duhovnicească a ajuns. Nu-l vedea nimeni, uneori luni de zile. Numai vara lucra la Mănăstirea Caracalu, de unde îşi primea puţina hrană pentru întreţinere. Apoi iar se retrăgea la mult dorita linişte şi, cuprins de bucuria Duhului Sfânt, zicea:  „Slavă Ţie, slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, că m-ai chemat pe mine nevrednicul la viaţa monahală şi m-ai adus aici, în grădina Maicii Tale, să mă pot ruga în linişte pentru toată lumea!”.

Începutul şi sfârşitul răului este semeaţă cu­getare

Semeaţa cugetare se străduie să-şi semene în toţi neghinele. Drept aceea, unde se înrădăci­nează această cruntă patimă a mândriei, îl netrebniceşte pe om dimpreună cu toată osteneala lui.

Pagini