Doamne, norii negri ai nefericirilor se grămădesc asupra capului meu şi întristările mă chinuie. Dar deşi sufăr, nu îndrăznesc să cârtesc asupra Ta, Preabunule, Căci Tu eşti totdeauna sprijinitorul meu şi piatra cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoşti, Dumnezeule, pricinile nefericirilor şi întristărilor mele şi îngrijeşti de soarta mea. Deşi sufăr, ştiu că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea şi în bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj şi cred că având ajutorul Tău voi ieşi învingător. Cel Care cârmuieşti lumea şi soarta muritorilor, cârmuieşte şi corabia vieţii mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniştit. Înţelepciunea Ta să mă povăţuiască pururea în calea binelui şi a fericirii, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi şi ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.