Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei, numit „cel sfânt şi milostiv”

 

Timp de 27 de ani, venerabilul Mitropolit Iosif Naniescu păstoreşte cu o rară blândeţe şi înţelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială din toată viaţa sa, rămânând pentru urmaşi un exemplu viu şi greu de imitat.

Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei şi Sucevei (1818-1902)

Acest mare Mitropolit al Moldovei, Iosif al II-lea Naniescu ‒ numit „cel sfânt şi milostiv”, a fost cel mai strălucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Sfântul Calinic de la Cernica.

Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache şi al prezbiterei Teodosia, din satul Răzălăi (Bălţi), născut la 15 iulie 1818. După doi ani, tatăl său moare, iar mama sa rămâne văduvă cu doi copii, Ioan şi Ieremia. În anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul său, aduce la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iaşi pe copilul Ioan, pentru a învăţa carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul şi muzica psaltică. În anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen la Mănăstirea „Sfântul Prooroc Samuil” din Focşani, unde aduce şi pe nepotul său. În anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzăului, sub vestitul Episcop Chesarie, împreună cu tânărul Ioan.

La 23 ianuarie 1835, rasoforul Ioan este călugărit cu numele de Iosif, în catedrala episcopală, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca ucenic al Episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intră la Seminarul Teologic din Buzău, atunci înfiinţat, pe care îl termină în 1840. Apoi, între anii 1840-1847, urmează Colegiul „Sfântul Sava” din Bucureşti.

În anul 1849 este numit egumen la Mănăstirea Şerbăneştii Morunglavului (Râmnicu-Vâlcea), iar la 29 august 1850 este hirotonit preot în Bucureşti.

În noiembrie 1852 este făcut protosinghel de către Sfântul Calinic, Episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găişeni (Dâmboviţa), iar după 4 ani este făcut arhimandrit de către Mitropolitul primat Nifon şi numit în 1863 egumen la Mănăstirea Sărindar din Bucureşti. Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” şi la Liceul „Matei Basarab” din Capitală, iar pentru alţi doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.

La 23 aprilie 1872, arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar în ianuarie 1873 este numit Episcop de Argeş. La 10 iunie 1875 este ales Mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie în acelaşi an este instalat la Iaşi. Timp de 27 de ani, venerabilul Mitropolit Iosif Naniescu păstoreşte cu o rară blândeţe şi înţelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală şi socială din toată viaţa sa, rămânând pentru urmaşi un exemplu viu şi greu de imitat.

La 26 ianuarie 1902, Mtropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt şi milostiv” părăseşte pe fiii săi duhovniceşti şi se strămută la cereştile lăcaşuri, pentru a sta în faţa Marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormântul său se află în partea de sud a Catedralei Mitropolitane terminate de el.

(Arhimandrit Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 474-475)

De la același autor

Ultimele din categorie