Se zice că omul ce mai important dintre toţi oamenii care vin în legătură cu noi este omul de lângă noi, aproapele nostru. De la aproapele nostru vine şi viaţa şi moartea - e scris în Pateric - că de smintim pe aproapele lui Hristos greşim şi dacă ajutăm pe aproapele facem voia lui Hristos. În Pateric se spune că un părinte a zis că nimeni nu clădeşte casa de la acoperiş în jos, ci de la temelie în sus. Şi l-au întrebat cei care l-au auzit „Care este puterea cuvântului, ce rost are cuvântul acesta?"

Şi atunci părintele a zis: „Temelia aproapele este ca pe el mai întâi să îl folosesc, că de el atârnă toate poruncile lui Hristos." Deci, din pilda cu samariteanul milostiv înţelegem că suntem datori cu iubire faţă de oamenii de lângă noi. Să îi ajutăm cu ceea ce ne este la îndemână. Şi asta pot învăţa credincioşii la Sfântul Maslu, din prima Evanghelie pe care o găsim în sfânta Evanghelie de la Luca.

(Arhimandritul Teofil Pârâian, Gânduri care duc spre lumină, Editura ASAB, București, 2011, p. 243)