Philip Mamalakis

Cum ajutăm copiii să simtă Liturghia ca pe ceva la care participă, nu doar observă din exterior?

Există mai multe feluri de a ancora căminele noastre de Biserică şi sunt multe resurse care să ne ajute să o facem. Să ne rugăm împreună toată familia înaintea mesei, seara şi/sau dimineaţa. Să învăţăm cântările de la strană şi să ne apropiem de preot să-l cunoaştem mai bine, precum şi pe celelalte familii din biserică, să învăţăm chiar limbajul Liturghiei, iar copiii noştri se vor simţi ca acasă la biserică. Să îi lăsăm pe copii să ia parte la Liturghie, să slujească în altar şi la strană, iar ei vor experia Liturghia ca pe ceva la care participă, nu doar observă din exterior.

Ispitele pe care trebuie să le ocolim ca părinți

Dacă le facem pe plac copiilor noştri renegociind limitele stabilite, coborând nivelul aşteptărilor noastre sau cedând la rugăminţile lor, îi lipsim de şansa de a deveni mai puternici, iar ei pierd bucuria şi pacea care izvorăsc din întărirea ta şi exerciţiul de a rezista tentaţiilor. Pe termen lung, seria aceasta de paşi: le explicăm luptele, menţinem cu fermitate limitele stabilite şi trecem în revistă opţiunile este singura strategie care funcţionează. 

Să-i ajutăm pe copii să îndrăgească și să-și asume calea cea bună ca mod de viață

Le este greu copiilor să-şi facă ordine în cameră, să se îmbrace, să aibă răbdare unul cu altul, să împartă ce au, să-şi asculte părinţii, să aştepte până la sfârşitul mesei ca să primească desertul sau să aştepte să fie curată camera lor înainte să înceapă joaca. Lista poate continua la nesfârşit. Este greu să renunţăm la ce ne-am dori noi. Calea vieţii adevărate este dură. Dacă nu învăţăm niciodată cum să ne luptăm să facem ceea ce e greu, vom ajunge nefericiţi în viaţă.

Modul în care le vorbim copiilor noştri îi învaţă cum să înţeleagă lumea și pe ei înșiși

Ei vor învăţa cum este viaţa din felul în care noi cântărim în perspectivă luptele lor duhovniceşti. Îi învăţăm pe copiii noştri că Dumnezeu este prezent în căminele noastre şi Cuvântul Lui este real şi adevărat prin felul în care formulăm luptele lor duhovniceşti de acasă în concordanţă cu valorile şi virtuţile Împărăţiei cerurilor. Ne dorim ca fiii şi fiicele noastre să vadă lupta din spatele propriilor lor purtări urâte şi să înveţe că alegerea cea bună este aceea care le aduce bucurie. Ei o vor trăi personal şi îşi vor interpreta lupta folosindu-se chiar de formulările noastre, ale părinţilor. Ei vor ajunge să interpreteze şi comportamentul altora, şi lumea înconjurătoare în acest fel.

Să ne folosim cu înțelepciune de cuvinte – ceea ce le spunem copiilor noştri în toiul luptelor rămâne întipărit în inima lor toată viaţa

Putem alege ce mesaje vrem să poarte cu ei copiii noştri de-a lungul vieţii lor. Alegeţi cu înţelepciune. Este o manifestare a dragostei faţă de copiii noştri să întipărim în sufletele lor cuvinte de duh, purtătoare ale adevărului revelat de Evanghelie. Întipăriţi valorile și virtuţile împărăţiei lui Dumnezeu în inimile copiilor voştri.

Lupta pentru a dobândi virtuțile şi competiţia dintre fraţi

Puţine lucruri sunt mai exasperante pentru părinţi decât certurile dintre fraţi. Nouă ne este greu să ne amintim, iar copiilor le este greu să vadă, că prin intermediul acelor lupte ei dobândesc virtuţile veşnice care îi vor transforma şi îi vor face să ducă o viaţă împlinită, sfântă, cu pace şi fără de păcat. Aceste lupte sunt însăşi calea învăţării. Lucrăm pentru mântuirea sufletelor copiilor noştri, iar Dumnezeu îi formează ca persoane prin intermediul răspunsurilor pe care noi le dăm la certurile şi rivalităţile dintre fraţi.

Rolul părinților este de a-și ajuta copiii să învețe valorile și virtuțile Împărăției lui Dumnezeu

Dacă interpretăm această luptă a copilului din perspectiva obiectivelor noastre pe termen lung, de a dobândi valorile şi virtuţile împărăţiei lui Dumnezeu, am spune că se luptă să înveţe să aibă răbdare, să se stăpânească şi învaţă ce este disciplina. Învaţă să reziste ispitei de a-şi urma impulsurile şi dorinţele, să facă ceea ce este drept şi frumos. Ceea ce e bine. Prin fiecare luptă, copiii noştri învaţă valorile și virtuţile împărăţiei lui Dumnezeu.

Pedeapsa nu este cel mai eficient mod de a corecta copiii

Pedepsele sunt, de obicei, reacţii impulsive la comportamentele greşite ale copiilor, reacţii ce subminează obiectivele noastre pe termen lung. Ele vizează crearea unei suferinţe în scopul curmării pe termen scurt a unui comportament, alimentând frica şi revolta pe termen lung. Pedeapsa nu îl învaţă pe copil cum să facă bine. Când copilul tău se chinuieşte să înveţe la matematică, nu o să-i dai pedepse tot mai mari pentru greşelile pe care le face, ci vei acorda mai mult timp să-i arăţi cum să rezolve corect problemele. Copiii noştri învaţă despre viaţă, care e mult mai greu de învăţat decât matematica.

Copiii au nevoie să înveţe că nu pot primi mereu ceea ce vor

Este greu să ştii unde să te opreşti când te adaptezi la cererile copiilor tăi. Una este să le găteşti mâncarea lor preferată de ziua lor sau să îi laşi să poarte ţinuta lor favorită la o petrecere. Alta este dacă ei se aleg de fiecare dată cu meniul lor preferat sau dacă nu mai poţi pleca de acasă fiindcă prichindelul refuză să plece cu altă pereche de pantaloni decât cei care îi plac lui, iar aceia sunt la spălat. Vei şti că s-a ajuns prea departe dacă te simţi fără ieşire sau iritat, iar întreaga familie este prizoniera capriciilor celui mic.

Să ne concentrăm asupra obiectivelor pe termen lung când tratăm problemele de comportament ale copilului

Trebuie să ne concentrăm asupra obiectivelor noastre pe termen lung când tratăm o problemă de comportament. În loc să ne concentrăm doar asupra comportamentului, ne concentrăm și asupra copilului ca persoană. Numai atunci când ne concentrăm asupra persoanei copilului nostru, luând in calcul motivele pentru care s-a comportat urât, putem stabili răspunsul potrivit la acel comportament și să facem încă un pas către obiectivele noastre pe termen lung. 

Pagini