Hristos a sfinţit toate căile posibile de a ajunge la El şi nu a făcut diferenţă între cei feciorelnici şi cei care au venit la El după o viaţă păcătoasă. De multe ori chiar îi laudă pe cei din urmă. Din acest punct de vedere, este interesant că după Înviere, Hristos S-a arătat întâi nu feciorelnicului Ioan, ucenicului Său iubit, nu Maicii Domnului, ci S-a arătat unei foste prostituate: Mariei Magdalena (Mc. 16, 9).

Despre aceasă femeie din Magdala Proloagele mărturisesc cu simplitate că „ea este cea dintâi vestitoare a Învierii şi cel dintâi martor al deplinei noastre mântuiri prin Înviere”(Proloagele, Vol. II, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991, p. 923). Dumnezeu, care Și-a ales mai înainte o Marie Fecioară pentru naşterea Sa, acum şi-a ales o Marie fostă prostituată spre binevestirea Învierii Sale din morţi. Cumva, această desfrânată convertită s-a făcut pentru noi „născătoare a veştii Învierii". Apostolii înşişi, care s-au fãcut mai târziu lumină a lumii, aveau inima împietrită în faţa veştii Învierii, numind-o pe Maria nebună şi calomniatoare (Lc. 24, 11). Inima unei prostituate convertite însă a fost mai aproape de Dumnezeu. Şi asta pentru că bucuria Învierii trebuia vestită nu unui neam de feciorelnici, ci tocmai acelui „neam viclean şi desfrânat" (Mt. 16, 4), pe care îl mustrã şi pentru care moare Hristos.

(Ierodiacon Savatie Baştovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, p. 15-16)