Miheia – Capitolul 2
1. Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de cei ce săvârşesc fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej.
2. Le plac ţarinile, pentru aceea le şi răpesc; casele, de aceea le şi iau. Calcă silnic drepturile stăpânului şi ale casei lui, ale omului şi ale moştenirii lui.
3. Pentru aceasta aşa zice Domnul: Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire, de care nu veţi putea să vă feriţi grumazul vostru şi nu veţi mai călca mândri; căci vremurile sunt rele.
4. În vremea aceea veţi ajunge de batjocură şi vi se va cânta un cântec de jale: «Domnul a spus, şi iată că au fost nimiciţi! El dă în alte mâini partea de moştenire a poporului Său! Cum ia El fără să mai dea înapoi şi ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului!
5. Pentru aceasta voi nu veţi avea pe nimeni care să arunce funia pentru sorţii voştri în obştea Domnului!».
6. Nu ziceţi nimic împotrivă! Nu vă ridicaţi împotrivă, căci aceasta nu poate să depărteze ruşinea voastră!
7. Casa lui Iacov zice: «Oare Dumnezeu a pierdut răbdarea? Acestea sunt lucrurile Sale?». Cuvintele Mele nu sunt ele, oare, binevoitoare pentru cel ce umblă pe calea cea dreaptă?
8. Ci voi, împotriva poporului Meu, staţi într-ajutor vrăjmaşului lui. Mai înainte ca să năvălească Salmanasar voi jefuiţi ca la război pe cei care merg cu încredere pe calea lor;
9. Voi daţi afară pe femeile poporului Meu din casele lor plăcute, iar feciorilor lor le luaţi pentru totdeauna slava Mea!
10. Sculaţi-vă şi plecaţi, căci aici nu este loc de odihnă; din pricina întinăciunii lui, va avea parte de chinuri grozave.
11. O! Dacă ar putea cineva să fie purtat de duhul născocirilor şi să spună cuvinte mincinoase, zicând: «Am să-ţi prorocesc despre vin şi despre băutura cea îmbătătoare», acesta ar fi prorocul poporului acestuia.
12. Te voi aduna pe tine, Iacove, tot, voi strânge laolaltă ceea ce a mai rămas din Israel! Îl voi aduna ca pe oile ce sunt în mare primejdie, ca pe o turmă în mijlocul unei nenorociri. Spăimântaţi, ei vor fugi departe de locul prăpădului!
13. Cel ce croieşte cale este în fruntea lor; ei îşi croiesc cale şi trec şi ies pe o poartă, iar regele merge înaintea lor – Domnul este în fruntea lor.
