În Litughie ne întâlnim cu Hristos, cu moşii şi strămoşii noştri

În Liturghie nu ţine fiecare să-şi spună o părere personală deosebită de a celorlalţi, ca în alt fel de adunări, ci toţi cântă în comun aceleaşi rugăciuni, aduc laudă aceluiaşi Hristos pe Care Îl laudă Biserica, începând din primele veacuri creştine, şi se împărtăşesc din Trupul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat ca om din Fecioara Maria, răstignit şi înviat pentru toţi cei ce au fost, sunt şi vor fi.

Cei ce se adună într-un sat împreună la Liturghie şi se roagă unii pentru alţii, îşi iartă unii altora supărările ce şi le-au făcut în cursul săptămânii şi ies din biserică împăcaţi şi înfrăţiţi. De aceea nu sunt în sate certuri şi dezbinări durabile între locuitorii lor. La oraş cei ce se adună împreună în biserica din cartierul lor, se împrietenesc şi nu se mai simt singuri. Când membrii unei familii lipsesc, cei ce sunt prezenţi întreabă pe membrii respective familii care sunt de faţă: “Ce face cutare care lipseşte? Este cumva bolnav?”

Liturghia a avut, de aceea, un mare rol în menţinerea unităţii de credinţă şi spiritualitate a neamului nostru, căci ea n-a menţinut numai unitatea dintre locuitorii fiecărui sat, sau a fiecărui cartier dintr-un oraş, ci şi unitatea sufletească dintre cei ce participau în diferite oraşe şi sate la Sfânta Liturghie, care este o mărturisire uniformă de rugăciune a aceleiaşi credinţe, a unirii cu acelaşi Hristos. Liturghia a menţinut nu numai unitatea etnică şi religioasă a poporului român într-un anumit timp, ci şi unitatea celor de azi cu moşii şi strămoşii lor, unitatea neamului de-a lungul istoriei.

În Liturghie nu ţine fiecare să-şi spună o părere personală deosebită de a celorlalţi, ca în alt fel de adunări, ci toţi cântă în comun aceleaşi rugăciuni, aduc laudă aceluiaşi Hristos pe Care Îl laudă Biserica, începând din primele veacuri creştine, şi se împărtăşesc din Trupul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat ca om din Fecioara Maria, răstignit şi înviat pentru toţi cei ce au fost, sunt şi vor fi. Întâlnindu-ne cu acelaşi Hristos, ne întâlnim cu El, cu moşii şi strămoşii noştri. Pe toţi îi are şi ne are adunaţi în Sine, în grija şi iubirea Lui. Cei ce nu participă la Sfânta Liturghie, cei ce nu se mai unesc prin împărtăşire cu acelaşi Hristos, slăbesc în credinţă şi în iubirea divină, slăbeşte şi unitatea lor spirituală cu neamul nostru care a fost, este şi va fi.

(Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Dumitru Stăniloae, vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1993, pp. 8-9)